Teapa RAFO favorizata de procurori

Afacerea RAFO a fost o nebuloasa de la inceput si pana acum, un viespar de interese presarat cu ilegalitati. Procurorii, prea tineri si neexperimentati pentru a descalci itele unei afaceri de sute de milioane de dolari, au incercat sa ofere publicului un circ penibil presarat doar cu arestari si condamnari in presa fara a obtine vreo dovada reala a vreunei infractiuni importante.
Exista in dosarul RAFO cateva date si situatii secrete pe care anchetatorii le-au protejat pana de curand cu scopul de a servi cuiva, unui anume grup de interese, o "placinta" numita RAFO. Pe parcursul randurilor care urmeaza vom dezvalui un troc inadmisibil, o politica judiciara de neiertat, un compromis jalnic al autoritatilor, o manevra plina de milioane de dolari care s-a varsat in contul unor anume persoane.
Este cunoscut ca RAFO este disputata astazi de doua companii: Balkan Petroleum si Calder A. Prima apartine lui Marian Iancu, iar cea de a doua unui grup de interese rus. Primul a vandut ceva. Contra 77 de milioane de dolari. Calder A a cumparat ceva. Compania care a mediat a fost societatea V&V condusa de Marian Anton, mai precis firma care a condus pana acum RAFO sub actionariatul lui Marian Iancu si care brusc a schimbat tabara cu cea a rusilor de la Calder A. Dupa semnarea actelor, atat Balkan Petroleum, cat si rusii de la Calder A s-au acuzat de inselaciune si nerespectarea contractelor. Poate nu ar fi nimic uimitor in toate acestea, daca la negocierile pentru vanzarea RAFO nu ar fi participat si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Abia din acel moment am aflat cum Codul Penal, cel de Procedura Penala si legile speciale pot fi modelate in functie de partea economica implicata.
Jucatorii
Pentru a deslusi cumva increngatura de interese de la Rafo, acolo unde opinia publica nu prea mai face distinctia intre Iacobov, Hrebenciuc, Marian Iancu, rusi, englezi etc. trebuie spus ca din anul 2003 o singura firma s-a ocupat de managementul rafinariei: V&V.
Formata din specialisti contabili si din afaceristi, V&V este reprezentata in presa de liberalul Marin Anton, cel care la inceputul scandalurilor legate de RAFO si VGB sustinea ca intregul dosar deschis pe numele patronilor sai, Marian Iancu, Corneliu Iacobov, Toader Gaureanu si altii este nefondat.
Cunoscut mai mult pentru investitiile de la Poli Timisoara, Marian Iancu a devenit un afacerist "la lumina" abia dupa ce a fost arestat. Practic, abia dupa eliberarea sa din arest a inceput sa investeasca la vedere si sa dea interviuri la televiziune, pana atunci fiind doar presedintele firmei engleze Balkan Petroleum, societatea care detinea controlul actiunilor la Rafo.
Uri Bider este reprezentantul unei firme rusesti care a achitat, pana acum, 77 de milioane de dolari pentru RAFO si care acum cu ajutorul firmei V&V a numit consiliul de administratie al rafinariei din Onesti.
Procurorii Alina Bica si Codruta Cretu sunt cei care instrumenteaza cazul RAFO si care au avizat favorabil mai multe intalniri de taina in DCP.
Acestea sunt personajele principale ale jocului de culise care a inceput in arestul DCP-IGP pe cand Marian Iancu se afla in arest si este pe cale sa se transforme intr-un razboi mafiot.
Negocierea din arest
Unii au un statut privilegiat in puscarie. Asta pentru ca viata creeaza ierarhii. Este normal uneori, dar nu in fata legii. Asta pentru ca nu e constitutional.
La scurt timp dupa ce Marian Iancu a fost arestat, acesta a cerut urmatoarele facilitati: un laptop, telefon si intalniri cu managementul de la RAFO pentru a-si coordona afacerile. Procurorii care se ocupau de caz, singurele persoane care puteau permite ca Marian Iancu sa interactioneze cu exteriorul celulei, i-au aprobat vizitele si telefoanele de afaceri. Explicatia ne-a fost servita chiar de procurorul Alina Bica care a declarat reporterilor ZIUA ca a aprobat aceste vizite pentru ca nu vroia sa riste sa fie acuzata de falimentarea Rafo. Dupa cum se poate observa, ancheta era dictata deja de rationamente economice, dar asta a fost doar inceputul.
In aceste conditii, Marian Iancu a fost vizitat in arestul Politiei Romane de Uri Bider, reprezentantul unei firme rusesti, de Marin Anton, reprezentantul, la acel moment, al lui Marian Iancu si de avocatul acestuia. Procurorii au decis ca trebuie sa afle ce se vorbeste intre cei patru asa ca au trimis un reprezentant la convorbiri, un politist vorbitor de limba engleza. Ne-am interesat de ce Parchetul a permis negocierea vanzarii RAFO cat timp Iancu era in arest. Procurorul Bica ne-a asigurat ca nu s-au purtat discutii despre vanzarea Rafo, ci despre modul in care urma sa functioneze Rafo, dat fiind ca Iancu era arestat, iar rafinaria avea nevoie de materie prima. Am luat de bune afirmatiile procurorului Bica pana cand am aflat adevarata calitate a lui Uri Bider, adica a celui care i-a platit ulterior 77 de milioane de dolari lui Iancu pentru Rafo.
Bica a sustinut permanent ca toate discutiile la care politistul sau a asistat nu au avut a face cu vanzarea Rafo, dar a recunoscut ca la un moment dat preturile de achizitie a titeiului au sarit brusc in cursul unei negocieri si ca cei doi, adica Iancu si Bider, pregateau ceva "important". De trei ori a venit Uri Bider la Marian Iancu la arest. De fiecare data insotit de Marin Anton, care la acea vreme era in tabara lui Iancu. La zece zile dupa eliberarea din arest, Iancu a semnat documentele cu Uri Bider si a primit 66 de milioane de dolari in bani, alte zece milioane de dolari fiind achitati in produse petroliere.
Procurorul nu pusese pana atunci sechestru pe averea lui Iancu de la Rafo. Abia dupa ce a semnat hartiile cu Bider, Bica si colega sa au solicitat instituirea sechestrului ca urmare a unei comenzi politice, afimatie pe care o vom argumenta dupa detalierea afacerii in sine.
La doua capete
Se spune ca corb la corb nu-si scoate ochii, dar rechin pe rechin se mananca. Este o vorba veche care are o perfecta aplicabilitate in acest caz. Desi pare incredibil, Marian Iancu si-a luat o mare teapa cu rusii lui Uri Bider. Surse din interiorul DCP ne-au confirmat ca la toate cele trei convorbiri care au avut loc intre Uri Bider si Iancu s-a discutat exact vanzarea rafinariei si nicidecum aprovizionarea ei cu materie prima asa cum ne spusese procurorul. Dovada sta in actele tranzactiilor dintre RAFO si partenerul sau care ii livra titei. Uri Bider este reprezentantul firmei Calder A, adica societatea care deja aparuse in presa ca intentioneaza sa achizitioneze RAFO si nicidecum reprezentatul firmei EXPANET care aproviziona RAFO cu titei din import.
Bica a recunoscut cu jumatate de gura ca nu prea stia cine este Uri Bider si nici ce interese reprezinta. Se pune intrebarea atunci cum de a permis unui arestat, impotriva caruia s-a dispus aceasta masura ca urmare a pericolului social pe care il reprezenta, sa fie vizitat de un individ despre care anchetatorii nu stiau mai nimic, dar care discuta despre o afacere in care statul era partas si fusese prejudiciat. Parchetul nu ne-a oferit aceste explicatii. Ci numai justificari penibile, care astazi nu mai au suport si dovedesc ca afacerile oneroase s-au negociat chiar sub nasul anchetatorilor.
Piesa de baza in acest scenariu a fost Marin Anton. Acest personaj, reprezentantul firmei V&V, a negociat atat pentru Uri Bider, cat si pentru Marian Iancu tranzactia RAFO in timp ce Iancu era in arest. Dupa ce RAFO a intrat in "gradina" rusilor de la Calder A, Anton si firma V&V au schimbat si ei tabara. Au continuat sa managerieze Rafo, dar de data aceasta sub indrumarea rusilor de la Calder A.
Tot Marin Anton i-a dat lui Iancu si lovitura de gratie: a formulat plangere penala alaturi de rusi pentru inselaciune. aceasta constituindu-se intr-un nou dosar pe numele lui Iancu instrumentat de acelasi procuror, Bica, pe rolul DIICOT!
Si ca balul sa fie complet, dupa ce rusii au platit banii pe Rafo, procurorul a pus sub sechestru averea lui Iancu de la Rafo, adica exact ceea ce cumparase rusul. In acest fel, Iancu a primit bani, dar rusul nu a putut sa devina oficial patron pentru ca tranzactia a fost suspendata prin sechestrul asiguratoriu. Marele castigator este tot firma V&V care in orice conditii primeste bani, fie de la Balkan, fie de la Calder A.
Intrebat de ce a pus sechestru abia dupa ce rusii au platit banii, Bica a argumentat ca abia atunci a socotit de cuviinta ca este necesara aceasta masura. A gasit si o explicatie juridica: se pare ca pana atunci RAFO era victima!
Tot ceea ce a avut loc in arestul Politiei nu a fost intamplator. A fost o comanda pentru obtinerea unor bani. Nu mai putin de 67 de milioane de dolari. Situatia RAFO este insa neschimbata. Si in acte si in realitate! (Petre NITEANU)
Expertul din dosarul RAFO este cercetat de DNA
Expertul contabil din cazul Rafo Onesti - dosar in care, la sfarsitul saptamanii trecute, a fost arestat preventiv omul de afaceri Ovidiu Tender - este cercetat de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), intr-un dosar privind fapte de luare si dare de mita. Potrivit DNA, expertul Cristian Bejenaru, desemnat de procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) sa evalueze prejudiciul pe care Ovidiu Tender l-ar fi produs rafinariei, este obiectul unui dosar aflat in acest moment in faza de cercetari preliminare.
Tender sustine ca proba este "o aberatie"
Procurorii au prezentat transcrierea unei convorbiri putata de expertul Cristian Bejenaru cu juristul uneia dintre firmele lui Tender, Gheorghe Cotofana.
Acesta din urma i-ar fi propus lui Bejenaru o suma de bani in schimbul careia sa fie realizata o expertiza favorabila omului de afaceri. Bejenaru le-ar fi propus anchetatorilor lui Tender sa inregistreze discutiile pe care urma sa le aiba cu juristul omului de afaceri.
Potrivit legii de functionare a DNA, persoana care faciliteaza identificarea sau ajuta la tragerea la raspundere a celor care comit infractiuni de coruptie beneficiaza de circumstante atenuante, astfel ca le este injumatatita pedeapsa pe care o primesc pentru faptele lor.
In acest dosar, Ovidiu Tender este acuzat de inselaciune, bancruta frauduloasa, instigare la abuz in serviciu, spalare de bani, precum si constituire si apartenenta la un grup de criminalitate organizata.
Tender a sustinut, inca din momentul prezentarii in instanta a inregistrarii convorbirii dintre juristul firmei sale si Bejenaru ca nu el era cel care discuta cu expertul, ci un avocat care ar fi incercat sa se angajeze la el. "Materialul procurorilor este o inventie, iar convorbirea telefonica la care se face referire nu are nici o legatura cu mine", a declarat presei Ovidiu Tender, in momentul in care s-a prezentat la sediul Directiei de Cercetari Penale din cadrul Politiei Romane, pentru a fi incarcerat in baza mandatului de arestare preventiva. (M.V.R.)

---

Despre autor: