Programul GST - antiterorism cu metode extreme

Cele mai controversate actiuni ale serviciilor secrete americane – de la inchisorile extrajudiciare, la interceptarea, fara mandat, a comunicatiilor pe teritoriul Statelor Unite - nu au fost nicidecum "accidentale", a dezvaluit recent cotidianul Washington Post. Potrivit reputatei jurnaliste Dana Priest (cea care a relatat in premiera despre gulagul global al CIA), toate aceste operatiuni fac parte dintr-un amplu program secret, cunoscut in comunitatea americana de informatii sub acronimul GST. Chiar si semnificatia acestor initiale este clasificata. Totusi, investigatia jurnalistei de la Washington Post - renumita pentru sursele sale din domeniul serviciilor inteligente - a reusit sa arunce un pic de lumina asupra misteriosului GST, caracterizat drept "cel mai vast program de actiuni acoperite lansat de CIA, dupa epoca de varf a razboiului rece".
La sase zile dupa tragedia de la 11 septembrie 2001, presedintele George W. Bush semna un document ultra-secret prin care serviciile americane de informatii primeau puteri nemaivazute de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Acesta a fost, de fapt, actul de nastere al GST, un mega-proiect de securitate, sub a carui umbrela s-au derulat programe dintre cele mai diverse, dar si dintre cele mai controversate. In ciuda dezvaluirilor de presa, a protestelor publice si a presiunilor internationale, aceste programe continua si astazi - avertizeaza "Washington Post".
Permis pentru a ucide
Potrivit Legii Securitatii Nationale din 1947, CIA are nevoie de o autorizare scrisa din partea presedintelui Statelor Unite inainte de a se angaja in actiuni sub acoperire. Chiar daca nu incalca neaparat Constitutia sau legile americane, asemenea actiuni violeaza de obicei legislatia statelor pe teritoriul carora urmeaza sa se desfasoare. De multe ori, fara stirea autoritatilor nationale. In ziua de 17 septembrie 2001, Presedintele Bush a decis sa permita serviciilor sale secrete sa recurga la mijloace extreme pentru a apara America de amenintarea terorismului. CIA a fost incurajata sa scoata de la naftalina vechile metode "murdare" utilizate in anii fierbinti ai razboiului rece. Unele dintre ele au fost anuntate public. Administratia de la Washington nu a ascuns, de pilda, faptul ca interdictia cu privire la asasinate - adoptata in timpul mandatului Presedintelui Carter - va fi suspendata in cazul "vanarii" unor lideri Al Queda. Bush a anuntat oficial ca echipele paramilitare ale SUA au primit misiunea de a-l captura pe Osama ben Laden "viu sau mort".
In realitate, acest "permis pentru a ucide" a fost extins, permitand lichidarea oricarei persoane considerate un risc major pentru securitatea Statelor Unite. Potrivit "Washington Poast", Presedintele Bush a delegat autoritatea de a decide "tintele" acestor operatiuni letale. Responsabilitatea i-a revenit lui George Tenet, pe atunci director al CIA. Acesta a primit drept de viata si de moarte in cazul suspectilor de terorism. Un responsabil din cadrul CIA a declarat pentru "Washington Post", sub protectia anonimatului: "George putea decide chiar si in privinta asasinatelor. I s-a aruncat in carca aceasta responsabilitate. George avea autoritatea sa hotarasca cine avea s-o mierleasca." La randul sau, Tenet a delegat cea mai mare parte a acestor decizii catre Centrul Antiterorist al CIA.
Abordarea juridica a acestor cazuri extreme s-a schimbat radical dupa 11 septembrie 2001. Uciderea unor membri Al-Queda nu mai este acum considerata drept "asasinat" - care, potrivit legilor americane, ar trebui autorizat direct de Presedinte - ci act de "legitima aparare". Chiar daca respectivii suspecti nu sunt surprinsi in flagrant, in timpul unei operatiuni criminale, ci vanati cu rachete, prin pustiurile din Pakistan si Afganistan, survolate de drone americane. Aceasta metoda, utilizata pe scara larga in ultimii ani, a produs, din pacate, numeroase "pagube colaterale". Numeroase au fost si erorile. Cea mai recenta s-a consumat saptamana trecuta, cand rachetele americane au spulberat o casa dintr-un sat pakistanez. CIA avea informatii ca acolo s-ar ascunde Ayman Zawahiri, numarul doi din Al Queda. Informatia s-a dovedit falsa. Adjunctul lui Osama ben Laden nu se afla printre cei 18 oameni ucisi. Au pierit, insa, batrani, femei si copii. Un risc asumat de Administratia Bush, care repeta ca, in orice razboi, exista si victime nevinovate. Cel impotriva terorismului nu poate face exceptie. "Vanatoarea" de la distanta, din dronele "Predator", a produs rezultate - sustin oficialitatile americane. Printre "realizarile" din ultima vreme, CIA a anuntat uciderea, in mai 2005, a unui anume Haitham Yemeni, descris ca fiind membru Al Queda. Mai recent, Agentia s-a laudat cu lichidarea, in decembrie 2005, a lui Hamza Rabia, prezentat drept unul dintre strategii organizatiei teroriste a lui Osama ben Laden.
Aceste practici au inceput sa nelinisteasca tot mai mult opinia publica. Nu doar din cauza "victimelor colaterale". Ci si pentru ca, in ultima vreme, au iesit la iveala o serie de grave erori ale CIA. Cea mai mediatizata a fost rapirea cetateanului german Khaled al-Masri, identificat in mod gresit drept terorist Al Queda. Dupa vreo sase luni de interogatorii dure intr-o inchisoare afgana, Masri a fost eliberat si a dat in judecata Agentia Centrala de Informatii. S-a dovedit ca, in cazul sau, Centrul Antiterorist (Counter Terrorism Center - CTC) din cadrul CIA fusese indus in eroare de o confuzie de nume. Si greseli similare se intampla si in cazul unor "operatiuni letale" ordonate de acelasi CTC?
Reguli noi si interpretari controversate ale legilor
Eliminarea fizica a unor lideri teroristi nu este, insa, nici pe departe singura gaselnita a controversatului program GST, implementat de CIA dupa 11 septembrie 2001. Acesta are multe alte componente, de la crearea unei adevarate retele de inchisori extrajudiciare si a unei flotile de avioane "comerciale" pentru transportul suspectilor, pana la adoptarea unor tehnici "dure" de interogare, pentru "exploatarea informativa" a presupusilor teroristi. Acestia nu puteau sa beneficieze - in opinia Administratiei Bush - de nici un fel de protectii legale, garantate in statele democratice oricarui individ, fie el suspect, infractor condamnat, sau prizonier. Sarcina de a justifica din punct de vedere legal o asemenea abordare a fost incredintata unui grup restrans de juristi apropiati Casei Albe. "Administratia le-a cerut intr-una avocatilor guvernamentali sa stabileasca reguli noi, sau sa le reinterpreteze pe cele vechi, pentru a legaliza activitati altadata interzise sau descurajate dupa reformele promovate de Congres incepand cu anii I70", scrie "Washington Post". Solutia gasita: puterile exceptionale pe care seful statului le are in vreme de razboi, in calitatea sa de comandant suprem. Razboiul global impotriva terorismului l-ar indreptati, deci, pe Presedintele SUA sa autorizeze masuri extreme, considerate automat drept "legitima aparare". La 14 septembrie 2001, dupa numai trei zile de la tragedia de la World Trade Center si Pentagon, Congresul aprobase o rezolutie prin care autoriza "folosirea tuturor fortelor necesare impotriva acelor natiuni, organizatii sau indivizi despre care se va stabili ca au planificat, autorizat, comis sau sprijinit atentatele teroriste". Administratia Bush a considerat aceasta rezolutie drept un "cec in alb". Astazi nu doar organizatiile pentru drepturile omului, ci si numerosi congressmani sustin ca "vulturii" de la Washington au exagerat mult in interpretarea documentului, arogandu-si puteri discretionare. "Administratia Bush nu a dorit o dezbatere juridica ampla pentru a stabili daca, in lupta impotriva terorismului, puterile comandantului suprem pot surclasa conventiile internationale sau legile nationale" - a explicat John A. Radsan, consultant al CIA intre 2002 si 2004, actualmente profesor de drept la William Mitchell College din St. Paul, Minnesotta. Radsan este de parere ca o decizie de o asemenea importanta nu ar fi trebuit lasata pe seama unui "cerc restrans de avocati si consilieri apropiati puterii, care s-au intrecut unii pe altii in a avansa argumente care de care mai extreme". Unii dintre acesti avocati proveneau chiar din randurile CIA (cazul lui John Rizzo, care a lucrat ani de zile in cadrul Directiei Operatiuni a Agentiei), altii erau angajatii Biroului de Asistenta Juridica (Office of Legal Counsel) din cadrul Departamentului de Stat. Ei au gasit justificari legale pentru retinerea pe timp nelimitat, fara mandat, a suspectilor retinuti in afara teatrelor de razboi din Afganistan sau Irak, pentru privarea acestora de drepturi elementare si chiar pentru interzicerea accesului Crucii Rosii Internationale la locurile de detentie. Constitutia si legile Statelor Unite interzic formal asemenea practici, asa ca Administratia Bush a ales de la inceput solutia "extrateritorialitatii", argumentand ca ceea ce se intampla in bazele SUA din strainatate nu mai este de competenta instantelor americane. Teorie infirmata, anul trecut, de Curtea Suprema a Statelor Unite, care a decis ca si detinutii de la Guantanamo trebuie sa aiba acces la justitie, pentru a putea contesta in fata unui tribunal masura detinerii lor prelungite. Dealtfel, multi dintre acestia au fost, intre timp, eliberati.
Torturi si locuri negre
Total in afara oricaror protectii legale se afla insa suspectii detinuti in asa-numitele "locuri negre" ("black sites"), cum sunt numite in jargonul serviciilor americane de informatii inchisorile secrete ale CIA, a caror existenta a iesit la iveala in toamna anului trecut. Dana Priest de la "Washington Post" a fost cea care a dezvaluit atunci faptul ca, printre statele care adapostisera asemenea centre de detentie aflate flagrant in afara legii s-au numarat si cateva tinere democratii din Europa de Est. Cele mai multe banuieli se indreapta acum spre Romania si Polonia, in ciuda dezmintirilor oficiale de la Bucuresti si Varsovia.
In aceste inchisori secrete, departe de orice control, specialistii CIA sunt autorizati sa utilizeze metode de interogare "dure", cum ar fi: "palmuirea" (hard slapping) suspectilor, scufundarea cu capul in apa, izolarea, privarea de somn, pozitiile de stres, dietele lichide; pentru un efect sporit, aceste procedee sunt de obicei cumulate. Imaginile de cosmar de la Abu Ghraib demonstreaza, insa, o imaginatie mult mai diabolica. Si in Irak si in Afganistan au fost documentate cazuri in care prizonierii au murit in urma interogatoriilor. Excesele unor psihopati strecurati in randurile armatei americane? Asa sustine Pentagonul. Impricinatii sustin insa ca nu au facut altceva decat sa asculte ordinele superiorilor. Daca asemenea orori s-au putut petrece intr-o inchisoare "la vedere", cunoscuta organizatiilor internationale, ce se intampla, oare, intr-un centru secret de detentie? Acolo unde ajung indivizi rapiti din plina strada, fara ca nimeni sa stie ceva despre soarta lor.
In ciuda recentelor scandaluri, Administratia Bush este decisa sa mentina aproape neschimbat programul GST. Dupa aparitia dezvaluirilor din presa, CIA si-a inchis rapid centrele secrete de detentie din Europa de Est. Prizonierii au fost, insa, transferati catre locatii similare - sustine Dana Priest. Jurnalista cotidianului "Washington Post" afirma ca, sub conducerea lui Porter Goss, Agentia Centrala de Informatii nu intentioneaza sa-si abandoneze tacticile extrem de controversate, ci sa le "rafineze". Expertii CIA incearca acum sa stabileasca o procedura standard de urmat in cazul decesului unui detinut. Una dintre propuneri prevede chemarea urgenta a unui legist al CIA pentru necropsie, apoi incinerararea rapida a cadavrului. Pentru stergerea urmelor.

---

Despre autor: