Cap la cap

Luni seara, agentiile de stiri transmiteau ca liderii PNL si PD au incheiat un armistitiu. Al catelea, m-am intrebat, pentru ca mai asistasem la episoade din povestea asta cu declaratii oficiale, in care eram asigurati dupa un mic razboi ca lucrurile au reintrat in normal. In zilele saptamanii, observa cineva, cei in cauza se ataca dur in Parlament si conferinte de presa, la Guvern. In weekend apar Boc si Tariceanu pentru a aduna mortii si a bandaja ranile. Dupa care ni se spune solemn, intr-o pasareasca perfecta, ca nimic rau, de fapt, nu s-a intamplat. Ni s-a parut numai. Cele doua forte politice raman impreuna si vor conlucra ca pe vremea logodnei. Mai aflam cu emotie ca sunt doar chestiuni de comunicare la mijloc si totul va merge de acum incolo bine. Pacea se ratifica in fiecare zi de luni la CNC al ADA in Modrogan sau Aviatiei. Cum totul se repeta in istorie, chiar si in cea derizorie, bucuresteana, de marti reincep ostilitatile. Fiecare din cele doua partide are mai multe portavoce cu misiunea de a iesi in mass-media sa il critice pe celalalt. Si ciclul se reia la indigo. In weekend cei doi lideri ies impaciuitori in public si spun ca e bine. Luni se bate palma. Si tot asa. La mijloc este de fapt cursa declansata de pe acum, pentru finisul electoral din 2008. Obsesia esecului PNTCD din 2000 cand nu a reusit nici macar sa intre in Parlament dupa ce fusese cel mai tare partid al Coalitiei este foarte prezenta in acest comportament. Fiecare incearca sa puncteze, sa ia fata celuilalt, sa se arate mai capabil. Sa isi aroge merite si sa paseze raspunderile. PD si PNL sunt deja in competitie pentru castigarea unui electorat propriu, rupt din cel comun. PD a luat deja un avans. Democratii se lasa tractati de Traian Basescu. Si-au legat soarta definitiv de performantele acestuia. Totul pe o carte. Daca Basescu reuseste sa se mentina, si va avea sanse sa fie reales in 2009, e de asteptat ca PD sa devina cel mai important partid (macar din Coalitie), ca numar de voturi. Daca Basescu se prabuseste, atunci va angrena dupa el in cadere si PD. O buna bucata de vreme aproape totul i-a reusit omului de la Cotroceni. Mai putin in ultima luna, cand a incasat cateva lovituri de imagine imposibil de neglijat. E vorba de scandalul CNSAS, de cel al aparitiei la Golden Blitz. De acuzatia ca a colaborat cu Securitatea. Astea se adauga celor mai vechi, dar depasite relativ usor: nedemiterea sefilor serviciilor speciale si a procurorului general, cel cu casa din strada Mihaileanu, povestea cu Elena Udrea. Dosarul incepe sa fie destul de consistent si am impresia ca piesele abia incep sa se adune. E posibil la un moment dat ca Basescu sa intre intr-o logica descendenta. Odata consumata inlaturarea PSD de la putere (cand a avut un mare rol) si dupa integrarea in UE, destui vor gandi ca rolul lui istoric s-a epuizat si trebuie incercat alt tip de politician. Mai european - care sa aminteasca mai putin de manelisti, chefuri si periferii. Un lider mai democrat, mai educat, care improvizeaza mai putin, mai putin pus pe rafuieli. Un presedinte nejucator, echilibrat, cu care poti sa mergi in cancelariile europene si sa lasi o buna impresie. Soarta PD-ului depinde de emanciparea, de tutela liderului lui incontestabil.
Liberalii nu au nici ei o pozitie comoda din cauza capcanei pe care o reprezinta sefia Guvernului intr-o perioada complicata din punct de vedere climateric si economic. Dar si politic. Alta capcana e ca avand conducerea unui guvern de coalitie, sunt expusi criticilor dinauntrul si din afara Coalitiei. Dinspre populatie, nesigura, tematoare de ce are sa i se intample odata cu 1 ianuarie 2007, dezamagita in asteptarile ei, conform carora va trai mai bine daca sunt alungati de la putere presedintii. Presa urmeaza aceasta stare de spirit si nu ezita sa critice. Lucrurile nu se opresc aici. Chiar daca PSD este in declin si are prea multe probleme in casa - nu inceteaza sa trimita saptamanal fuzee spre Guvern. Cam fara rost, mai mult ca sa se faca auzit decat ca sa schimbe ceva. Orice atac impotriva Guvernului este capitalizat de liberali, pentru ca imaginea lor publica este ca ei conduc Guvernul. Seful lui este Calin Popescu Tariceanu, care este sef al PNL. De aici concluziile grabite, efectul de imagine. Liberalii nu ezita sa repete ca ei sunt "capul trebii" cui vrea sa auda. Asta il supara pe Basescu, dar ii aduce si beneficii. E normal ca populatia sa fie nemultumita, opozitia sa atace, presa sa critice. Situatia e si mai proasta de atat pentru liberali pentru ca se vad loviti repetat si de democrati. Nu mai zic de campania veche de peste un an dusa de Traian Basescu contra lor, indreptata mai ales impotriva lui Tariceanu, care il inlocuieste pe Nastase in razboiul personal al presedintelui. Care stie ca trebuie sa atace continuu un personaj puternic (totdeauna primul-ministru) pentru a se mentine in centrul atentiei. Primul-ministru este mereu cel mai vulnerabil politician, pentru ca nemultumeste pe toata lumea, devine repede nepopular, dar pare a fi puternic. Riscuri minime, beneficii maxime. PNL, mereu defensiv, a devenit un sac de box. Cativa tenori au iesit pentru a riposta, dar nu au facut decat sa intre intr-un joc de imagine si nu intr-unul politic. Asta ar insemna sa ia in calcul iesirea de la guvernare in ianuarie viitor.

---

Despre autor: