Economia ofertei

Dezbaterea privind majorarea, odata cu rectificarea bugetara din luna iunie, a deficitului bugetar pana la 2,5% din PIB n-a avut prea mult succes. Ca si alte dezbateri care necesita cumpatare si pricepere si aceasta a fost acoperita de alte dispute, mai tentante, in care se ciocnesc nu idei, ci patimi si resentimente.
Dincolo de tacerea care s-a lasat asupra acestei teme, chestiunea evolutiei deficitului bugetar ramane in actualitate si va mai fi cata vreme inflatia din Romania va fi cu mult peste pragul cerut de regulile Tratatului de la Maastricht.
Din pacate, asupra acestei dezbateri planeaza o anumita ambiguitate. Ea se datoreaza faptului ca nu avem inca elaborate documentele programatice care sa permita o viziune pe termen mediu. E vorba de Programul de convergenta si stabilitate economica, prin care Guvernul Romaniei trebuie sa dovedeasca faptul ca e constient de obligatiile ce-i revin in indeplinirea criteriilor de convergenta nominala (inflatie, rata a dobanzii, datorie publica, deficit bugetar, evolutia cursului de schimb) dar si in indeplinirea convergentei reale (crestere economica, imbunatatirea indicatorilor nivelului de trai, gradul de deschidere a comertului exterior, ritmul investitiilor straine directe). E vorba, in al doilea rand de Strategia fiscala, prin care Guvernul isi stabileste obiectivele fiscale si masurile de politica fiscal-bugetara in aplicarea lor. Obiectivele de politica fiscala sunt: achitarea obligatiilor la bugetul Uniunii Europene (aproape 1% din PIB), asigurarea cofinantarilor pentru fondurile europene, atingerea pragului de 1% din PIB pentru cercetare, la orizontul anului 2010, diminuarea deficitului structural al societatii romanesti, care inseamna mai multe investitii pentru infrastructura, pentru educatie si pentru sanatate.
Elaborarea celor trei documente, anume programul national de convergenta, strategia fiscala si Codul fiscal modificat permit apoi definirea coerenta a optiunii strategice: stabilitate economica - stabilitate fiscala - stabilitate bugetara.
In programul de guvernare calculasem pentru perioada 2005 - 2008 un deficit bugetar cumulat pe patru ani de 9% din PIB (1,5% in 2005, 2% in 2006, 2,5% in 2007 si 3% in 2008).
Pentru anul 2005 acest indicator a coborat ulterior sub 1%, din cauza evolutiilor negative in plan monetar si datorita cresterii deficitului de cont curent. Reducerea deficitului bugetar, insotita de efectele inundatiilor de anul trecut a dus la diminuarea efortului financiar alocat investitiilor. Incepand cu anul 2006, exista cateva proiecte investitionale fara precedent in perioada postdecembrista: modernizarea invatamantului romanesc, construirea retelei de spitale regionale si de modernizare a spitalelor de urgenta, accelerarea constructiei de autostrazi si modernizarea drumurilor nationale, programul "Poduri si podete", precum si cel privind consolidarea asezamintelor culturale, ambele adresate mediului rural, progamul privind consolidarea patrimoniului cultural s.a.m.d. Aceste programe nu pot fi duse la indeplinire cu un deficit de 0,5%.
Avem de ales intre o politica monetara severa si aceasta strategie de imbinare a controlului asupra inflatiei cu derularea programelor investitionale, situatie in care masurile de sterilizare monetara trebuie sa fie mai ferme ca pana acum. Eu zic ca, cu toate riscurile, cea de-a doua situatie este preferabila. Alocarile fiind investitionale si nu salariale, impactul asupra inflatiei nu va fi exploziv. In acelasi timp, efectul benefic al investitiilor asupra cresterii economice si asupra nivelului de trai ar putea imbunatati climatul economic, mecanismele de piata, precum si comportamentul economic al contribuabililor.
Intr-un fel, e mai usor sa conduci o tara saraca, cu bani putini. Riscurile sunt mai putine pentru guvernanti, dar nici nu pot ajunge prea departe. O tara cu mai multi bani se conduce mai greu, ca si o masina cu viteza mai mare, dar daca franele sunt bune, poti ajunge mai departe. Romania trebuie sa iasa de sub blestemul cifrelor mici. Cata vreme produsul intern brut pe locuitor nu va depasi cifra de afaceri a unei societati transnationale de marime medie, piata bancara si cea de capital vor fi expuse influentelor de tot felul, economia romaneasca va fi expusa fluctuatiilor si capacitatea de absorbtie a pietei va fi redusa. Ca filosofie, trebuie sa optam pentru varianta unei economii a ofertei in care preocuparea principala sa fie indreptata catre cresterea economica si sporirea puterii de cumparare a veniturilor. Am incercat in trecut alte variante si n-a mers.

---

Despre autor: