Prezumtia de vinovatie

Romanii sunt faimosi in materie de decredibilizare. Am stiut sa compromitem pe rand si ideea de reforma, si notiunea de speranta, si cuvantul schimbare si, in ochii mult prea multor concetateni, chiar si termenul sfant de democratie. Iar asta se intampla pentru ca le facem pe toate cas. De dragul castigarii alegerilor, reprezentanti ai clasei politice suteaza inainte. Ii infatiseaza electoratului un orizont al implinirii sperantei sale pentru ca, dupa ce campania electorala s-a sfarsit si puterea a fost preluata si transformata in ciolan, motoarele vointei politice sa intre in ralanti. Iar speranta sa incremeneasca in proiect. Sa se transforme intr-o promisiune neonorata. Iar acum suntem pe cale sa compromitem si principiul, sfant pentru orice stat de drept, al prezumtiei de nevinovatie. Pervertindu-l in prezumtia de vinovatie.
In materie juridica si nu numai, prezumtia de nevinovatie este un principiu care nu admite nici un fel de abateri. Nu exista exceptii. Toti oamenii sunt nevinovati, atata timp cat presupusele lor fapte penale nu au fost dovedite definitiv de catre Justitie, in urma unor procese desfasurate in mod corect. Nici politistii, nici procurorii si nici judecatorii nu au voie sa se abata de la aceasta regula. Dar ea este aplicabila si opiniei publice. Presa trebuie sa respecte si ea prezumtia de nevinovatie. La fel ca si oamenii politici ori reprezentantii organizatiilor societatii civile. In Romania exista, insa, tendinta, extrem de periculoasa, de a aplica prezumtia de nevinovatie "pentru ai nostri" si, dimpotriva, prezumtia de vinovatie "pentru ai lor". Pentru amicii politici este muma ceea ce pentru inamicii politici este ciuma. Si invers. Din acest motiv, Romania, cu putin timp inaintea intrarii in Uniunea Europeana, seamana cu un fel de sala a sporturilor, in care oamenii au fost inarmati cu pistoale de catre diversi jucatori politici, aflati momentan la putere, dupa care s-a stins lumina. Iar spatiul respectiv, in bezna fiind, se transforma intr-un poligon de tir, in care fiecare trage orbeste in toti ceilalti. Sa ne imaginam ca aceste arme sunt, de fapt, modalitati prin care este ingropata prezumtia de nevinovatie, iar victimele sunt doborate de principiul contrar - glontul - malefic si antidemocratic al prezumtiei de vinovatie.
Atunci cand, intr-un spectacol grotesc al unei Justitii regizate, sunt luate in colimator - dupa ce jurnalistii primesc sms-uri anonime - personalitati publice, aflate in conflict politic sau de alta natura cu alte personalitati publice, care urmeaza a fi trase in tepe in piata, este vorba, pana la urma, de nimic altceva decat de extinderea prezumtiei de vinovatie intr-un spatiu anti-justitiar. De aceea spuneam ca nu numai Justitia este datoare sa respecte prezumtia de nevinovatie. Atunci cand, din cand in cand, se aprinde lumina in spatiul civic transformat in poligon de trageri, ce vedem? Zeci si sute de persoane manjite. Oameni carora li s-au adus, in experimentarea asupra lor a contraprincipiului prezumtiei de nevinovatie, daune iremediabile. Pentru ca, in poligonul despre care vorbesc, are loc un razboi de imagine in toata regula. De fapt, o batalie electorala care pune carbuni pe necontenita lupta pentru putere de la Bucuresti. Si mai putin pentru principii. Farsele judiciare organizate la comanda si care tind sa compromita definitiv si ideea de libertate a Justitiei nu au drept scop diminuarea criminalitatii economico-financiare ori a inaltei coruptii. Ci doar lovirea mereu si mereu - depinde din ce directie privim - a adversarilor. La imagine. Si apoi la voturi.
In timp ce partidele au scopuri bine definite si, pana la urma, explicite si explicabile atunci cand ele sunt puse, in mod cinstit, sub semnul bataliei politice, ceilalti participanti la masacrarea prezumtiei de nevinovatie nu sunt decat instrumente. Chiar si presa, atunci cand greseste. Avem dreptul si chiar obligatia de a semnala, cand intram in posesia acestora, fapte care pot conduce la ideea ca o anumita persoana a savarsit o infractiune. Dar nici jurnalistii nu au dreptul sa incadreze faptele intr-un cod penal. Sa afirme, ca sa ma refer la recentele scandaluri, ca familia Nastase a furat bani sau ca familia Dan Ioan Popescu a obtinut venituri ilicite, dispunand de o avere ce ar trebui confiscata sau ca George Copos a participat, impreuna cu varfurile Loteriei Nationale, in calitate de corupator, la o suita de infractiuni. Daca facem acest lucru, inlocuim prezumtia de nevinovatie cu cea de vinovatie. Si batjocorim, astfel, democratia. Cea care, pana la urma, ne garanteaza libertatea de a scrie ce gandim.
Afirmatiile de mai sus sunt un prolog pentru editorialul urmator. In care voi deschide o dezbatere despre politica si afaceri. Incercand sa raspundem la intrebarea daca, pana la urma, un om de afaceri are dreptul sa devina om politic. Si invers. Si daca cele doua calitati pot coexista in democratie. Declicul acestui demers jurnalistic este nebunia acestor ultime zile, la care a participat din plin si ziarul ZIUA si, mai ales, un cosmar. Se facea ca Alina Mungiu-Pippidi, o importanta reprezentanta a societatii civile, sustinea necesitatea prezumtiei de vinovatie. Si nu oriunde. Ci in prezenta presedintelui Romaniei, Traian Basescu, si a ministrului Justitiei, Monica Macovei. Care taceau malc.

---

Despre autor: