State si minoritati nationale

Recomandand membrilor sai se se organizeze ca state civice si multiculturale, Consiliul Europei (CE) a stabilit un standard cu imense consecinte privind atat functionarea statelor, cat si raporturile dintre ele. Pe plan intern, Recomandarea 1735 tinde sa garanteze in acelasi timp coerenta politica a statului bazata pe caracterul individual al drepturilor cetatenesti (al carui corolar este laicitatea statului) si coexistenta diverselor identitati culturale care se regasesc intre hotarele sale. Dimensiunea civica este un factor de uniformizare si integrare: fiecare cetatean este egal celuilalt si impreuna sunt promotorii unui proiect politic comun. Dimensiunea (multi)culturala este un factor de diferentiere si flexibilizare: cetatenii se pot grupa in functie de adeziunea lor la un anumit mod de viata spirituala avand capacitatea de a gestiona autonom efortul lor specific de a crea valori spirituale comune atunci cand statul (ca expresie integrala si instrument integrator) nu o poate face adecvat sau nu si-o propune ca obiectiv. Asadar statul civic si multicultural asociaza un proiect politic unic cu o multitudine de proiecte culturale. Acestea nu numai ca nu se exclud, dar se sprijina si se imbogatesc reciproc fiind deschise tuturor.
Intr-un stat civic si multicultural poporul este in acelasi timp o suma de indivizi avand un set minim de interese comune si o suma de grupuri de indivizi avand o identitate culturala comuna. Afilierea la marele grup de cetateni, cat si la mai micile grupuri etno-culturale este subiectiva - ne spune CE. Poporul in sens civic si poporul in sens etnic sunt grupari de adeziune. Fiecare om poate deveni cetateanul unui stat sau poate renunta la o anumita cetatenie, dupa cum poate opta sa apartina unei etnii sau alteia. Acest drept este confirmat de Recomandarea 1735. Ideea ca o persoana ar fi in mod obiectiv membru al unei etnii este, deci, respinsa in ordinea europeana actuala. Cetateanul are un raport juridic direct cu statul, in timp ce membrul unui grup etno-cultural are raporturi directe de factura culturala cu ceilalti membri ai grupului si raporturi juridice indirecte (in virtutea apartenentei la comunitatea culturala la care a aderat) cu statul ai carui cetateni membrii acelui grup sunt.
Care este relatia dintre minoritatile nationale si statul national (civic si multicultural)? Recomandarea 1735 o spune clar: minoritatile nationale "sunt parti constitutive si entitati co-fondatoare ale statelor-natiune ale caror cetateni membrii lor sunt." Acest text este esential. El da expresie principiului includerii comunitatilor etno-culturale in natiunea civica, respectiv in universul statului de cetatenie. Asadar, spre pilda, minoritatea maghiara din Romania "apartine" Romaniei, iar nu Ungariei. Aceasta minoritate este parte la "contractul national" care sta la temelia statului national roman. Daca citim paragrafele referitoare la minoritati din Proclamatia de la Alba Iulia vom constata ca, intr-adevar, autodeterminarea transilvanenilor si constituirea Romaniei Mari nu s-au facut impotriva sau cu ignorarea minoritatilor nationale, ci cu luarea in consideratie a nevoii de echilibru intre interesele lor civice care le legau de noua Romanie si interesele lor identitare la ocrotirea carora aceasta se obliga.
Pe planul relatiilor internationale, impactul Recomandarii 1735 este la fel de mare. Cata vreme un stat este civic si multicultural el nu poate fi "mama", "origine" sau "centru" al unei natiuni culturale sau al unui grup etnic. Guvernul national este guvernul cetatenilor unui stat, luati individual sau grupati in minoritati, iar nu al unei natiuni culturale transfrontaliere. De asemenea, un stat civic si multicultural nu se poate inrudi cu o minoritate nationala formata din cetatenii altui stat. Astfel, statul ungar nu se inrudeste cu minoritatea maghiara din Romania, ci cu statul roman, intrucat pe teritoriul ambelor state traiesc, in proportii diferite, atat romani, cat si maghiari, rezultat al unui trecut interconectat si premisa a unor aspiratii similare pentru viitor.
CE reafirma ca principala obligatie in pastrarea identitatii minoritatilor nationale apartine statului de cetatenie. Se deduce ca celelalte state au o obligatie subsidiara si complementara. In acest context, Recomandarea 1735 sterge diferentele dintre "statele inrudite" si "statele neinrudite" in protectia minoritatilor. Toate statele pot lua initiative unilaterale privind ocrotirea identitatii culturale a minoritatilor cu conditia respectarii legislatiei din tara in care minoritatile in cauza traiesc si a obtinerii acordului acelei tari. In consecinta, relatia privilegiata intre un stat si o minoritate dintr-un alt stat ori intre membrii unei minoritati si un stat strain nu mai au justificare.
Pentru ca un asemenea mecanism sa functioneze este indispensabil ca toate statele sa se organizeze pe aceeasi baza, nu unele sa fie pur etnice, iar altele pur civice. Este motivul pentru care CE a cerut contopirea conceptiilor etnica si civica asupra natiunii in procesul constructiei statale. Romania are toate motivele sa sprijine o atare tendita si un asemenea efort.

---

Despre autor: