Proiectul de rezolutie privind necesitatea condamnarii internationale a crimelor regimului totalitar comunist, dezbatut in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, este primul document de acest fel care se dezbate dupa prabusirea comunismu
Proiectul de rezolutie privind necesitatea condamnarii internationale a crimelor regimului totalitar comunist, dezbatut in cadrul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, este primul document de acest fel care se dezbate dupa prabusirea comunismului in tarile Europei.
Proiectul este fara echivoc: regimurile comuniste care au condus, in secolul XX, tari din estul si centrul Europei, au fost, fara exceptie, caracterizate de o masiva violare a drepturilor omului. Iar documentul luat in dezbatere condamna, fara nici o ambiguitate, aceste crime comise de catre si in numele comunismului.
Consiliul Europei a mai luat in dezbatere chestiunea regimului comunist in anul 1996. Rezolutia 1096/1996 privind masurile de inlaturare a mostenirii fostelor sisteme totalitare comuniste, si care a avut ca raportor pe Adrian Severin, se referea, mai ales, la masurile ce trebuie luate pentru a accelera tranzitia catre democratie: demilitarizarea (in care se aveau in vedere si structurile represive de securitate interna), descentralizarea, demonopolizarea si privatizarea precum si debirocratizarea. Rezolutia respectiva avea mai ales o dimensiune strategica, prospectiva, decat una de natura morala. Diferenta de ton este evidenta: in timp ce documentul respectiv vorbea despre faptul ca mostenirea lasata de comunism nu este usor de gestionat, vorbind mai ales de dimensiunea tehnica, de managementul tranzitiei, de aceasta data atentia este indreptata mai ales catre dimensiunea morala, insistandu-se pe condamnarea fara echivoc a sistemelor comuniste totalitare.
Suntem intr-un moment in care majoritatea statelor foste comuniste se afla integrate in structurile de securitate ale NATO si/sau in structurile economico-politice ale Uniunii Europene. De aceea problema definirii tranzitiei catre democratie si a cailor ce decurg din asta, devine, cel putin pentru aceste state secundara chiar daca in unele tari, mai ales cele din fosta Uniune Sovietica, dar chiar si in Romania, ea are inca o anumita actualitate. In acest moment, asadar, se pune problema unei atitudini morale.
Intai de toate, care este importanta unei astfel de rezolutii a Consiliului Europei? Ea nu are valoare normativa imperativa, asa cum se intampla cu acquis-ul comunitar si nu cuprinde masuri concrete ce ar urma sa fie aplicate in tarile membre. In fond, nimeni nu poate inlatura efectele comunismului din Romania in locul nostru si noi insine trebuie sa ne ducem propria lupta pentru inlaturarea mentalitatilor comuniste si a demantelarii structurilor mostenite de la regimul comunist. Acest reper international, aceasta atitudine lipsita de ambiguitate de a aseza comunismul pe aceeasi treapta ca si nazismul, in ce priveste crimele impotriva omenirii, este deosebit de util, insa, pentru a insufleti eforturile interne, de la tema lustratiei si pana la retrocedari sau omagierea martirilor luptei impotriva comunismului.
Acum sa vedem si care sunt concluziile acestei rezolutii. Ea solicita Comitetului de Ministri sa creeze un grup compus din experti independenti care sa colecteze si sa evalueze informatii privind violarea drepturilor omului sub regimurile totalitare comuniste. Solicita o declaratie oficiala, venita de aceasta data din partea Guvernelor, privind condamnarea internationala a crimelor comise de regimurile totalitare comuniste, exprimand simpatia fata de victimele comunismului. Solicita, de asemenea, lansarea unei campanii de constientizare, la nivel european, privind crimele comunismului si organizarea unei conferinte internationale privind aceste crime. Si, pentru ca vorbeam intr-un editorial precedent de necesitatea ridicarii memorialului Elisabeta Rizea, iata ca proiectul de rezolutie al Consiliului Europei solicita tarilor membre sa incurajeze autoritatile locale sa ridice monumente in memoria victimelor regimurilor totalitare.
Chestiunea nu este doar de natura istorica. Exista inca unele tari conduse de regimuri comuniste - Belarus, in Europa, dar si China, Vietnam, Coreea de Nord sau Cuba. Acesta este motivul pentru care s-a ales formularea "regimuri totalitare comuniste" si nu regimuri comuniste, chiar daca formularea pare oarecum tautologica, pentru a nu risca o reactie din partea guvernelor tarilor amintite. Evident ca aluziile nu pot fi neglijate si, nu intamplator, reprezentanti ai opozitiei anticomuniste chineze strang, in fata Palatului Consiliului Europei, semnaturi in favoarea rezolutiei.
La ora la care scriu acest editorial nu stim inca ce rezultat va avea votul privind proiectul de rezolutie. Indiferent, insa, de soarta dezbaterii, acest text marcheaza un moment important pentru asumarea, caci e vorba si de o anumita responsabilitate, istoriei recente si pentru condamnarea comunismului, oriunde va fi fost el.
Dar, dincolo de orice text, nu poti lupta impotriva comunismului numai condamnandu-l, ci punand altceva in loc, suficient de convingator pentru ca cel mai important argument in condamnarea comunismului sa fie inlocuirea unei realitati intristatoare si condamnabile cu o alta, mai dreapta si mai prospera si, tocmai de aceea, vindecatoare.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.