Marturisirile (incomplete) ale "colonelului Dumitrescu"

Presedintele Basescu l-a numit "Dumitrescu" si l-a acuzat ca a sabotat munca celulei de criza infiintata la Cotroceni dupa rapirea jurnalistilor romani in Irak. De fapt, se numeste Ionel Dragomir si a fost trecut in rezerva din SIE, fara drept de pensie. A dat in judecata institutia in care lucrase pana de curand, considerandu-se victima unui abuz. A acordat si cateva interviuri. N-a spus cine stie ce - lucruri pe care le stie toata lumea: in serviciile de informatii e coruptie, dar nu dam nume, ca le stie presedintele; sunt si tradatori, dar nu spunem nimic mai mult, ca nu e dovedit; ofiterii de informatii se implica in jocuri politice, dar nici despre asta nu sade frumos sa vorbim. Una peste alta, consumatorii de informatie de presa au ramas cu impresia ca un ofiter de informatii, cu identitate neclara, are ce are cu sistemul din care vine - adica e un meci acolo, intre ei. Intr-o zi mi-a trecut prin cap ca ar fi un joc interesant sa incerc sa pricep ceva despre asta si sa incheg o poveste cu cap si coada, asa ca am inceput sa-l caut pe Dumitrescu, sau Dragomir - cum l-o fi chemand, numai Dumnezeu si sefii lui stiu de fapt. I-am cerut unui coleg numarul de telefon, colegul a disparut undeva in adancurile redactiei lui si, dupa ceva vreme, s-a intors cu numarul. La un an de la "rapirea in Irak" era timpul sa mai aflam cate ceva.
L-am sunat pe fostul spion, care insa a fost dispus sa-si faca timp de mine doar peste o saptamana. Am telefonat peste o saptamana, dar mi-a raspuns robotul telefonic. I-am trimis un mesaj in care il informam ca nu obisnuiesc sa mananc colonei - doar sa le iau interviu. M-a sunat inapoi foarte revoltat. Mi-a spus ca nu-i e frica de mine, dar e mai bine sa nu stam mult de vorba la telefon, ca telefoanele sunt ascultate. I-am replicat ca nu cred in ascultarea telefoanelor, ceea ce l-a contrariat teribil. Oricum, a ramas sa ne intalnim. Mi-a zis ca ne vedem "in jur de trei", la Universitate. Cum vine asta, m-am nedumerit: sa-mi dea o ora fixa, nu sa-l astept ca proasta in drum. M-a linistit, lamurindu-ma ca obisnuieste sa fie punctual. Dar asta cu "in jur de" era pentru derutarea eventualilor adversari. Am plecat la timp de acasa, adica la timpul potrivit pentru a ma intalni cu cineva "in jur de trei". In statie am inceput sa ma uit pe partea cealalta a strazii, dupa omul meu. Era trei si un pic, adica "in jur de trei". L-am recunoscut. Nu-l vazusem in viata mea, dar l-am recunoscut. Avea un aer extrem de profesional. Ma asteptam sa nu recunoasca cine e si nu m-a dezamagit. M-am dus la el si l-am intrebat "Asteptati pe cineva de la presa?". Omul meu a reactionat prudent - ironic: "Nu stiu, da' dumneavoastra pe cine cautati?" Am vorbit un pic in cimilituri; pana la urma insul a dat semne ca ar fi interlocutorul meu abia cand m-a intrebat daca "l-am studiat" - expresie specifica ofiterilor de informatii. L-am dus la mine la birou, sa putem vorbi pe indelete.
"SIE nu poate fi controlat"
A venit si momentul primei intrebari. Am inceput sa-l descos:
- Asadar, domnule Dragomir, ziceti ca nu mai lucrati in SIE. De cand?
- Pe 15 noiembrie 2005 am fost trecut in rezerva fara drept de pensie.
- De ce?
- Mi s-a facut o inscenare, cu niste documente, care, s-a spus, ar fi continut date sensibile (adica secrete - n.n.), pe un calculator pe care aveam aprobarea sa-l folosesc si care se gasea in afara institutiei. Documentul era de fapt un memoriu adresat presedintelui Romaniei. S-a afirmat ca in acel memoriu sunt incluse materiale cu continut operativ.
- Cine a afirmat asta?
- Domnul Predoiu, seful structurii de politie politica din SIE.
- Haideti sa nu mai vorbim in sarade. Politia politica nu mai exista. Deci, cine e Predoiu?
- La momentul acela era seful structurii de protectie interna a SIE. (Protectia interna se ocupa, intre altele, de verificarea cadrelor structurii. Silviu Predoiu a fost intre timp avansat, devenind director-adjunct al SIE - n.n.).
Abuzuri in SIE
- Ce legatura ati avut cu criza ostaticilor?
- Asta a fost o alta acuzatie. Eu am facut obiectul unei anchete. In cursul acestei anchete s-a facut afirmatia ca as fi avut legaturi cu Ovidiu Ohanesian. Eu nu l-am cunoscut pe Ohanesian, nu am avut nici o relatie cu el - nimeni din familia mea nu l-a cunoscut. S-a desfasurat asupra mea ancheta, in cursul careia mi-au fost incalcate niste drepturi. Mai intai am fost pus la dispozitia structurii care ma ancheta. Am fost inchis intr-un birou, timp de sapte luni si nu am fost lasat sa fac nimic. Mi s-au ascultat telefoanele, mi s-a confiscat calculatorul si mi s-a investigat hardul fara acordul meu. Predoiu m-a injurat, m-a trimis la origini. Vreau sa va spun ca aceasta institutie, SIE, este incontrolabila. M-am adresat Comisiei Speciale de Control a Activitatii SIE din cadrul Parlamentului Romaniei, unde am sesizat mai multe abuzuri si incalcari flagrante ale Constitutiei si legilor in vigoare, de catre ofiteri SIE. Nu s-a intreprins nici o masura de verificare a semnalarilor facute, nu am primit nici un raspuns, nu au fost audiate persoanele din SIE care puteau sustine sau infirma acuzatiile aduse de catre mine. Am tras singura concluzie care se putea trage: in realitate, SIE controleaza aceasta Comisie Speciala si nu invers, asa cum prevede legea. In acelasi timp, conform unei hotarari a justitiei noastre, SIE este stat in stat, ca autoritate publica autonoma nu da socoteala nici unei institutii a statului; CSAT sau Presedintia nu pot revoca un ordin emis abuziv de catre directorul SIE.
- Ce anume reprosati, de fapt, Departamentului de Protectie Interna? Daca au existat acuzatii impotriva dumneavoastra, trebuia sa fie o ancheta, nu?
- Da, dar nu la modul in care s-a facut. Au incercat sa-mi recruteze prietenii. A venit la mine un prieten bun, de suflet, care mi-a spus: "Au venit de la tine de la serviciu si au inceput sa ma intrebe in ce relatii esti cu sotia, daca sotia ta are un ascendent asupra ta, cum merge casnicia voastra si alte lucruri de felul asta". Eu, domnisoara, am avut functie de conducere in SIE.
- Ce functie?
- Nu va pot spune.
Despre Basescu si criza ostaticilor din Irak
- Sa revenim la criza ostaticilor. Erati anchetat in acea perioada?
- Da, ma anchetau cinci ofiteri. Eu nu am lucrat niciodata in Irak, nu era domeniul meu, dar aveam un prieten, care face afaceri cu petrol si care a venit la mine si mi-a spus ca un partener al sau de afaceri din Irak a sprijinit jurnalistii romani in contactarea unor personalitati irakiene, anterior rapirii. Cetateanul irakian a afirmat ca ar fi avut posibilitati sa sprijine autoritatile romane in solutionarea crizei ostaticilor. Acesta este casatorit cu o cetateana romana si impreuna au un copil. Avea interdictie de a intra in tara noastra si dorea ca, in schimbul ajutorului acordat, sa i se permita sa intre in Romania pentru a se intalni cu familia sa. Am prezentat aceste informatii generalului Predoiu, care mi-a comunicat ca nu il intereseaza informatiile obtinute prin intermediul meu. In aceeasi perioada am fost scos la raport la domnul general-colonel Degeratu Constantin. Cu acest prilej am discutat si despre posibilitatea obtinerii unor informatii utile de la irakianul in cauza. Generalul Degeratu l-a informat pe presedintele Basescu si domnia sa a dispus ca informatiile furnizate de catre cetateanul irakian sa-i parvina dansului. De asemenea, a transmis ca va interveni pentru acordarea vizei de intrare in Romania cetateanului irakian, daca acesta va avea o contributie majora la solutionarea crizei ostaticilor. In acelasi timp, i-am inmanat domnului Degeratu un memoriu de 30 de pagini, pentru presedintele Basescu, si in care era tot ce voiam sa raportez.
- Ce anume doreati sa raportati, de fapt?
- Nu va pot spune. Datele sunt in memoriul meu de la Presedintie. Atunci i-am spus si despre informatiile din criza ostaticilor. Generalul Degeratu a fost interesat de aceasta chestiune. Mi-a cerut sa pastrez confidentialitate fata de presa si fata de cei din SIE si sa-i dau lui personal aceste informatii. I-am dat 12 sau 15 informatii de o valoare deosebita. Omul meu l-a ajutat si pe Yassin, atunci cand acesta s-a dus in Irak. Pe urma, presedintele i-a trimis cetateanului irakian o scrisoare de multumire.
- Ce s-a intamplat mai departe?
- A urmat declaratia presedintelui Basescu, in care a spus despre un colonel sabotor din SIE - "Dumitrescu". La mine la serviciu s-a facut un simulacru de Consiliu de judecata, am fost gasit vinovat si dat afara. Basescu nu a avut nici demnitatea si nici onoarea de militar sa iasa pe post si sa spuna: "am gresit" sau "asta e".
- Ce s-a intamplat cu reclamatiile dumneavoastra privind coruptia din interiorul SIE?
- Nimic, am prezentat DNA aceste informatii si probele pe care le detin, am oferit explicatiile de rigoare si astept solutiile.
SIE, intre neprofesionalism si coruptie
- Concret, domnule colonel, despre ce fapte de coruptie era vorba?
- Nu va pot spune, e secret.
- Pai, atunci care mai e subiectul discutiei noastre?
- Haideti sa va dau un exemplu...
- Asa mai merge. Spuneti...
- Aveam o relatie de serviciu cu un om de afaceri de succes. Nu era numai o relatie de serviciu, ci si o relatie de suflet.
- Mai clar: omul de afaceri era informatorul dumneavoastra?
- Asta nu va pot spune. Seful meu a venit la mine si mi-a spus: "Ionel, uite care e problema: omul tau trebuie sa se prezinte la o licitatie. Te rog sa-i spui sa piarda aceasta licitatie, aici are un interes...". Si a pronuntat numele vicepresedintelui unui partid foarte tare. I-am spus ca eu nu fac asa ceva. Dupa un timp, colegul mi-a cerut sa faca o intalnire de control cu mine si cu acel om de afaceri. Avea dreptul sa faca asta. La acea intalnire m-am prezentat eu si omul de afaceri despre care va vorbeam. Au mai venit colegul meu, acel politician foarte cunoscut si inca o persoana pe care nu o cunosteam. Cei trei - omul de afaceri, politicianul si cel pe care nu-l cunosteam - se stiau intre ei. Au vorbit despre licitatii si politicianul i-a promis omului de afaceri ca, daca pierde licitatia, ii va aranja un post de senator la urmatoarele alegeri. Pana la urma nu s-au inteles. Dupa asta s-au facut tot felul de presiuni asupra mea pe tema acelei licitatii. Seful care a facut intalnirea de control este acum secretar de stat, dar nu in SIE.
- De unde se cunosteau cei trei?
- Nu stiu.
- Atunci care este problema?
- Problema este ca astia sunt prea implicati politic, iar singura vulnerabilitate a lui Basescu este dragostea foarte mare de serviciile de informatii.
- Sa va mai intreb si altceva. De unde stim noi, astia, civilii...
- Si eu sunt tot civil.
- Bine. De unde stim ca toata tevatura din jurul dumneavoastra si toate procesele nu sunt pana la urma o forma de acoperire?
- Nu asa se fac lucrurile astea. Noi nu avem oamenii care sa conceapa un asemenea joc. Suntem foarte slabi - structurile noastre nu sunt competitive, iar oamenii nostri au o filosofie invechita. Nu e corect sa spui ca ofiterii nu trebuie sa aiba morala. Un ofiter de informatii nu ar trebui sa fie o scursura. El trebuie sa aiba acces in anumite medii. Informatiile utile Romaniei nu se plimba printre scursori. Noi avem cativa oameni pe un spatiu si nu reusim sa citim nici presa. Suntem o agentie de presa si inca una proasta.
Cartitele misuna in continuare
- Ati spus de mai multe ori ca in SIE este o cartita (un ofiter recrutat de un serviciu de informatii strain si care isi tradeaza propriul serviciu - n.n.). Silviu Predoiu a fost la un moment dat acuzat ca ar fi fost recrutat de serviciile Federatiei Ruse. Este domnul Predoiu persoana la care va referiti?
- Eu nu pot sa afirm asta, oricat de mult rau mi-a facut...
- Dar stiti cine e cartita?
- S-a incercat identificarea acestui tradator, dar, de la un moment dat, a fost oprita orice verificare.

---

Despre autor: