De multe luni, mai toata mass-media autohtona, precum si unii comentatori politici, abunda in sensul acuzarii Executivului si in general a politicului de influentare, la modul general, al Justitiei.
Sunt mirat ca mediile politice, dar mai ales
De multe luni, mai toata mass-media autohtona, precum si unii comentatori politici, abunda in sensul acuzarii Executivului si in general a politicului de influentare, la modul general, al Justitiei.
Sunt mirat ca mediile politice, dar mai ales juristii nu au reactionat pentru lamurirea unor notiuni fundamentale statale. Dimpotriva, confuzionismul ce se asterne pe ecranele unora dintre canalele de televiziune sau in unele ziare ia amploare, iar rigoarea intelectuala ramane un concept care nu intra inca in considerentele societatii romanesti.
In cele ce urmeaza, ca fost profesor de drept, doresc sa fac unele clarificari.
Cei amintiti mai sus si impreuna cu ei opinia publica, intoxicata de acestia, cad prada unei confuzii de proportii.
La noi se ignora unul dintre principiile de baza ale oricarui stat democratic si anume principiul separatiei puterilor in stat.
Romania, dupa 1989, s-a plasat si a incercat sa se afirme ca un stat democratic. Din pacate, pana astazi, Constitutia tarii, dupa ultima ei rectificare din 2003, recunoaste doar formal acest principiu, neaflandu-l aplicat in integralitatea lui in realitate.
Orice stat democratic distinge in cadrul sau trei functii: aceea de a crea reguli generale de conduita, adica legi, deci functia legislativa, functia de aplicare, de executare a acestora sau functia executiva si functia reglementarii litigiilor sau functia judecatoreasca. Exercitarii acestor trei functii le corespunde existenta celor trei puteri care este imperativ necesar sa fie distincte: legislativa, adica un parlament, executiva, adica un suveran sau un presedinte si un guvern, si judecatoreasca, adica ansamblul jurisdictiilor sau tribunalelor.
Principiul implica, mai ales, ca fiecare dintre aceste trei puteri sa fie incredintata unor organisme si persoane distincte, care la randul lor sa fie independente unele de altele. Desi in practica ele sunt intr-o permanenta legatura, ele vor trebui sa depinda, cat mai putin posibil, unele de altele si sa se echilibreze .
Pentru a garanta individului, cetateanului, sentimentul de securitate personala, ceea ce ar trebui sa reprezinte, impreuna cu propasirea lui, scopul final al unei societati si al unui stat democratic, se preconizeaza echilibrul acestor puteri, care duce la separarea lor distincta, pe materii sau functii, dupa cum ar spune Immanuel Kant, principiul regulator al functionarii puterii in stat.
Echilibrul puterilor permite ca pe plan juridic sa se evite ca una dintre aceste trei puteri sa puna stapanire pe celelalte. Cumuland exercitarea tuturor, se confisca suveranitatea indivizilor, asa dupa cum se petrec lucrurile in toate statele totalitare.
Acolo unde o societate civila este puternica si sistemul juridic este dezvoltat si total independent, statul ca atare, ca institutie, este minimalizat.
La noi lucrurile nu au ajuns inca acolo, desi exista inca de la 1821 o traditie constitutionala in sensul celor de mai sus, bineinteles cu pauza celor patru dictaturi succesive care au bantuit Romania intre februarie 1938 si decembrie 1989.
Revenind la mai concret, diversi exponenti ai mass-media si unii comentatori ii asimileaza pe procurori cu "puterea judecatoreasca", mai clar cu judecatorii. Aceste doua calitati sunt total diferite, ei facand, fiecare, parte dintr-o alta putere a statului.
Judecatorul este acea persoana care impreuna cu intreaga organizare jurisdictionala constituie "puterea judecatoreasca". Judecatorul este independent, el trebuie sa judece numai in conformitate cu legea si cu constiinta lui. El este de asemenea inamovibil, adica nu poate fi dat afara din functie decat in urma unor fapte deosebit de grave si numai de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
Fiind un component al "puterii judecatoresti", judecatorul nu are ca sefi decat pe superiorii sai judecatori din diversele instante ale acestor puteri.
Procurorul este acea persoana care face parte din "Ministerul Public" sau "Parchet". In conformitate cu Constitutia, art. 131(1): "Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii", mai pe scurt ale statului, iar conform art. 132(1) se prevede ca: "Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justitiei".
Prin urmare, procurorul fiind sub autoritatea ministrului Justitiei, deci al unui component al puterii executive, face parte integranta din executiv si nu din "puterea judecatoreasca". Fiind un component al puterii executive si cum sefii puterii executive, la noi in tara, sunt presedintele si primul-ministru, procurorii nu sunt decat exponentii puterii executive, mai clar ai Guvernului, reprezentand in instantele de judecata executivul. Mai trebuie spus ca procurorii nu sunt inamovibili cum sunt judecatorii.
Ar fi poate de recomandat celor care se pronunta in mass-media asupra acestor subiecte sa citeasca din cand in cand Constitutia si sa fie cat de cat la curent cu principiile pe care le dezbat. Altfel, ei nu reusesc decat sa provoace confuzia si chiar destabilizarea unei opinii publice inca insuficient de bine pregatita intru cele civice.
Pe de alta parte, se acrediteaza astfel o instabilitate a structurilor statale romanesti, tocmai in perioada cand Romania trebuie sa dea dovada Europei de contrariu.
Ca si fost ziarist, colaborator timp de 14 ani al BBC-ului, imi permit sa le recomand colegilor din presa sa abandoneze un senzationalism neaparat ieftin si sa acorde mai multa atentie unei rigori deontologice care ar impune o credibilitate sporita lor si respectivelor organe de presa scrisa sau radio-televizata, dar si Romaniei.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.