"In sfarsit vedem limpede. Generalul Ignatieff a propus Guvernului nostru retrocedarea Basarabiei in schimbul a nu stiu caror petice de pamant de peste Dunare. Romania este singurul stat care azi e in primejdie de a fi desmembrat de chiar aliatul ei,
"In sfarsit vedem limpede. Generalul Ignatieff a propus Guvernului nostru retrocedarea Basarabiei in schimbul a nu stiu caror petice de pamant de peste Dunare. Romania este singurul stat care azi e in primejdie de a fi desmembrat de chiar aliatul ei, dupa ce au incheiat o conventie, prin care i se garanteaza integritatea teritoriului. Romania vede zburand ca pleava in vant asigurarile unei conventii, a carei iscalituri sunt inca umede si care a incheiat-o cu o imparatie mare pe al carei cuvant se credea in drept sa se intemeieze. Si ce zice Austria la aceasta? Austria, pentru care gurile Dunarii sunt o conditie de existenta mai mult decat pentru noi? Dupa cat auzim, ea nu are nimic de zis, daca i se asigureaza neutralitatea intregii Dunari de jos. Dar cum sa se asigure aceasta neutralitate? Printr-un tratat? Ridicol! Tratarile se scriu astazi, pentru ca sa fie calcate a doua zi. Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastra de Basarabie, pe care am capatat-o inapoi, drept din dreptul nostru si pamant din pamantul nostru? Pe cuvantul cum ca onoarea Rusiei cere ca sa se ia o bucata din Romania. Va sa zica, onoarea Rusiei cere ca sa se ia o bucata din Romania, si aceiasi onoare ne cere respectarea conventiei iscalita de ieri. Ciudata onoare intr-adevar! Si pe ce se-ntemeiaza acest "point d'honneur"? Fost-au Basarabia cucerita cu sabia? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a facut aceasta cestiune, nu ca pret al pacii, caci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai pentru Rusia. (...) Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sunt prea vechi si prea bine intemeiate, pentru a ni se vorbi cu umbra de cuvant de onoarea Rusiei angajata prin tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nici nu e megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pana in veacul al nouasprezecelea. (...) Chestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o chestiune de existenta pentru poporul roman. Nenorocirea cea mare ce ni se poate intampla, nu este ca vom pierde si ramasita unei pretioase provincii pierdute; putem chiar mai mult decat atata: increderea in trainicia poporului roman. Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman".
Despre autor:
