Scurta memorie a raului la romani

Intr-un anumit fel, memoria exercita o functie protectoare. Oamenii uita. Iar uitarea aduce dupa sine si iertarea. Cei care uita au marea sansa de a fi despovarati de patimi, de resentimente si de indoieli. Au insa marea nesansa ca pot repeta o istorie trista, ca se pot inchina acelorasi idoli si ca, neavand de ce anume fugi, nu au, in consecinta, nici spre ce anume sa se indrepte.
Nostalgia indeamna, adesea, pe oameni la reverie, la induiosare si la interiorizare, caci nostalgia este o fereastra care de obicei se inchide spre launtru. Scurta memorie a raului naste, insa, o nostalgie atipica, spre timpuri care par a fi fost idilice si fata de care orice schimbare se preschimba in amenintare. De aceea nostalgicul memoriei scurte este agresiv revendicativ. El socoteste ca vremurile cele noi nu i-au adus decat suferinta si compara, pana la obarsie, vremurile de azi, mai strambe, cu cele de ieri. si invariabil, "Tot inainte era mai bine".
Se spune adesea ca inainte de 1990 salariile erau mai acoperitoare, ca suta de lei era suta de lei si puteai face o gramada de lucruri cu ea, in timp ce acum salariile abia ajung pentru mancare si intretinere.
Atentie: nu doresc sa descriu traiul de azi mai imbelsugat decat este si sa indulcesc amaraciunile cu vorbe de circumstanta. Doresc doar sa fac o comparatie utila celor care au o memorie prea scurta.
Intr-adevar, inainte vreme salariile, socotind ca puteai cumpara cu ele, erau mai mari, dar pareau mai mari comparand cu lumea de atunci si cu structura de atunci a consumului. Sa comparam de pilda, un salariu mediu de 2.800 de lei pe luna cu un salariu mediu de 6-7 milioane de lei de azi. Daca astazi am trai ca atunci, vom constata cu surprindere ca salariul este mai mare. Anume daca vom bea cafea cu naut, vom manca salam cu soia si ciorba din tacamuri de pasare. Daca vom avea apa calda de doua ori pe saptamana si o temperatura de 10-12 grade in apartamente, cheltuielile cu intretinerea vor fi cu totul altele. Daca am avea o portie de 20 de litri de benzina, cartele la oua, ulei si zahar, daca nu am putea cumpara decat automobile Dacia si televizoare alb-negru, cu siguranta ca banii s-ar scurge mai incet din buzunare. Ori daca am cumpara portocale doar de Anul nou si am ticsi congelatoarele cu carne de la postul din iarna ori cu legume din vara. Chestiunea este ca acum structura consumului este cu totul alta si presiunea ofertei este cu mult mai mare. In fata unor vitrine mai ispititoare, buzunarele par mai goale. Cu alte cuvinte, o comparatie intre puterea de cumparare a salariilor din trecut si a salariilor de azi este afectata de o nevoie sociala ce are o cu totul alta acoperire intr-o economie libera decat intr-una centralizata.
In plus, daca vom da sens si timpului vom vedea ca lucrurile sunt si mai complicate. Acum carnea de pasare costa 80.000 lei kg, inainte costa 22 de lei. De fapt costa 22 de lei plus zece metri ori doua ore de coada. Inflatia nu se masura in procente, ci in metri sau ore. Timpul pe vremea aceea nu facea doi bani, caci nu puteai sa-ti mai iei un serviciu sau daca munceai in acelasi loc dublu tot atatia bani luai, ba chiar pierderea de timp iti oferea prilejul sa mai auzi bancuri politice. Cati isi pot permite azi, cu exceptia pensionarilor, poate, sa stea la cozi interminabile, fara sa aiba certitudinea ca or sa "apuce", cati stau la coada la o halba de bere, rabdand ca birtasul sa-i toarne in halba scursurile de la cei dinainte?
Altii incearca sa compare puterea de cumparare raportand-o la echivalentul in dolari. Adica 2800 lei impartit la 12 lei dolarul prin ultimii ani ai comunismului face cam 250 de dolari pe luna. Dar cine putea fructifica un astfel de curs de schimb? Un pachet de tigari Kent de 1,10 dolari se vindea la piata neagra cu 70 de lei. O pereche de blugi de 25 de dolari se vindea cu 800-1000 de lei. Nu mai vorbim de video-casetofoane. De fapt, cursul de schimb real era 55lei/dolar, ceea ce insemna ca echivalentul in dolari al salariului mediu era de vreo 50 de dolari.
Cu cat memoria raului este mai scurta, cu atat orizonturile de timp ale strategiilor reformatoare se stramteaza si ramanem captivi in imediat.

---

Despre autor: