Sunt surprins de vitalitatea scriitorului roman

Constantin Virgil Negoita, te-as ruga sa vorbesti despre cartea pe care ai publicat-o recent in Romania.
Noua mea carte, aparuta la Editura Paralela 45, are un titlu care vrea sa placa cititorilor romano-americani si care poate fi tradus in toate limbile lumii: "Concert la Carnegie Hall". In 1999, primul presedinte necomunist al Romaniei face o vizita la New York si se organizeaza un concert de gala la Carnegie Hall, unde se aduna, spre surprinderea tuturor, circa 3000 de persoane. A fost cea mai reusita adunare de pe Coasta de Est a Atlanticului. Cartea descrie ce se intampla inainte de concert, la concert si dupa concert. Cand am stabilit titlul, m-am gandit ca o alternativa ar putea fi "Drumurile spre iad sunt pavate cu intentii bune", dar am renuntat. Personajul cartii este un om animat de intentii bune, iar dialogurile rastoarna mereu interpretarile, astfel incat cititorului i se ofera o panorama destul de cuprinzatoare a celor mai semnificative comportari ale diasporei romanesti, care este foarte diversa. La sfarsitul cartii, mesajul devine din ce in ce mai evident: ce putem face pentru ca ceea ce numim cultura romaneasca sa fie asimilata usor in atmosfera culturala americana, care este dominanta la ora asta, New York-ul fiind un oras de imensa cuprindere? In timpul discutiilor dintre cei care asteapta sa intre in sala de concert, una din vocile cartii incearca sa faca o estimare a generatiei anilor '30, atat de interesanta, de neinteleasa, de comentata, si anume generatia lui Eliade, Blaga, Cioran. Pentru prima data apare in discutie acest trio, pe care cartea il prezinta ca anticipator al atitudinii postmoderne. Aceste personaje capata acelasi sens al intoarcerii la ceea ce numim "logica infinitului", astazi foarte la moda.
Am avut de curand, dupa cum bine stii, o lansare a romanului la libraria Carturesti, unde au venit oameni care m-au onorat cu prezenta lor, totul luand forma unei dezbateri. Am observat un imens interes pentru ceea ce se numeste inovatie. Mai ales aparitia stiintelor exacte ca sursa in arta este un punct de mare interes. Cu ajutorul inteligentei artificiale, se pot valorifica anumite intelepciuni din cultura romaneasca, care au trecut neobservate multa vreme. N-au gasit inca aplicatie si nu au circulatie in lume.
Ce vei mai oferi cititorului in viitorul apropiat?
Vreau sa incerc pe viitor sa am o legatura si mai vizibila intre ceea ce numim noi cultura romaneasca si cultura universala. Eu traiesc la New York si acolo este un maxim interes pentru amestecul de culturi. Tot ce este interesant se valorifica mai devreme sau mai tarziu si simt nevoia sa las ceva romanilor americani si copiilor lor care sa le permita sa faca aceasta legatura si sa se bucure atunci cand descopera ca o anumita contributie a culturii romanesti se face vizibila. De fapt, tot ce am scris pana acum a fost o incercare in acest sens. Am inceput prin a face literatura cercetarilor mele, eu venind din informatica, am fost interesat de logici cu mai multe valori, de logica vagului, mi-am dat seama ca pentru a vehicula mai multe concepte e bine sa apelezi la o poveste care este acum cel mai interesant instrument de cunoastere.
Am in lucru inca o "marturisire" care sa completeze "Concertul de la Carnegie Hall", ceva care sa se adauge, pentru ca eu scriu volume homeopatice, adica un numar mic de pagini. Literatura scrisa de mine este aceeasi carte care se "destinde" (in sensul din fizica).
O privire asupra literaturii romane?
De cate ori vin aici sunt surprins de vitalitatea scriitorului roman. Tineretul este de asemenea prezent si incep sa inteleg ca exista un interes sporit pentru literatura si ma bucur. Sunt foarte interesat de ceea ce scriu tinerii, nu ma deprima incercarile celor care pornesc de la experiente biologice, pentru ca la 19 ani experienta majora e cea biologica. Sunt foarte interesat si de cei care au fost mari scriitori acum 20-30 de ani, de adaptarile lor, de realizarile lor. Citesc de la memoriile celor in varsta pana la ceea ce scriu tinerii si sunt convins ca literatura romana va spune la un moment dat foarte mult, cu toate ca se scrie enorm in lume, sunt cel putin 50.000 de scriitori care publica anual cate o carte si a face selectia este extrem de greu, extrem de dificil. Lipsesc sintezele si nu traducerile punctuale. Cred ca tinerii care cunosc bine limba engleza vor trebui sa scrie direct in aceasta limba sau din ce in ce mai mult in ea, pentru a evita traducerea, pentru a evita stadii intermediare, pentru a evita aceasta extraordinar de dificila trecere de la o limba la alta. Eu am incercat cu penultima mea carte, "Irozii", care a fost scrisa simultan in romana si engleza pentru a evita traducerea. Oricum, sunt optimist.

---

Despre autor: