Nici unul pentru Romania

La finele anului trecut, patru cercetari de masurare a opiniei publice, corelate intr-un program unitar printr-un proiect al staff-ului de la Realitatea TV, au stabilit clasamente de cate 10 "jucatori", sub titlul generic "Zece pentru Romania". Au raspuns peste 4000 de subiecti. La categoria "Scriitori", 75% din cei peste 4000 de intervievati n-au putut indica numele nici unui autor de azi. Restul de 25% din masa de subiecti a configurat, finalmente, un clasament cu doar 5 nominalizari la categoria "Scriitori". Nici unul din cei 5 nu insuma mai mult de 2% din totalul "voturilor".
In cele din urma, organizatorii acestui sondaj s-au vazut nevoiti sa renunte la clasamentul final al acestei categorii. Alta optiune ar fi fost aceea de a deturna tot proiectul pentru a-l transforma intr-unul cu titlul generic "Cinci pentru Romania". De ce ar fi optat pentru o asemenea deturnare? De dragul scriitorilor?
Despre acest drag de scriitori va fi vorba in continuare.
In fond, ce a masurat acest sondaj? Notorietatea, e clar. Cine face, azi, notorietatea? Televiziunile, in special. Toate mass-media, in general.
Ce a vrut sa demonstreze sondajul? Potrivit declaratiilor organizatorilor, sondajul are urmatoarea "morala": sa avem grija ce fel de elite propunem publicului nostru!
Din acest punct de vedere, e limpede ca de ani de zile toate mijloacele de presa propun atentiei publice in principal categoriile politice ale elitei (parlamentari, ministri, analisti); apoi, imediat dupa reprezentantii politicului si ai analizei politice, urmeaza sportivii si tot felul de cantareti ai genurilor muzicale asa-zis comerciale.
Concluzia e pe masa si poate fi formulata usor: mass-media de azi nu face notorietate scriitorilor, filozofilor si eseistilor.
De ce? Fie pentru ca elitele culturale mai sus numite nu aduc audienta ori tiraj, fie pentru ca dragul nostru pentru elitele culturale s-a stins.
Care sa fie adevarul? Propun o interpretare pe calea de mijloc a celor doi "fie" de mai sus.
Aceasta interpretare ar suna cam asa: e adevarat ca scriitorii, filozofii si eseistii nu aduc audienta ori tiraj, dar nici nu s-a intamplat ca vreo televiziune ori alta sa-si propuna ceva-cumva pentru a schimba situatia asta.
Ce se putea face? Dar cate se puteau face! Si scriitorii pot vorbi doua-trei minute la emisiunile tip "Teo". Si filozofii ar putea argumenta in dezbaterile politice. Si eseistii sunt in stare sa-si dea cu parerea asupra evenimentelor in jurnalele de televiziune? Ca sa nu mai vorbim despre evenimentele si institutiile culturale unde mai ales elitele culturale stiu despre ce fel de mancare de peste e vorba acolo. Iar daca ar fi sa fie vorba numai de scandaluri din lumea culturala, certamente s-ar putea sa avem zilnic un buletin de stiri specializat numai pe astfel de... zazanii.
Si atunci? Cum de s-a ajuns ca opinia publica romaneasca sa nu poata completa un clasament cu zece scriitori, filozofi, eseisti?
Raspunsul meu este ca mai degraba a murit drogul nostru pentru elitele culturale decat sa fi disparut mijloacele prin care sa li se faca notorietate. Cum bine se stie, aceste mijloace si-au inzecit, poate chiar insutit puterea de influenta.
Matematic, stam pe acest paradox: la fiecare inzecire a puterii de influenta mediatica din acesti ani, notorietatea elitelor culturale a scazut de zece ori.
E, la mijloc, si vina acestor elite. Dispretul lor pentru asa-zisa vulgaritate a ecranelor TV. Altfel spus: e de vina si elitismul lor.
Apoi e de vina si lipsa de lobby a uniunilor de creatie si a editurilor pe langa staff-urile din mass-media: nu s-au gandit inca la nici un fel de contracte de promovare a elitelor pe care le reprezinta, fie si contra cost.
Toate acestea unde duc? La scaderea tirajelor editoriale. Care unde duce? La impresia ca scriitorii n-au public. Si la urma: pai, daca n-au public, nu-i invitam in emisiunile noastre, ca ne strica audienta!

---

Despre autor: