Daca nu am crea turbulente, nimeni nu ar invata din greseli

Dupa cum se vede, nu am abdicat de la promisiunea de a dialoga cu cei mai tineri scriitori, si asta nu dintr-un sentiment de ingaduinta fata de ei, nu dintr-o slabiciune de caracter numita curiozitate, nu din cine stie ce temeri temporale si nici macar din dorinta de-a le proteja toane si idiosincrazii firesti pentru varsta lor si pentru lumea in care se misca.
Fac acest lucru cu bucurie, din dorinta de-a arata ca generatia foarte tanara de scriitori, indiferent cat este de revendicativa, de ostila fata de unele lucruri pe care le judeca, poate cu grabire, prin cei mai talentati reprezentanti ai ei, a adus un suflu nou, o stare speciala si o patima a scrisului care trebuie respectata. Astazi, Miruna Vlada, o foarte tanara poeta pe care o cred.
Miruna Vlada, cum arata poezia voastra, a tinerilor, la acest inceput de mileniu? Se simte bine cu voi? Va simtiti bine cu ea?
Poezia noastra e foarte cruda, asa ni se spune. Noi o simtim calda, protectiva, ca o unica forma de protectie impotriva lumii exterioare.
Dar poezia ta?
Poezia mea se simte bine cu mine doar atunci cand nu o scriu, cand o las in pace, sa-si vada de viata ei. Se intampla destul de rar sa vorbim pe aceeasi limba, si asta e una din minunile ei. Ca nu ne intelegem prin limbaj, ci prin stari. Eu de obicei simt inca de dimineata cand ma trezesc ca acea zi e mai speciala decat altele si ca vine poezia si ne agresam reciproc.
Cand ai realizat ca ai scris primul poem publicabil?
Nu stiu daca a fost un moment firesc. Ca oricum momentele astea cu publicatul si cu iesitul in lume sunt nefiresti. Din cate imi aduc aminte am venit intr-o zi cu poeme la Octavian Soviany care era pe atunci profesorul meu de romana la liceu si el mi-a zis: "uite, ai scris niste poeme care seamana cu tine" si mi le-a cerut sa le publice intr-o revista. Cred ca acesta a fost momentul cand mi-am dat seama ca Miruna Vlada incepe sa existe prin propriile cuvinte.
Ce empatii sau refuzuri ai vizavi de generatiile dinaintea ta?
Am trecut prin diverse momente cu poezia mea si fiecaruia i-a fost specifica o anumita empatie generationala. Inceputul a fost foarte in forta pe la 15 ani, cand mergeam la cenaclul Uniunii Scriitorilor si ii citeam pe fracturisti, pe nouazecisti, pe toti cei care se perindau pe la cenaclu. Apoi, am ajuns brusc in faza suprarealista, condimentata cu ironiile optzeciste. Mi-am ales din fiecare generatie cate un "idol" si am absorbit din el toata seva. Acest lucru l-am simtit dintotdeauna ca pe un mare abataj, de aceea ma deranjeaza cand se afirma ca noi tinerii suntem niste inculti si nu ne citim inaintasii.
Miruna Vlada, generatia voastra da de multe ori senzatia ca nu prea mai este loc in literatura romana...
Da, e foarte putin loc pentru autori care traiesc criticandu-i pe altii sau scriind orice altceva numai literatura vie, citibila nu.
Va asumati vreo vina?
Ne asumam vina de a nu explica precis ce incriminam cu atata ferventa, motiv pentru care starnim neintelegere si antipatie.
Ce va supara atat de rau?
Ne supara spiritul de turma, gastile literare unde doar "baronii literari" dicteaza. Am avea nevoie de o literatura romana care sa profite de noi, chair sa ne agreseze mai degraba decat de un organism bolnav, inchis in sine si moralizator. Observam totusi cu incantare ca lucrurile incep sa devina mai umane in zona asta, dar, loc reper e pentru orice scriitor viu si nu e loc (asa e cursul lucrurilor) pentru eterne reeditari ale unor volume de acum 30 de ani.
Nu e loc pentru... sa zicem, "Lumea in doua zile"?
Vreau sa spun de fapt ca e loc doar pentru cei care scriu pentru a trai.
Interesant punct de vedere. Debutul tau editorial la o varsta frageda (18 ani) nu a trecut neobservat, a fost semnalat, ai primit si un premiu sau doua. S-ar putea ca in timp sa te dezici de el.
Ar insemna poate sa ma dezic de insasi poezie. Mi s-ar parea un act las, dar nu pot face previziuni. Eu vad lucrurile anatomic. Orice rana sta o vreme deschisa apoi se cicatrizeaza si coaja cade de la sine. Iar daca nu cade, e semn ca in acel loc va izbunci o noua infectie. Majoritatea celor care mi-au citit noul set de poeme publicat underground in colectia "NoName" au spus ca "sunt mult mai cuminte si mai interiorizata". Dar e clar ca obsesiile raman neclintite.
Daca tot ai vorbit despre "obsesiile tale neclintite", care pot fi ele peste 20 de ani?
Nu imi place sa vorbesc despre obsesiile mele ca sa nu imi zgandaresc poezia. Dar din ce vad in jurul meu tinerii se gandesc mult la viitor, se tem de riduri, de poluare, vorbesc despre dragoste in soapta ca sa nu-i auda cineva si sa rada de ei...
Aici nu te prea cred. Tocmai despre dragoste vorbesc cu voce tare si nu mi se pare nimic rau in asta.
Se tem de kilograme in plus si de toti acei oameni sau obiecte care le amintesc de slabiciunile lor. Eu simt ca obsesiile mele ma salveaza de la stagnare si mi-as dori ca ele sa nu fie nocive celor din jur.
Ce proiecte se mai contureaza?
Voi vorbi despre un concept pe care Razvan Tupa si cei din Club A, alaturi de alti douamiisti il promoveaza cum pot mai bine. El se numeste "literatura in miscare" insemnand promovarea scriitorilor in zone neconventionale, dand drept de replica si libera exprimare potentialilor cititori. Promovarea implica bani si eforturi pe toate fronturile si mereu am impresia ca toate acele institutii care isi propun sa faca din literatura un eveniment uita acest detaliu, considerand ca fac un favor scriitorilor prin simplul interes aratat fata de ei. Ceea ce in Romania nu s-a descoperit inca, din varii motive, este ca scriitorul poate produce si poate avea impact, dar trebuie sa i se acorde credit pentru asta. In Occident lucrurile astea se vad cu ochiul liber. Vorbesc din experienta unor concursuri de litaratura internationale.
Nu cunosc efectul celor intamplate in Occident, stiu insa ca si acolo poezia este intr-o mare suferinta de public, dovada incercarile de-a o face vizibila prin metrouri, pereti, tramvaie, festivaluri multiple. Daca acea necesara consecventa ar inlocui total multe temeri si prejudecati si la noi s-ar putea intampla lucruri mai bune. De fapt ele au inceput sa se contureze.
Da, este un lucru adevarat. Dar daca ar fi sa privim la radacina lipsei de consecventa, observam ca e un cerc vicios, pentru ca toate actiunile de promovare sunt motivate de castiguri materiale, care in cazul literaturii nu sunt imediate si nu au un grad ridicat de certitudine. Simt si eu ca ar trebui intetite actiunile Uniunii dar si ale editurilor, de scoatere la inaintare a valorilor si a evenimentelor de proxim interes in aaceasta zona.
Ma intreb: daca nu ar exista Uniunea Scriitorilor cine ar mai fi calul de bataie?
Spune-mi Miruna Vlada, cine a avut o influenta mare asupra ta, legat de poezie?
Elena Vladareanu a avut o mare influenta asupra mea, nu ca forma de scriitura, ci ca stare poetica. Din totdeauna m-am simtit foarte apropiata de ea. In schimb, pe Ruxandra Novac o apreciez foarte mult ca poeta, mi se pare singulara in tot ce scrie, dar mi-e foarte greu sa comunic personal cu ea. Tin sa o numesc si pe Adela Greceanu care scrie iarasi seducator, intr-o maniera total iesita din tipare. Dintre baieti, cel mai mult ii apreciez pe Razvan Tupa nu numai pentru poezia lui menita sa comunice cu orice pret, dar si pentru actiunile lui de promovare a poeziei si a autorilor tineri, pe Dan Coman, pe Dan Sociu si Teodor Duna si pe Claudiu Komartin, fiindca vin cu o expresie proaspata, viscerala si paradoxal metafizica.
Sunt de acord cu tine. Imi place si mie poezia lor.
Daca ai face cu aceasta "seducatoare gasca de poeti" un tinut al poeziei, unde l-ai face?
Numai "La Castel", barul unde ne vedem cel mai adesea si unde am cele mai multe amintiri cu prietenii mei literari.
N-ar fi mai potrivit un castel autentic?
Sigur, idilic ar trebui sa fie un castel inconjurat de ape, cu multi pescarusi, astfel incat nu ne vom deosebi unii de altii si vom scrie mereu numai pe nisip.
De ce te-ai decis sa studiezi Stiintele Politice?
Pentru ca nu m-am priceput la gramatica si nu am putut da la Facultatea de Litere, si pe langa asta nu as fi acceptat sa ma invete altii sa scriu cu introducere, cuprins si incheiere. Eu de fapt as vrea sa fac management cultural, o practica aproape inexistenta in Romania
Dar atat de necesara.
Care isi propune tocmai sa medieze relatia dintre institutiile cu bani, public si artist. Cred ca am puterea sa fac lucrurile sa se miste si am nevoie de o baza sociologica si sistematica de cunostinte.
Ai timp suficient pentru lectura?
Ma salveaza oazele de poezie. Cel mai mult ma conectez cu poezia, filosofia, politica, pe care le parcurg cu mare placere si de unde ma si inspir din cand in cand in starile mele de "feerie lirica". Ma asez in fata bibliotecii, inchid ochii, intind mana spre raftul de poezie (unde stau amestecati ca intr-o mare fratie tinerii cu.."si mai tinerii" autori) si aleg o carte si o devorez. de cele mai multe ori dupa ce termin simt nevoia sa scriu o replica.
Va place sa creati turbulente, voua milenaristilor?
Daca nu am crea turbulente nimeni nu ar invata din greseli si noi am fi niste copii batrani. Eu vad aceste provocari la care supunem editurile si criticii, forme de reconstructie a unei atmosfere vii, nediscriminante si deschise, noi forme de comunicare, pentru ca cele traditionale nu functioneaza sau daca functioneaza o fac in beneficiul exclusiv al unora, mereu aceiasi. Prapastia exista, noi doar o exageram tocmai ca sa gasim solutii mai eficiente decat cele propuse pana acum.
Exact despre aceasta exagerare vorbeam, de care, recunosc, varsta voastra are nevoie ca de aer. Oricum, si asta e un mod de a-ti face simtita prezenta intr-o lume care nu prea are chef de literatura.
Crezi in calitatea de scriitor al acestui timp? Nu si-a cam pierdut constiinta misiunii sale?
Scriitorul care nu are constiinta misiunii sale si a urgentei cu care trebuie sa o implineasca (imi asum aerul vetust al acestei pareri), nu e scriitor dupa mine. Prin urmare, ar trebui de asemenea sa fim constienti, ca simpli indivizi membri ai unei societati cu un anumit profil cultural, de care depinde in mare masura viitorul nostru, ca atitudinea noastra, a fiecaruia e sursa vitalitatii unui artist, mai exact scriitor. Daca noi orbim, orbeste si el catre noi. Eu cred cu tarie in aceste probleme.
Catre ce vrei sa te indrepti?
Acolo unde ne-a promis poezia.
Miruna Vlada, esti la inceputul unui lung drum care va fi plin de bucurii si de multe suferinte, dar care nu te va plictisi. Te consideri un om norocos sau un damnat?
Daca blestemul acesta imi cere sa-i sacrific micile bucurii pentru marea suferinta atunci ma consider o norocoasa in toata puterea cuvantului.
Acum, un mic exercitiu de aritmetica: daca impartim populatia Romaniei de 22,5 milioane, la cei aproximativ 70 de poeti milenaristi cunoscuti, cati posibili cititori are un poet?
Sa fac un calcul... cam 320 de mii de locuitori la un poet.
Iti place visul asta?
E si un vis, dar si o realitate descurajanta faptul ca numai cateva sute dintre acestia stiu ca mai exista si alti poeti inafara de Eminescu sau Nichita Stanescu...
Pregatesti o noua carte?
Nu pot spune ca pregatesc in mod constient, programatic o noua carte. Simt oricum, o mare presiune din jur a criticilor dar si a congenerilor care asteapta ca niste "vulpi", o noua aparitie. Eu continui sa scriu un fel de poveste de dragoste de secol XIX combinata cu scene urbane contemporane, apar imagini din castelul Mayerling. Mai mult nu stiu ce va fi. E o carte scrisa in doi, traita si poate in final, inainte sa o publicam, murita. Astept si eu cu infrigurare nasterea ei. Va fi prin 2007 probabil.
Iti urez spor la scris!

---

Despre autor: