Cand Cehov il intalneste pe Sostakovici

O persoana discreta, in ciuda recentelor recunoasteri oficiale (Premiul Uniter pentru intreaga activitate, anul trecut), intrecut in notorietate de fiul sau, Felix Alexa, regizorul Alexa Visarion n-a mai facut spectacole in ultimii (destul de multi) ani. "Revenirea" sa, cu "Livada de visini", la Teatrul National din Craiova, e o montare asteptata, dupa publicarea, la LiterNet, a traducerii facute de Alexa textului si s-ar prea putea sa fie o marturie de conceptie teatrala a unui director de scena in genere putin declarativ.
Dintre piesele cehoviene, "Livada..." pare sa fie preferata artistilor romani ai acestei perioade (recent, au montat-o Sorin Militaru, la Odeon, si Andreea Vulpe, la Nationalul din Targu Mures), desi, la pasiunea locala pentru autoreferentialitate si tinand cont de nevoia de legitimare a teatrului resimtita de regizori in ultimul deceniu, "Pescarusul" ar fi fost o alegere mai directa. La randu-i, totusi, "Livada de visini", dincolo de a fi un text clasic, e o "poveste" de tranzitie, atat de... estica, despre o lume infranta si una acaparatoare, cu un inevitabil aer agresiv, dar, poate, cu nimic mai buna sau mai rea decat cea care moare. Ranevskaia si Lopahin sunt pilonii acestor doua lumi, pacatuind una prin inconstienta, celalalt prin exces de luciditate, iar spectacolul lui Alexa Visarion chiar e, in cea mai mare masura, un duet al lor, al unei Gabriela Baciu fragila, cu o privire usor extatica, ca sub un drog al nefericirii, si al unui Sorin Leoveanu sigur pe el, nefacand parada de forta, fara nimic din parvenitul versiunilor cehoviene tipice.
Spectacolul lui Alexa Visarion e unul nu realist, ci al semnelor teatrale puternic marcate: constructia sonora a primei scene - tropaitul pantofilor, pufaitul trenului, latratul cainilor, tropotele cailor de caleasca, zornaitul cheilor Variei, vocea lui Lopahin umplandu-se ca de-o otrava de cuvantul "mujic" (dispret al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilintelor din copilarie, spusa lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a mortii a carei realitate familia o refuza, calutul de joaca, Pegas pe ale carui aripi se leagana inca Ranevskaia si Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel - Charlotta Ivanovna, guvernanta fara casa si identitate (jucati, amandoi, de Ilie Gheorghe, intr-un joc de masti intre un mesager al memoriei si o umbra a despamantenirii), jocul frenetic, fascinant, al mainilor lui Lopahin (o ironie absoluta replica lui Petea catre acesta, la sfarsitul actului patru: "Nu mai da din maini.").
Toate, puse in miscare cu gesturi mici - aceleasi cu care Firs ii aranjeaza perna stapanei abia intoarse, incarcand cuvintele tocite ale textului cehovian ("Du-te la manastire, Ohmelia"...) de seva, de sens, de traire: nu e injuratura mai puternica pe lume ca "arendarea" livezii, de care vorbeste Lopahin, o intreaga istorie a mentalitatilor incape intre perspectiva entuziasta a celor 15.000 de ruble ale matusii, cu care Gaev vrea sa rascumpere livada, si cele 90.000 cat da pe ea Lopahin, in final. Lopahin devenit, din taranoiul revansard si fara simt social al multor interpretari, o voce obosita a ratiunii, a inevitabilitatii schimbarii, a lumii care-si urmeaza cursul.
Intreg actul trei, cel al vanzarii livezii si al victoriei lui Lopahin, are ca tema muzicala, reluata ad nauseam, valsul din Suita II a lui Sostakovici (cel din "Eyes Wide Shut"), o referinta culturala, e adevarat, care insa isi ascunde propria incarcatura emotionala, metaforica, ideatica. Muzica lui Sostakovici e a vechii vieti rusesti care-si vede sfarsitul lipsit de glorie, jumatate de secol dupa Cehov, care, simtindu-i moartea, nu putea nici banui ghilotina (adusa de alti Trofimovi si Lopahini, fara atatea scrupule) care avea sa-i reteze capul.
Finalul spectacolului ii e, probabil, si nota cea mai directa, cu toata incarcatura metaforica: peretii de panza care cad (inclusiv diafanul fundal strehlerian), dezvelind maruntaiele scenei, Lopahin incuind cu zgomot surd usile salii, si apoi masivele cortine de incendiu coborand scrasnit, dinaintea spectatorilor prinsi in capcana, ei si uitatul Firs. Si dulapul-cosciug, din care renaste, teatral, o livada in miniatura. O livada de visini inflorita.
Teatrul National "Marin Sorescu", Craiova * "Livada de visini" de A.P. Cehov * Traducerea si adaptarea: Alexa Visarion * Regia si ilustratia muzicala: Alexa Visarion * Decoruri: Viorel Penisoara-Stegaru * Costume: Lia Dogaru * Cu: Gabriela Baciu, Sorin Leoveanu, Valer Dellakeza, Ilie Gheorghe, Oana Bineata, Petre Zurba/ Romanita Ionescu, Mircea Tudosa, Ion Colan, Cosmin Radescu, Anca Dinu/ Corina Druc, Adrian Andone, Stefan Mirea, Paluca Paun, copilul Alexandru Camen

---

Despre autor: