Ceangaii virtuali

Problematica populatiei romano-catolice din zona Bacaului, a vaii Trotusului - in unele variante, a intregii provincii istorice a Moldovei - e foarte disputata, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe un front national maghiaro-roman. Recomandarea 1521 a Consiliului Europei, adoptata in 2001, prin care se cerea Romaniei recunoasterea unei minoritati de aproximativ 60.000 de persoane, vorbitoare a unei "maghiare vechi", a readus problema in spatiul public. Dupa o conferinta la Bucuresti si una la Iasi - foarte prost gandite si organizate, de altfel - fara nici un efect asupra spatiului academic international sau asupra vreunor organisme cu putere de decizie in noul spatiu european, lucrurile s-au linistit brusc.
Tema ceangailor a continuat, insa, sa creasca in dimensiuni si sa capete accente din ce in ce mai ideologice, mai legate de un proiect maghiar de inventare nationalista a minoritatilor. Rapida disparitie a unui spatiu de discutie academic, comun, atat roman cat si maghiar, a dat liber unor pretentii si imagini fantasmagorice legate de romano-catolicii moldoveni si a unor mereu reluate incercari de santaj legate de cei 60.000 de "maghiari deznationalizati" din Moldova.
Dilema ceangailor: o problema numerica
Conform recensamantului din 1992, in cele opt regiuni ale Moldovei, din 276.650 de locuitori de rit catolic, 267.739 se considera ca fiind de nationalitate romana, 6747 maghiara si 2165 ceangai. In 2002, numarul declarat al ceangailor era si mai mic: 769.
Imensa discrepanta dintre aceste cifre si cele utilizate de unii oameni de stiinta - 80.000 este numarul ceangailor propus de Kalman Benda, 62.000 este estimarea lui Vilmos Tanczos etc. - nu poate reprezenta doar o problema tehnica de numarare si nici doar una de (ne)corectitudine stiintifica.
Slabirea mai mult sau mai putin reala a statelor-natiune intr-o lume globalizata nu implica in mod necesar o disparitie a identitatilor si intereselor etno-nationale (emotionale, economice, culturale, politice, etc.). Retele extinse de organizatii, asociatii, institutii stiintifice, forumuri etc., sunt foarte active in incercarea de a modela, fauri identitati nationale, folosind in acelasi timp tehnologiile globale si miturile nationale vechi sau noi. Acest lucru se intampla si in cazul populatiei romano-catolice din Moldova, populatie care este imaginata antagonic - prin retele si tehnologii globale - ca esenta pierduta a maghiarilor arhaici si autentici.
Consideram ca diferenta dintre 800 si 80.000 vine din cele doua modalitati, aparent foarte diferite una de cealalta, de a intelege sinele national al ceangailor. Exista asadar o modalitate maghiara, de inventie etnica si o modalitate romaneasca, de negare a omogenitatii etnice a romano-catolicilor moldoveni.
Strategia de inventie etnica este mai veche si o putem identifica inca din 1896 sub forma unei foarte variate etimologii a cuvantului "ceangau" si a unor teorii cu privire la originile lor istorice (in 1896, Regatul Maghiar a sarbatorit "Mileniul", o mie de ani de cand triburile maghiare au ajuns in Panonia). O mare parte a discursului nationalizator maghiar referitor la ceangai combina temele sinelui national pierdut si redescoperirea unei arhaicitati imaginare care asteapta sa fie salvata. Arhaicitatea maghiar-ceangailor functioneaza ca o oglinda prin care natiunea maghiara isi poate contempla modernitatea si, in acelasi timp, continuitatea cu anumite radacini presupus originare, primitive. Locul ceangailor in acest scenariu este acela de supravietuitori, memoria vie a etapei etnice, pre-nationale a maghiarilor, conferind natiunii maghiare, intr-un mod indirect, un fel de legitimitate primordiala. Natiunea maghiara poate fi astfel construita si conturata ca fiind naturala, spontana si necontaminata de alte grupuri etnice. Pentru Vilmos Tanczos, ceangaii din Moldova reprezinta "singurul grup vorbitor de limba maghiara care nu a fost incorporat natiunii maghiare", fiind incarnarea autohtoniei maghiare.
Dupa al doilea razboi mondial, in 1946-1947, Guvernul roman, care acceptase sub presiunile Moscovei infiintarea unei regiuni autonome maghiare in Transilvania, sub influenta M.A.D.O.S.Z. decide introducerea limbii maghiare in scolile urmate de "ceangaii" din Moldova, in aproximativ 50 de sate. Esecul este de proportii, majoritatea copiilor preferand sa frecventeze scolile romanesti. (Nouzille 2001, Tanczos 1998, Martinas 1997, Sandor 1999 etc.).
Dupa 1990, in fiecare an, intre 100 si 200 de copii ceangai sunt invatati limba maghiara in scoli primare si licee din Secuime, zeci de tineri ceangai isi fac studiile universitare in Ungaria. In 1991, la Sabaoani a fost fondat Cercul Limbii Maghiare, care a beneficiat de sprijinul UDMR. A aparut o "asociatie de aparare a intereselor politice a ceangailor moldoveni", Asociatia Maghiarilor Ceangai din Moldova (AMCM), care incearca infiintarea unui sistem paralel de invatamant in limba maghiara. Din 1990 se publica la Sf.Gheorghe (in secuime) revista Moldvai Magyarsag (aparuta pana in 1992 sub titlul Csango Ujsag). O a doua revista (Mi magunkrol) este editata la Cleja, in Moldova. Sunt organizate festivale folclorice "ceangaiesti" sub supravegherea UDMR. O asociatie italiana (Associazione Amici dei Csango) a inventat chiar un drapel "ceangaiesc": pe fondul drapelului maghiar (rosu, alb, verde) in centru apare un cerc galben si sub el un vultur, tot galben, cu aripile deschise.
Cu toate acestea, pana acum cel putin, tot acest efort organizatoric pus in slujba inventiei unei minoritati de origine maghiara in Moldova s-a lovit de indiferenta sau chiar de ostilitatea marii majoritati a populatiei si clerului local.
Diferenta aparuta in ultimii ani in acest proces de nationalizare maghiara a ceangailor si de autohtonizare moldoveneasca a ungurilor tine de impotanta crescuta a unui nou sistem tehnologic. Pe langa asociatiile, institutiile, conferintele, festivalurile folclorice etc. ce promoveaza "sinele maghiar" al ceangailor, un foarte important vector de promovare a unei versiuni etnicizate a romano-catolicilor din Moldova se dovedeste a fi Internetul.
Cyberspatiul, intre libertate si inventie
Aparitia unei noi retele comunicationale, cum este Internetul, o retea care pare a modifica, cel putin partial, felul in care membrii "societatii retea" interactioneaza unii cu altii, aduce in discutie problema unui noi tip de spatiu social: cyberspatiul. Intelegerea pe care o avem asupra acestui concept a fost de la inceput determinata de unele idei si idealuri utopice si libertariene. Dupa Gibson - cel care a folosit pentru prima oara acest termen - cyberspatiul este o " halucinatie consensuala traita zilnic de miliarde de operatori legitimi... o reprezentare grafica a informatiilor din toate bazele de date ale computerelor din sistemul uman. O complexitate inimaginabila. Linii de lumina aranjate in non-spatiul mental."
Unii dintre teoreticienii si ideologii "societatii informationale" (H. Rheingold, B. Loader etc.) considera ca, utilizand suportul tehnic al ICT, are loc o schimbare pragmatica in configurarea relatiilor de putere dintre indivizi, institutii sociale si state. Aceasta schimbare ar facilita disparitia sau, cel putin, dizolvarea graduala a formelor moderne de guvernare si de identificare.
Noile politici ale diferentei, aduse de disparitia si slabirea lenta a claselor si a identitatilor sociale si culturale cuprinse in "marile naratiuni" ale modernitatii, isi gasesc un cadru ideal in acest nou spatiu comunicational. Cyberspatiul apare in aceasta perspectiva ca un spatiu al libertatii, a identitatilor multiple si imateriale, plutind liber in Reteaua Globala. Printr-o extindere a semnificatiei acestor identitati "libere", identitatile etnice sau para-etnice care au esuat politic sau care au fost marginalizate de sistemul modern stat-natiune, sunt incorporate acestei categorii.
Efectul pervers ce rezulta din utilizarea "uneltei" comunicationale considerata a fi mai mult un spatiu social decat un obiect, poate fi identificat in cazul inventarii "ceangailor-maghiari". Discursul emanciparii, al intelegerii Internetului ca un loc unde vocile indivizilor, eliberati in sfarsit de cadrele instrumentalizatoare ale modernitatii, se pot exprima liber, poate ascunde uneori o incercare clasica de inventare a grupurilor si a indivizilor in pseudo-identitati de tip etno-national. Cyberspatiul poate fi si o parte a noilor tehnologii de supraveghere, control cultural si social; o cauza a progresului rapid al fragmentarii sociale dublate de cresterea flexibilitatii si a puterii centrelor noului capitalism, a noilor industrii globale ale imaginarului.
Configurarea ludica, postmoderna, a cyberspatiului - care permite aparitia si explorarea unor noi tipuri de subiectivitate si descentralizare culturala - ascunde, uneori, lucruri mai putin placute. ICT se poate transforma intr-un nou instrument, cu dimensiuni si dinamica uimitoare, de tipul supravegherii si a impunerii unor identitati construite in lumea virtuala unor populatii reale.
Acest lucru se poate intampla si cu romano-catolicii din Moldova, asa-zisii "ceangai". Criza statului-natiune nu implica disparitia totala a modalitatii clasice, moderne, de imaginare a natiunii. Actorii si retelele globale pot fi o parte a proceselor de imaginare nationalista. Statele natiune devin centre retea, printre alte centre, in procesele de imaginare nationalista.
Internetul si ceangaii
Cand un important birocrat european, in timpul unui seminar stiintific in Iasi, spunea ca "datoria noastra este de a spune ceangailor ca trebuie sa isi cante singuri propriile balade si cantece, sa-si danseze propriile dansuri si sa spuna povesti copiilor lor", ne aflam foarte aproape de asumarea acestui tip de putere printr-o retea destul de mare si flexibila compusa din birocrati ai Consiliului Europei, intelectuali nationalisti, etnografi, istorici, sociologi etc. legati unii de ceilalti prin institutii stiintifice, ONG-uri, forumuri si portaluri Internet etc. in procesele de competitie sau complementaritate intre astfel de retele si interesele unor state nationale, cyberspatiul capata un rol important.
Povestea ceangailor, maghiari multimilenari, incarnarea fantastica a sinelui arhaic maghiar, nu pare foarte plauzibila pentru "ceangaii" insisi. (Majoritatea oamenilor de stiinta care scriu despre "ceangai" (majoritatea maghiari) si despre "asa numitii ceangai" (majoritatea romani) sunt de acord ca majoritatea catolicilor din Moldova considera apelatiunea "ceangau" ca fiind jignitoare) Totusi, aceasta poveste se repeta iar si iar pe Internet.
In cazul inventarii unui ceangau-maghiar, Internetul are o functie duala. Identitatea ceangailor este o imagine in oglinda a identitatii maghiare, o imagine a autenticitatii pierdute, a puritatii si arhaicitatii poluate lingvistic de romani; este o identitate impusa de imaginarul nationalist asupra imaginii de sine a unei populatii care are tendinta de a adopta o marca identitara confesionala, religioasa.
In primul rand, exista o imagine a ceangailor (www.csango. hu, www.ceangai.ro, www. asrocatolic.ro, http://noborders. interfree.it/ etc.) pe Internet. O imagine care, atat timp cat populeaza doar spatiul hipergeografic, unde ordonarea realitatii se bazeaza pe simulare, orice problema cu privire la valoarea reprezentationala a "ceangailor virtuali" este absurda. Ceangaii virtuali sunt semne auto-referentiale cu transparenta absoluta. In astfel de grupuri apartinand cyberspatiului exista o invocare a comunitatii, dar nu exista rezidenti adevarati ai cyberspatiului.
Fantasmele "triburilor virtuale"
Probleme importante pot sa apara atunci cand aceste "triburi virtuale" sunt expulzate in lumea realitatii sociale de zi cu zi. Aceste fantasme pot parazita grupurile istorice, concrete din punct de vedere social, care sunt prinse intr-un mecanism pervers cu capacitatea de le a falsifica si bloca istoricitatea, impunandu-le anumite modele ideologice si nationaliste. Datorita auto-referentialitatii identitatilor din cyberspatiu, orice identitate imaginata pe Internet capata un fel unitate esentializata, in mod ciudat similara cu viziunile romantice asupra nationalitatii.
Prezentarea sinelui ceangau in viata de zi cu zi, este instrumentalizata de retele care arhaizeaza si "folclorizeaza" acest sine pentru a-l transporta din cadrele imaginarului romantic-nationalist din spatiul virtual, in spatiul geografiei reale. Exista retele de agroturism, itinerarii turistice de reprezentare etnica, care vand povestile rezistentei etnice maghiare in fata opresiunii romanesti, magazine online cu suveniruri ceangaiesti etc., unde te poti imbarca din cyberspatiu catre Moldova (www.csango.hu, www.ceangai.ro, http:// noborders.interfree.it/ etc.). Se pare ca ceangaii sunt transformati nu doar intr-un zacamant de arhaicitate imaginara pentru nationalismul maghiar, dar, in acelasi timp, si intr-o resursa turistica prinsa in retelele capitalului global.
Pentru statul roman miza este, insa, mult mai importanta. Aparitia unei minoritati de 60.000 de maghiari "arhaici", chiar si virtuali, cu o tendinta revendicator-agresiva, poate crea o presiune pe care institutiile statal-nationale sa nu o poata gestiona. Statul roman, anemic si incoerent in spatiul real, e si mai putin pregatit sa inteleaga spatiul virtual.

---

Despre autor: