Acesta este pragul concentratiei de metan in aer acceptabile, peste care incep riscurile si pericolele de tot felul. Lucratorii care activeaza in subteran sunt dotati cu aparate de masurare a concentratiei. Fiecare lucrator, nu doar cei cu responsabi
Acesta este pragul concentratiei de metan in aer acceptabile, peste care incep riscurile si pericolele de tot felul. Lucratorii care activeaza in subteran sunt dotati cu aparate de masurare a concentratiei. Fiecare lucrator, nu doar cei cu responsabilitati de conducere, de la seful de echipa, pana la seful de brigada sau inginerul sef, poate da alarma si intrerupe lucrul. Pentru a nu se intampla o nenorocire. Si totusi s-a tot intamplat. Si totusi multi muncitori au pierit, dincolo de hazard, de relele conditii de munca sau responsabilitatea unuia sau altuia. "Eroarea umana", la care se face apel de multe ori de catre autoritati, pentru a fi exonerate de orice raspundere, poate fi uneori si reala. Ca este vorba de aviatie, transport feroviar sau minerit. Altceva vrem sa relevam. Recenta tragedie consumata in aceste zile la Anina redeschide - sau ar trebui - dosarul mineritului si al industriei miniere din Romania. Faptul ca si inainte, si dupa 1989 situatia minerilor si a mineritului (de toate felurile, de la carbune si neferoase, pana la radioactive, fiecare avand particularitati anume) a generat "probleme" ar trebui sa dea serios de gandit si analizat temeinic pentru a se gasi solutii alternative. Faptul ca o industrie, e adevarat, de veche traditie in Romania, a devenit slab productiva si a tot inghitit zeci, sute de miliarde de lei, nu poate duce nicaieri. Dincolo de costurile sociale si gravele consecinte de natura administrativa sau politica. Sigur ca grija "fata de oameni" a condus la perpetuarea unei situatii, de multe ori falimentare, si la cheltuieli nesabuite, care, in loc sa rezolve situatii de fapt au prelungit agonia. Incercarea de salvare a unor intreprinderi falimentare nu a fost de bun augur. Si nici nu a insanatosit o economie, care, cu greu, tot incearca sa se adapteze durelor cerinte ale economiei de piata si regulilor concurentiale internationale. "Terapia soc" implementata de Balcerowicz in Polonia a fost dura, a nascut, firesc, nemultumiri - minerii din Silezia nu sunt mai prejos decat cei din Valea Jiului - dar a dat roade in doar cativa ani. Iar costurile sociale au fost mai mici decat daca se tergiversa reconversia unei/unor industrii. La noi? La noi puzderia de activisti si "factori de conducere", de toate nivelurile, judetene sau centrale, au stiut sa se mobilizeze exemplar si sa preia gestiunea multor intreprinderi, utilizandu-le apoi in scopuri si interese strict personale. De multe ori cu concursul generos al factorilor politici. Sau privatizandu-le fraudulos, daca nu la limita ilegalitatii, cea a imoralitatii fiind oricum sarita binisor. Marile scandaluri de coruptie ale ultimilor ani, acutizate recent, sunt o consecinta directa a uriaselor sume de bani vehiculate, circulate si investite de multi "bugetari" care au facut averi prin fel de fel de "inginerii financiare". Cu bani publici transformati si spalati in bani privati de interes personal. Sau familial. Balzaciene si rebreniene pagini de literatura se scriu in acesti ani, cand patima pentru pamant a fost inlocuita cu o obsesiva fervoare a acumularii de bani, bunuri, terenuri, case, masini, opere de arta si Dumnezeu mai stie ce se poate strange. Banii nu au miros si nici nu cunosc vreo ideologie, nu au culoare politica. "Solidaritatea jecmanelii" bunului public a functionat exemplar. Dincolo de campaniile de presa, activismul opiniei publice sau campaniile impotriva coruptiei duse de PNA, transformand procurorii in niste vedete ale actualitatii. Tragedia de la Anina pune fata-n fata doua lumi ale aceleiasi Romanii. Si mai ridica o chestiune grava, ce tine de mentalul colectiv si de "psihologia maselor". De responsabilitate asumata a factorilor de decizie, dar si a fiecaruia dintre noi. Oricat de bune legi/reglementari/regulamente/ proceduri am avea exista in noi acel stereotip al lui "Lasa, bre, Gicule, merge si asa! Nu-i dracu atit de negru!" Pe autostrada, in fabrica, in propria locuinta. Peste tot. "Merge si asa..." pana se intampla o nenorocire. O inundatie, o alunecare de teren, o explozie, un accident, intoxicatie colectiva, ("Lasa, dom'le, ce are, carnea e foarte buna...) exemplele se pot multiplica. Inchidem ochii prea usor la lucruri aparent minore, dar care au, deseori, consecinte dramatice. Educatia noastra (europeana) sub semnul interdictiei, nu poate da roade fara un nou tip de constientizare a responsabilitatii fiecaruia. "Etica protestanta" nu este mai presus de cea a noastra, dar o mai intensa activare a spiritului civic sub semnul solidarizarii sociale da bune rezultate. Pentru toti si pentru fiecare. Faptul ca Ministerul Sanatatii si Internele au luat rapid masuri stricte, nu doar de control al pericolului gripei aviare, ducand si o intensa campanie informare/educare ni se pare de bun augur. Campanii intense pentru informarea si renuntarea la unele rele obisnuinte ale noastre ar fi binevenite. Nu doar cu prilejul "curateniei de primavara". Si nu doar scoala sau ministerele. Am avea de castigat. Cu totii, cu bani sau fara bani. Limita periculoasa a lui 5% ar trebui sa o respectam fiecare.
Despre autor:
