Jocul energiei

Vorbind despre proiectul prelungirii gazoductului Iran-India-Pakistan pana in China, ambasadorul chinez in India, Sun Yuxi, declara in aprilie, anul trecut, ca "aceasta nu reprezinta o problema politica pentru Beijing, fiind considerata drept o idee buna". Afirmatiile ambasadorului Yuxi au fost reluate de ministrul de stat indian pentru Planificare, MV Rajashekharan, potrivit caruia "odata ce gazul va ajunge in India, conducta va putea fi prelungita pana in China". Aceste declaratii, facute cu ocazia seminarului pe tema vizitei recente a premierului chinez Wen Jiabao in India, ar trebui interpretate in contextul intensificarii cooperarii intre cei doi giganti, a caror cifra de afaceri ar putea ajunge la 50 de miliarde de dolari in 2010, economiile in plina dezvoltare ale acestora urmand sa se confrunte, in viitorul apropiat, cu probleme legate de aprovizionarea cu resurse energetice.
Nevoile energetice ale Asiei reprezinta aproximativ o treime din nevoile energetice la nivel mondila, India si China aflandu-se in fruntea clasamentului. Desi ritmul cresterii economice se prezinta diferit in China si in India, cresterea consumului de energie al celor doua state este aproape aceeasi, ambele tari fiind dependente de importurile energetice. In cazul Indiei, sectorul energetic depinde, in principal, de carbune; produsele petroliere din import (impreuna cu o cantitate redusa de alte resurse energetice, inclusiv nucleare si regenerabile) au fost introduse drept o alternativa la carbune. Desi gazele naturale reprezinta principala alternativa la carbune in India, exploatarea lor in mod eficient si reteaua de distributie sunt departe de a fi definitivate. Astfel, petrolul devine un bun deosebit de pretios, rerezentand principala sursa de energie externa. Potrivit estimarilor, importurile de petrol in India vor asigura 75% din necesarul de consum in 2006. De vreme ce India importa resursele energetice de care are nevoie din instabilul Orient Mijlociu, aprovizionarea este precara, constituind o problema de securitate nationala deosebit de importanta.
In comparatie cu India, China s-a bucurat de un mai mare succes in diversificarea surselor energetice, precum si in ceea ce priveste dezvoltarea unei retele de furnizori energetice care, in afara de Orientul Mijlociu, se refera la Rusia si la republicile central-asiatice. Unul din motivele aflate in spatele acestor diferente il reprezinta localizarea geografica: pozitia Indiei nu permite abordarea acestor surse. Astfel se justifica proiectul gigantului energetic majoritar indian ONGC (Compania de Petrol si Gaze Naturale) de creare a unei "Autostrazi a Energiei": o conducta cu traseul Rusia-China-India, care pleaca din Rusia, prin Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, spre Xinjiang-ul chinez pentru a intra in India pe la Ladakh, traversand ghetarii Siachen si Linia de Control militarizata dintre India si China ca sa livreze gaze naturale in regiunea de nord a Indiei. Desi atragatoare pentru partea indiana, ideea nu va atrage de partea sa Guvernul chinez, prea putin motivat sa faca pe placul unui rival in aceasta privinta. Aici intervine proiectul Iran-India-China, care, din punctul de vedere al oficialilor de la New Delhi, vizeaza atenuarea opozitiei manifestate de China fata de "Autostrada Energiei", oferind Beijingului compensatii pentru devierea unei parti importante din petrolul rusesc prin intermediul unui nou coridor energetic. Noua conducta va pleca din Iran catre nord-vestul Indiei, traversand regiunea de coasta a Pakistanului.
Pakistanul a renuntat sa se opuna proiectului, insa reticenta manifestata indica existenta a doua dileme pentru India. Prima este de natura geografica: India este situata cel mai departe de sursele energetice si, astfel, depinde de vecinii ei, in calitate de intermediari. Strategia energetica influenteaza diplomatia in mod caracteristic. Cea de-a doua dilema este una politica: avand in vedere partile implicate (Gazpromul rusesc a anuntat, recent, ca este interesat), proiectul ramane in continuare initiativa Indiei; reprezinta atuul sau pentru obtinerea prestigiului regional de la demonstratiile nucleare incoace si anunta faptul ca India va intra in jocul global al energiei.
India reprezinta pivotul proiectului, avand cel mai mult de castigat de pe urma acestuia. In consecinta, Indiei ii revine dificila misiune de a mentine echilibrul situatiei. Mai precis, SUA, al caror aport este deosebit de important pentru programul nuclear civil desfasurat de India, si-a exprimat nemultumirea fata de initiativa si a solicitat sprijinul Indiei pentru adoptarea unei rezolutii referitoare la Iran in cadrul Agentiei Intenationale pentru Energie Atomica; mutarea, la randul ei, a atras amenintari din partea Teheranului. Astfel, desi proiectul ramane valabil, realizarea sa va fi cel mai mare test pentru diplomatia indiana.
Copyright: Heartland/Partener al Limes - Revista Italiana de Geopolitica

---

Despre autor: