Victoria Hamasului si lectiile ei

Organizatia terorista Hamas a castigat alegerile generale palestiniene spre stupefactia si disperarea democratiilor euro-atlantice.
Prima lectie a intamplarii este ca nu se poate vorbi despre recunoasterea unui nou stat fara ca aptitudinea de a se comporta democratic a societatii care o revendica sa fie dovedita. Comunitatea internationala nu poate primi ca membru legitim state iresponsabile si incapabile sa respecte, atat in politica interna, cat si in cea externa, normele de conduita care dau expresie conceptelor de democratie, stat de drept si drepturi ale omului.
A doua lectie este ca democratia nu se rezuma la legi si institutii. Ea este un mod de a gandi si a trai care caracterizeaza cel putin o masa critica. Alegerile libere si corecte sunt doar un aspect procedural. Deschiderea, transparenta, responsabilitatea, spiritul de dialog, respectul diversitatii, abordarea rationala si pozitiva sunt mai importante. Din aceasta perspectiva ce se poate spune despre poporul care alege liber un program politic negand dreptul la existenta, la pace, stabilitate si securitate al altora?
A treia lectie este ca accesul la procedurile democratice pentru cei care nu au asimilat valorile democratice este periculos. in atari conditii, conducerea democratica devine un bluff care instraineaza societatea de politica, bridand cinismul. Odata cu pierderea increderii in conducatori, poporul isi pierde valorile. Mai mult, se mandreste cu negarea lor. O consecinta a caderii in cinism este alegerea unor lideri care nu intruchipeaza valorile corespunzand nevoilor obiective de securitate, libertate si demnitate ale alegatorilor, ci visul lor de emancipare printr-un ritual al razbunarii impotriva a tot ceea ce reprezinta cei care i-au dezamagit.
A patra lectie este ca democratia nu se edifica potrivit retetei americane prin transferul fortat de modele. Imitatia poate accelera procesul, dar nu poate suplini nici cresterea organica a democratiei pe plan local, nici adaptarea modelului la specificul local. Insusi actul imitatiei trebuie sa aiba motivatii interioare iar nu sa fie impus din afara.
A cincea lectie este ca regulile democratiei nu pot fi aplicate partial. Cu alte cuvinte, nu poti cere sa se organizeze alegeri libere la care, insa, nu au voie sa participe decat cei care iti sunt simpatici. Democratia presupune acceptarea pluralismului. Daca Hamasul a castigat inseamna ca aceasta este optiunea reala a palestinienilor care trebuie respectata. Sfarsitul monopolismului politic al Fatah este un castig democratic chiar daca pentru marile puteri democrate este mai convenabil sa trateze cu micii dictatori coruptibili decat cu interlocutori colectivi necontrolabili. De acum, cel putin, discutia cu Hamasul angajeaza majoritatea societatii palestiniene. Ea va sti ca ceea ce primeste de la comunitatea internationala este consecinta alegerii sale, iar nu a unor neintelese aranjamente de culise.
A sasea lectie este ca oamenii prefera cinstea competentei. Victoria Hamas se explica prin contraperformantele Fatah in materie de coruptie. Odata ajunsi in varf, liderii Fatah au parut ca aduna averi in loc sa le pese de oameni. Comunitatea internationala care i-a recunoscut si sprijinit a lasat si ea, deci, impresia ca nu ii pasa de palestinianul de rand. Acesta s-a intors spre Hamas intr-un gest de demnitate sfidand ratiunea care ar fi dat prioritate procesului de pace. In democratie, fara credibilitate morala nu se castiga.
A saptea lectie este ca decizia retragerii din Gaza, chiar daca a dat unora senzatia eficientei terorismului, a determinat Hamasul sa participe la alegeri. Altfel, succesul eliberarii Gazei s-ar fi contabilizat exclusiv in profitul Fatah. O atare decizie ii promoveaza, insa, pe moderatii Hamasului care cauta, iata, nu aspiranti la martirat prin atentate sinucigase, ci voturi. Mai departe, Hamasul va fi obligat la optiuni dramatice: ori isi asuma rolul de manager politic ori refuza mandatul si pierde legitimitatea. In prima ipoteza are posibilitatea sa administreze bine si sa aduca palestinienilor statalitatea, pacea si prosperitatea sau sa administreze prost aducand lacrimi, sange si suferinte zadarnice si sa fie alungat la urmatoarele alegeri. Impingand Hamasul pe drumul unor atari dileme si teste, Ariel Sharon repurteaza un succes strategic care poate avea si consecinte electorale in Israel.
Privind astfel lucrurile, victoria Hamasului apare salutara. Multi cred ca pacea se negociaza mai bine intre moderati (Partidul Muncii si Fatah). In realitate, pacea trainica se incheie intre razboinicii hotarati, nu intre adversarii razboiului. Daca Hamas va porni pe drumul pacii, adevaratii inamici se vor gasi la masa negocierilor si chiar daca dialogul va fi mai dificil, ceea ce se va conveni se va si face. Daca Hamas va alege confruntarea si razboiul, intreaga comunitate internationala va fi obligata la unire impotriva sa, si antipaticul zid al lui Sharon va deveni legitim. De acum in Orientul Apropiat nu mai este loc nici pentru duplicitatea lui Arafat, nici pentru impotenta lui Abbas, nici pentru "terorismul scuzabil" al Hamas. La ceva si raul este bun!

---

Despre autor: