Critica unui apus frumos

"E usor si simplu sa-ti dai seama ca raul este intruchipat intr-un sistem imbecil, amaraciunea vine cand intelegi ca el s-a dizolvat in viata ca un medicament amar in apa fierbinte. (...)
Pe oamenii de teatru, schimbarile sociale i-au tulburat poate chiar mai mult decat pe reprezentantii celorlalte "sfere culturale", pentru ca, in epoca socialismului tarziu, Rusia nu era literaro-centrista, ci teatralo-centrista. (...) Intr-o tara unde religiozitatea fusese redusa la minimum, iar societatea civila lipsea cu desavarsire, teatrul devenise de fapt un substitut - al Bisericii, pentru unii (actorii si regizorii fiind clerul, iar intelighentia, enoriasii), al presei libere si al Parlamentului, pentru cei mai multi." Intre timp, lucrurile s-au schimbat, spune Marina Davidova, autoarea "Sfarsitului unei epoci teatrale", carte recent tradusa si lansata la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (traducere de Maria Dinescu si Magdalena Boiangiu, Editura Nemira, 2006). S-au schimbat astfel, incat doar din amintiri iti mai poti imagina cum arata un teatru "pentru oameni", aflat acum la gloriosul sau apus, stralucitor ca orice sfarsit.
Si nu e vorba doar despre teatrul din Rusia: e uimitor cat de multe are el in comun cu, sa zicem, scena romaneasca, dar si cu cea maghiara sau poloneza. Semanam si ni se intampla aceleasi lucruri: apar un teatru si o dramaturgie a cotidianului, a marginalilor, in cheie minora, succesul comercial incepe sa ne ghideze viata, iar pentru impresii politice s-a inventat deja Parlamentul si nu mai avem nevoie de ele la teatru. Scoala lui Stanislavski isi traieste contestari virulente, iar adevarul incepe sa paraseasca scena.
Citind cel putin introducerea acestei carti (o parte consistenta din ea e dedicata unor portrete de regizori, o alta parte cuprinde cronici de spectacole importante ale ultimilor ani), spatiul comun impartasit de lumea spectacolului din Rusia si Romania pare de-a dreptul frapant. Dar la fel sunt si diferentele: teatrul rusesc are inca o memorie, isi cunoaste traditia inainte de a o nega, are inca actori care stiu ce inseamna realismul psihologic inainte sa spuna ca vor sa joace altceva, si pana si teatrul comercial pare mai simpatic la Moscova. Si, in plus, sunt si oameni care sa scrie despre viata teatrului de azi. "A bon entendeur...". Caci "Sfarsitul unei epoci teatrale" e o lectura aproape obligatorie pentru lumea scenei, chiar si in Romania.

---

Despre autor: