Asia rusa

Astazi este destul de raspandita parerea ca, la mijlocul secolului 21 centrul politicii mondiale se va muta treptat in regiunea Asia-Pacific (ATP). In calitatea ei de superputere asiatico-pacifica, Rusia ar trebui sa dispuna si de o strategie de politica externa asiatico-pacifica independenta. Dar discutiile despre ATP si interesele Rusiei sunt mult prea vaste pentru a le epuiza intr-un singur articol. De aceea, ma voi concentra astazi pe aspectul specific al giganticei ATP, care se invecineaza cu Rusia si care poate fi conventional botezata Asia rusa, si care nu lezeaza cu nimic drepturile si interesele popoarelor care traiesc pe aceste teritorii si in tarile care sunt dispuse aici. Tari care sunt foste republici sovietice.
Redobandind, sub conducerea lui Putin, o mare parte din subiectivismul ei extern si intern, Rusia este de acum inainte nu doar cea mai mare dintre bucatile desprinse din fosta superputere mondiala URSS, nu doar una din superputerile regionale ale Eurasiei, dar o putere mondiala de rang secund, cu perspective de restituire a statutului de superputere globala in randul celor cinci, din care mai fac parte SUA, China, UE si India.
Dupa toate aparentele, Rusiei i-a fost destinat, daca va face fata, un rol special in furtunosul conflict al civilizatiilor crestina si islamica.
Adoptata de Kremlin, doctrina "democratiei suverane" exclude intrarea Rusiei in calitate de membru subordonat in vreo coalitie internationala, ba dimpotriva, ea presupune crearea unei coalitii proprii in canonicele spatii ale prezentei si influentei ei istorice, inclusiv in Asia Centrala.
Actualele granite ale Federatiei Ruse sunt nefiresti, sau, in orice caz, asa sunt percepute de majoritatea clasei politice a Rusiei - inainte de toate din punctul de vedere al faptului ca ele nu asigura un nivel suficient de securitate pentru Rusia. Iar aceasta insuficienta ar trebui sa fie compensata. Macar cu o alianta politico-militara dintre cele mai stabile cu o serie de state vecine.
In regiunea Asiei Centrale continua sa se simta un vacuum politic, la umplerea caruia concureaza cei mai multi dintre pionii globali astazi existenti. Victoria oricaruia din ei, daca nu va fi Rusia, va inrautati toate pozitiile de politica externa ale Rusiei nu doar in regiunea data, dar in general.
Din aceste premise obiectiv existente, precum si din alte circumstante obiective si subiective, apar absolut firesc interesele strategice ale Rusiei in regiunea Asiei ruse. Voi enumera doar cateve, cele mai evidente:
Restabilirea influentei Rusiei in practic toate spatiile acestei regiuni, in primul rand cu scopul de a nu permite dominarea aici a vreunei forte politice iresponsabile sau necompetente.
Prevenirea declansarii unor razboaie in interiorul regiunilor care pot destabiliza intreaga zona ce se invecineaza direct Rusiei.
Prevenirea unor schimbari necontrolate a regimurilor externe, indiferent de gradul si nivelul lor de democratie sau, dimpotriva, de autocratie.
Garantarea intereselor si drepturilor milioanelor de rusi care traiesc in tarile Asiei Centrale.
Consolidarea pozitiilor economice ale Rusiei si, in perspectiva, crearea aici a unei zone a rublei, pentru ca, in caz contrar, rubla ruseasca nu are sanse de a se mentine ca valuta nationala independenta, ceea ce va conduce la pierderea suveranitatii economice a statului.
Sistarea sau macar reducerea la minimum a traficului de narcotice din Afganistan.
Realizarea acestor interese in primul rand nu reclama crearea neaparat a unui stat unic cu Rusia, care sa includa daca nu toate, macar o parte din tarile regiunii, dar care nu exclude crearea unui astfel de stat, in conditiile manifestarii, deschisa si democratica, a vointei popoarelor acestor tari.
In al doilea rand, exclude orice expansiune militara a Rusiei in tarile acestei regiuni, cu exceptia cazurilor expansiunii directe a unor terte state sau a unor terte forte in Asia Centrala;
In al treilea rand, presupune crearea si consolidarea unor aliante economice si politico-economice din tarile care adopta de bunavoie decizia de participare la ele;
In al patrulea rand, presupune opozitia activa la tentativele altora de a distruge status-quo-ul existent si fragil, precum si eventualele tentative a vreunor tari din aceata regiune de a se folosi de terte state in scopul doborarii acestui status-quo;
In al cincilea rand, presupune o colaborare dintre cele mai stranse cu toti subiectii politicii mondiale si regionale, care sustin, indiferent de pozitia lor fata de Rusia, echilibrul de forte creat in Asia Centrala si la sud si la vest de ea, si care tin cont de interesele strategice firesti ale Rusiei, de drepturile si interesele cetatenilor rusi din Asia Centrala si ale altor popoare care, dupa destramarea URSS, s-au trezit despartite.
Toate acestea indica faptul ca Moscova nu numai ca nu-si poate permite sa manifeste iresponsabilitate si miopie in politica ei din regiunea Asia-Pacific, dar este obligata sa se opuna politicii iresponsabile a altor tari si forte, daca respectiva politica, indiferent de lozincile sub care ea este promovata, creeaza pericol la adresa stabilitatii, a procesului de democratizarea Asiei Centrale si respectarii intereselor strategice rusesti in regiunea data.
Comentariu de Vitali Tretiakov, publicat de Moskovskie Novosti si transmis de Agentia "Rusia la zi"

---

Despre autor: