Adrian Iorgulescu: un ministru care nu si-a dorit ministeriatul

E compozitor de muzica clasica si muzicolog. Crede intr-o politica de dreapta. A ajuns sa conduca Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) dupa plecarea Monei Musca si de atunci sufera perpetuele comparatii cu o predecesoare energica si charismatica. De cand e el ministru, conferintele de presa ale MCC au capatat dimensiuni temporale terifiante pentru jurnalisti, care gasesc insa in Adrian Iorgulescu subiectul aproape ideal de critica (si, deci, sala de conferinte e mai mereu plina). A promis multe si asteptam cu totii sa vedem ce va reusi sa faca. Pana acum, nu e clar daca s-a descurcat au ba. Un interviu cu Adrian Iorgulescu, un ministru disputat al cabinetului Tariceanu.
S-a spus despre dumneavoastra, la inceputul ministeriatului, ca sunteti un ideolog al dreptei. Va recunoasteti intr-o asemenea postura?
Nu sunt un ideolog, am teoretizat cateva idei ale dreptei europene moderne si, intr-un anumit moment al carierei mele politice, vorbesc de vremea Uniunii Fortelor de Dreapta, am lucrat si la cateva principii de la care aceasta dreapta europeana si moderna s-ar putea revendica si care ar fi prins bine Romaniei, in viitor. Proiectul politic al UFD-ului n-a avut sorti de izbanda, era, cred, prea revolutionar ca sa fie inteles la vremea aceea, iar Uniunea a trecut, cu principiile, armele, bagajele si oamenii ei (si cu mine, la momentul acela presedintele ei, in frunte), in Partidul National Liberal, care ni s-a parut cel mai aproape, prin prezentul si istoria lui, de un partid european cu elemente de dreapta, de centru-dreapta, mai precis. Dar sunt in acest partid de mai bine de doi ani, fac parte din Biroul lui Permanent, sunt ministru al acestui partid, fac parte dintr-un cabinet condus de un prim-ministru liberal si toate aceste rapeluri la istorie mi se par acum depasite.
Tot de istorie tine si reprosul care vi s-a facut in legatura cu respingerea candidaturii lui Gheorghe Zamfir ca membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, al carei presedinte erati.
Nu i-am refuzat inscrierea. La vremea aceea, imediat dupa 1989, Gheorghe Zamfir a facut o cerere sa intre in sectia simfonica si am considerat, nu eu, ci colegii mei din aceasta sectie, ca Zamfir nu are lucrarile care sa-l recomande ca membru al sectiei simfonice. Solicitarea lui a ajuns, implicit, si la presedintele Uniunii, iar eu am sugerat sa faca acea cerere de intrare fie pentru sectia de folclor, el fiind legat de folclor, fie pentru cea de muzica usoara, unde erau alte criterii de admitere si unde nu trebuia, nici in ce priveste lucrarile, nici in ce priveste studiile, sa dea niste diferente. Asa s-a si intamplat, iar dupa ce i-a fost redirectionata cererea, la un an sau doi, Gheorghe Zamfir a devenit membru al Uniunii Compozitorilor. E membru al sectiei de muzica usoara, jazz si divertisment.
Cand ati acceptat propunerea lui Calin Popescu Tariceanu de a deveni ministru al Culturii, ce v-ati gandit ca puteti face din aceasta pozitie?
In primul rand, credeam ca-mi pot folosi astfel experienta de aproape 15 ani in managementul cultural. Am fost in aceasta perioada, printre altele, presedinte al Uniunii Compozitorilor si presedinte al unui organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor. Aveam si experienta politica de care am spus si aveam in cap cateva prioritati pe care credeam (si cred si acum) ca le pot pune in aplicare. N-as vrea sa trec peste un anume lucru: spre deosebire de alti ministri, care spun ca si-au dorit asta, eu nu mi-am dorit sa fiu ministru. Am facut-o nu dintr-o aspiratie de a parveni, politic, profesional sau, nu in ultimul rand, material. Am facut-o pentru ca era un moment destul de dificil prin care trecea Partidul National Liberal, la demisia doamnei Musca si din Guvern, si din conducerea partidului, iar eu am raspuns unei cereri exprese a prim-ministrului. Am facut-o dintr-o forma de asumare si de responsabilitate politica.
Sunteti singurul membru al guvernului care a vizitat recent televiziunea OTV. Ce-ati cautat totusi acolo?
N-am ce sa comentez. Am fost invitat de realizatorul unei emisiuni matinale, in urma unor importante declaratii pe care le facusem anterior si m-am prezentat acolo din dorinta de a face niste precizari, la insistentele acelui realizator TV, care erau de altfel mai vechi. Trebuie sa va marturisesc ca eu n-am idiosincrasii fata de anume ziare sau posturi de televiziune. Pana la urma, ceea ce e important e ca noi sa ne putem face cunoscut punctul de vedere si e ceea ce am facut eu la OTV, in mod deschis si necenzurat.
Ceva reticente ati putea avea, fata de ziarul "Atac", sa zicem, sau fata de publicatii declarat extremiste.
Nu fac clasamentul publicatiilor, pot sa spun ca eu nu public in astfel de reviste. Participarea la o emisiune tip dezbatere, la OTV, nu mi se pare a avea conotatii de acest tip. M-am dus la OTV nu ca om politic, ci ca ministru al Culturii, care vrea sa transmita publicului cateva idei-tinta. Si le-am spus, iar ele trebuie judecate in functie de corectitudinea si judiciozitatea lor, nu in functie de apartenenta politica, ideologica sau doctrinara a postului.
Si nici in functie de calitatea jurnalistica a postului?
Nu am o apetenta deosebita pentru OTV, dar trebuie sa distingem chestiunile acestea de nevoia de a face cunoscut mesajul unui membru al Guvernului. N-as vrea sa mai comentez acest subiect. Stiu destui politicieni de dreapta, de centru-dreapta sau din alte partide care s-au dus bine-mersi la emisiunea lui Diaconescu de la OTV si nu le-a facut nimeni observatii. Eu nu m-am dus ca politician, am incercat, si de data asta, sa fac politica culturii romanesti.
Un alt exemplu de ceea ce ar putea fi o problema de abordare a relatiilor cu presa: din ratiuni imperceptibile, rezultatele sondajului privind consumul cultural, realizat de Centrul de Cercetari in Domeniul Culturii, institutie subordonata MCC, au fost facute publice discriminatoriu, prin intermediul a doua reviste independente, inainte de a fi cunoscute de restul presei. Credeti si dvs. ca responsabilii Centrului au gresit?
Au gresit. Le-am atras si astazi atentia ca, daca se mai intampla ca o astfel de informatie sa fie adusa in atentia presei astfel si inainte de a fi discutata la nivelul ministerului si prezentata intr-o conferinta de presa tuturor celor interesati, voi lua masuri drastice impotriva lor. E prima si ultima data cand se petrece asa ceva, fiindca data viitoare nu vor mai fi in acea pozitie. Am pus-o insa pe baza tineretii si entuziasmului lor, nu cred c-au avut alte interese.
Datele barometrului cultural au venit la putin timp dupa ce v-ati anuntat programul si prioritatile in domeniul culturii. Schimba concluziile sondajului - care spune, printre altele, ca ceea ce regleaza consumul e mai degraba prezenta sau absenta infrastructurii decat nevoile culturale - ceva din aceste prioritati ministeriale?
Sondajul mi-ar da, ca sa zic asa, apa la moara, fiindca am venit cu un program foarte ambitios, si al meu, si al Guvernului, legat de reabilitarea acestei infrastructuri culturale. Punctul nostru nevralgic s-a dovedit a fi, intr-adevar, absenta sau insuficienta infrastructurii. Eu nu fac strategii la minister in functie de sondaje, ele sunt orientative, o baza, o documentare de care aveam nevoie, pentru a nu imagina proiecte fara legatura cu realul. Dar nu voi reface programul pe urmatorii ani dupa rezultate statistice, pe care totusi intentionez sa le reiau periodic de acum incolo.
Avem enorm de facut in repunerea asezamintelor culturale in ordinea de importanta pe care-o merita, ma refer la camine culturale si alte astfel de locuri, desfiintate fara noima pentru a lasa loc discotecilor, buticurilor, saloanelor de cosmetica.
Lipsa cartilor e o problema reala. Avem un program de informatizare a bibliotecilor, in asa fel incat cei care doresc o carte si n-o gasesc acolo sa poata avea acces la ea prin intermediul calculatorului, iar in 2006 vom demara si o "Campanie pentru lectura", foarte interesanta.
"Campanie pentru lectura" propusa si inceputa pe vremea Monei Musca.
Aia era altceva, eu am vazut una noua, am vorbit si cu dl Liiceanu, si cu niste firme de la care sa aflam ce se citeste, cat se citeste si sa putem astfel sa provocam tinerii la lectura. E un proiect de atragere a tinerilor catre carte, pe care-au cam uitat-o. Dar nu trebuie sa ignoram nici restul cititorilor: va trebui modificata Legea culturii scrise, modul in care facem achizitii de carte, modul in care trebuie sa colaboram cu Ministerul Educatiei si Cercetarii (cei mai multi si cei mai tarati dintre cei care n-au acces la cultura sunt la varsta scolarizarii). Mai e si Legea institutiilor de spectacole, care trebuie revizuita. Pe urma, trebuie sa avem in vedere ca televiziunea reprezinta principalul mijloc de informare culturala, pentru 90% din populatie, si cred ca mai ales televiziunea si radioul publice au o responsabilitate majora in domeniul culturii, pe care trebuie sa si-o asume.
Tot de infrastructura tine si chestiunea salilor de spectacol pentru cateva institutii importante: unele n-au sediu, altele il impart impropriu intre ele (Opera cu Teatrul National, la Timisoara si la Cluj).
Anul acesta vom rezolva problema "cazarii" pentru patru institutii. Prima este Filarmonica din Timisoara, care nu mai are sediu de zece ani. Urmatoarele doua sunt Filarmonicile din Cluj si Brasov. Am hotarat ca pentru ele trei sa punem la dispozitie trei sali de cinematograf, in centrul orasului, care vor fi reabilitate de autoritatile locale. De asemenea, anul viitor vom duce Opereta in Sala Omnia, unde din vara se va lucra efectiv.
Dar la Centrul National al Dansului ce se va intampla? E nevoie de un milion de euro pentru reamenajarea acelui spatiu.
Tocmai acum am discutat ce putem face acolo. Acolo nu e doar problema banilor, e una inca si mai dificila, cea a consolidarii, corpul acela fiind cel mai periclitat din intreaga cladire a Teatrului National, din cauza ca a fost construit ulterior. Cred ca va trebui sa investim milionul acela in restaurare inainte de a amenaja ceva. Impresia mea e ca o parte consistenta din imprumutul de 150 de milioane de euro pe care-l va face ministerul se va duce la Teatrul National pentru consolidari. Centrul are locatia lui acolo, va avea si bugetul de proiecte, dar trebuie intai asigurat acel loc si pe urma facute modificari.
Prin instalarea Centrului National al Dansului in spatiul de la Etajul 3/4, Targul de carte Bookarest si-a pierdut spatiul de desfasurare. Acum, umbla pe deasupra zvonuri ca Asociatia Editorilor din Romania (AER) vrea sa faca un targ de carte care sa-l concureze pe cel al Artexpo si ca, in plus, ar fi obtinut si sprijinul financiar al ministerului dvs.
N-a primit finantare, s-a discutat un proiect pe care l-am vazut si azi, cu observatiile facute pe marginea lui de responsabilii nostri. Opinia mea e ca trebuie sa avem o discutie in trei, dl Liiceanu, dl Oroveanu si cu mine, si sa spunem lucrurilor barbateste pe nume, astfel incat sa realizam o formula de colaborare dincolo de interesele personale inguste, iar targul sa aiba amploarea si greutatea pe care o merita. Cu atat mai mult, cu cat as vrea ca mare parte a lui sa fie dedicata francofoniei. Aceste disensiuni nu-si au locul, cand avem ceva important de facut trebuie sa trecem peste genul asta de sensibilitati.
Si stiti deja unde va avea loc Targul Bookarest anul acesta?
La Pavilionul de Expozitii de la Romexpo.
Vorbeati la un moment dat despre autoritatile locale. Cum va reusi Ministerul Culturii sa colaboreze cu ele?
Pana acum, am asistat la un mecanism interesant: guvernarile de centru-dreapta descentralizau institutiile, pe urma veneau social-democratii si le centralizau la loc si tot asa. Acest joc de-a armonica a adus in sistem o stare de nesiguranta, inclusiv in ce priveste cultura. Pe de alta parte, autoritatile locale au actionat de multe ori inconstient, deturnand de la menirea lor spatii a caror destinatie ar fi trebuit sa fie culturala, ceea ce a dus la degradarea infrastructurii. Noi putem sa sensibilizam autoritatile locale, dar nu putem merge pana acolo, incat a lua decizii in numele lor. Pana la urma, MCC va trebui sa se ocupe doar de cateva institutii reprezentative la nivel national, celelalte urmand sa fie preluate sub coordonarea autoritatilor locale. Dar e o problema de constientizare si responsabilizare a lor.

---

Despre autor: