In fata ultimului an de dinaintea aderarii la Uniunea Europeana, guvernarea de la Bucuresti e obligata sa gestioneze tara - cum altfel?! - sub presiune. Presiune - inainte de orice alt motiv - din cauza termenelor foarte scurte de indeplinire a oblig
In fata ultimului an de dinaintea aderarii la Uniunea Europeana, guvernarea de la Bucuresti e obligata sa gestioneze tara - cum altfel?! - sub presiune. Presiune - inainte de orice alt motiv - din cauza termenelor foarte scurte de indeplinire a obligatiilor asumate fata de Comisia de la Bruxelles. Sunt - apoi - presiunile suplimentare ale crizelor "neplanificate", care cer si ele mobilizare si actiune neintarziata: inundatiile, gripa aviara si alte asemenea surprize, mai mult ori mai putin naturale. Daca adaugam frecventele confruntari politice, provocatoare de tensiuni suplimentare si consumatoare de mari cantitati de energie pentru gasirea unor solutii rapide, obtinem un tablou al guvernarii in regim de urgenta, sub o - spuneam - presiune mai mare decat cea de care au parte administratiile vremurilor mai calme (daca va fi existand asa ceva!).
Si totusi, la peste un deceniu si jumatate de la dezintegrarea regimului comunist, obiectivul major al Romaniei de astazi nu mai este unul pe termen scurt. Integrarea in NATO s-a facut, cea in Uniunea Europeana e iminenta. Pasii obligatorii, negociati cu Comisia, vor fi facuti, cu ori fara mici intarzieri. Stim - insa - ca tinta aderarii la federatia continentala e practic atinsa. Drept pentru care, chiar daca trebuie sa faca fata presiunilor si urgentelor non stop, politicienii nostri au obligatia de a privi si dincolo de momentul intrarii de jure in familia democratiilor Vest- si Central-europene. Obiectivul guvernarii acolo se afla, in evolutia Romaniei dupa aderare, pe termen - sa zicem - mediu: in anii care vin, vom parcurge un traseu de evolutie care ne va aduce la nivelul societatilor avansate carora ne alaturam. E ceea ce expertii numesc "dezvoltare", dand cuvantului un sens special, contemporan, raportat la modelul civilizational la care Occidentul euro-american si extensiile sale Est- si Sud-Est-asiatice au ajuns dupa circa o jumatate de secol de "boom" postbelic.
Dezvoltare, asadar. Ceea ce presupune o viziune complexa si cuprinzatoare asupra prezentului si viitorului tarii, presupune proiecte, presupune investitii. Implicit - rigoare, coerenta, tenacitate. Identificarea nu doar a prioritatilor de moment, ci mai ales a premizelor pentru dezvoltare. Sisteme, structuri, infrastructuri. Expertiza, instrumente de lucru, facilitati de crestere. Miza nu pe rezultatele imediate, ci pe consecintele de maine ale actiunilor de azi.
Iata un inventar rapid - si inevitabil lacunar - de domenii pe care va trebui sa le privim ca producatoare de potential de dezvoltare:
l Inainte de orice - educatia: investitii in formarea dinamica a copiilor, a adolescentilor si a tinerilor, cu accent asupra anumitor componente, precum initierea informatica, specializarea in domenii de varf s.a.m.d. Baza materiala a invatamantului general trebuie dezvoltata, iar sistemul universitar de stat are nevoie de o finantare sporita, deci de inversarea actualului si rusinosului "trend" de "economisire".
l Infrastructurile: extinderea si aducerea lor la parametri competitivi, in termenii zilelor noastre si ale urmatoarelor, va dinamiza economia, va crea oportunitati de afaceri, va facilita miscarea oamenilor atat ca actori ai dezvoltarii, cat si ca persoane private.
l Complementar - o noua viziune urbanistica asupra localitatilor noastre: prin sistematizari si armonizari, prin reconstructii si extinderi, prin rationalizarea si fluidizarea traficului etc., viata de zi cu zi a tuturor cetatenilor se va ameliora.
l Alta datorie, in interiorul si in afara oraselor si satelor: imbunatatirea calitatii mediului. Va trebui retrezita grija fata de "naturalitatea naturii", fata de metabolismul ei organic, fata de curatenia aerului, a apei, a pamantului si a ierbii pe care calcam.
l Alt domeniu esential, despre care se poate spune - ca si despre educatie - ca trebuie avut in vedere ca prioritate absoluta: sanatatea tuturor varstelor si ingrijirea batranetii. Prin interventii directe sau prin crearea unor cadre de functionare a unor sisteme spitalicesti, de asistenta si de pensii alternative, statul e obligat sa sustina imbunatatirea si prelungirea vietii oamenilor, ameliorarea sanatatii lor.
l In sfarsit, mentalitatile: ele se schimba cel mai greu, facand mai degraba lenta decat rapida evolutia catre moduri contemporane de a gandi, catre perceptii evoluate ale societatii actuale, catre o mai atenta, mai generoasa raportare la celalalt, la "seamanul" nostru.
Nimic - asadar - despre economie in acest inventar de teme ale dezvoltarii. Ea, economia, va progresa cu certitudine, in conditiile pietei libere si pe fondul efervescentei continentale. Pentru tot restul - pentru mediul natural si pentru cel urban si social, pentru sanatate si educatie, pentru evolutia mentalitatilor, clasa politica are datoria de a elabora proiecte generoase si indraznete. Altfel, obiectivul nostru urmator, cel de dupa "integrarea euro-atlantica", nu poate fi atins...


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.