Europa si ideea integrarii europene in imaginarul public si intelectual din Republica Moldova

1. Privita prin prisma apartenentei la un spatiu de cultura si civilizatie Republica Moldova reprezinta un teritoriu de frontiera, ultima limita a lumii occidentale pe directia sud-estica. Majoritatea populatiei sale este de origine latina, are traditii istorice care o recomanda regiunii Balcanilor, si o cultura ce nu poate fi situata in afara Occidentului. De aceea tendinta de a se alatura si din punct de vedere politic Europei unite este cat se poate de fireasca. Vazuta insa dinspre Est, Moldova pare aproape in egala masura o liziera a continentului euroasiatic, deoarece ultimii doua sute de ani, exceptand scurtul interval interbelic, au impus aici modernizarea sub sceptru rusesc. De la rusi, cum se spune in popor, ne-au venit tractoarele, televizoarele, masinile de spalat si aparatele de muls mecanic, si degeaba incerci sa le amintesti acestor concetateni ai nostri despre urgiile foametei si ale deportarilor staliniste, degeaba le spui ca daca nu am fi intrat in zona de influenta sovietica, dupa 1945, planul Marshall ne-ar fi adus de peste Ocean toate aceste unelte fermecate, ba inca multe altele, mai grozave si mai performante, exact asa cum s-au bucurat de ele natiunile vest-europene ravasite de razboi, inclusiv Germania de Vest ridicata din ruine de fostii inamici, "yankeii" si, bineinteles de formidabila coeziune nationala a nemtilor insisi. In plus, in Moldova independenta, o buna parte a populatiei de origine ne-romana, asa-numita minoritate imperiala - in termenii lui Horia-Roman Patapievici - considera ca interesele sale si vocatia istorica o cheama mai degraba spre Est, in bratele fostei metropole slave, desi nu s-ar da in laturi sa profite de libertatile si rasfaturile capitalismului. Acest lucru iti sare in ochi, daca stai sa studiezi mentalitatile care domina la nivelul clasei politice de la Chisinau, daca reusesti sa cunosti la fata locului invazia culturii de masa, rusofone, care se revarsa agresiv in Moldova prin zecile de guri ale audiovizualului public si privat.
Aceasta dubla identificare europeana si asiatica a unui teritoriu ce ramane un loc disputat este tipica pentru o regiune de frontiera si creeaza serioase dificultati pentru schimbarile democratice pe care le dorim.
2. In cele ce urmeaza voi face un scurt istoric al modului in care a evoluat ideea de "Europa" in constiinta publica intre Prut si Nistru. Timp de 45 de ani, Europa constituia pentru majoritatea populatiei din Moldova, asfixiata de propaganda sovietica, un sinonim al raului, zona obscura, sclipind demonic dincolo de linia orizontului accesibil, de unde ne veneau influente nocive, "decadente", pe care nu le intreceau in malignitate decat "expectoratiile" Americii, prezentata de presa sovietica in tonuri lugubre, sub chipul dizgratios al unchiului Sam, calarind un sac de dolari, pe care il purtau in carca transpiratele tari din lumea a treia. Miscarea de emancipare nationala si democratica in Basarabia, la inceputul anilor '80, stimulata de reformele lui Gorbaciov, nu a fost neaparat legata de ideea europeana, ci si-a propus obiective mai specifice, locale: recuperarea unor valori interzise de regimul sovietic, precum limba romana, istoria, simbolurile nationale, pentru care patimisera sute de mii de oameni sub comunism. Sloganul "Vrem in Europa!" nu a rasunat in pietele publice din Chisinau in anii de gratie '89-'91, putini moldoveni au mers cu gandul pana acolo. Dupa cum la fel de putini si-ar fi inchipuit ca Uniunea Sovietica isi va inceta existenta - ceea ce vorbeste despre izolarea in care traiau moldovenii spre deosebire de fratii lor de suferinta central-europeni; din Moldova nu puteai "emigra" decat spre est, mai spre est, in inima imperiului. La fel de putini concetateni de-ai mei si-ar fi putut imagina ca provincia lor, la un moment dat, va fi impinsa in avanscena istoriei, sub lumina brutala a reflectoarelor, iar Marele Regizor al popoarelor i se va adresa cu un glas deopotriva binevoitor si ferm: "Acum esti, in fine, libera. Spune-mi ce vrei, si-ti voi indeplini dorinta!".
Ei bine, istoria nu a avut alura unei povesti cu vrajitorul scapat din sticla. Efluviile de entuziasm ale maselor dezrobite s-au pierdut pe drum, au fost deturnate si batjocorite dupa disparitia URSS. S-a intamplat ceea ce vedem acum in Ucraina, unde "revolutia portocalie" pare sa sucombe sub scandalurile de coruptie declansate la varful piramidei politice, sacrificandu-si idealurile pe altarul luptei crancene pentru putere intre clanurile oligarhice. Dupa infrangerea in razboiul transnistrean din vara lui 1992, Moldova a plonjat intr-o perioada la fel de tulbure, in care fosta nomenclatura, prin "izotopii" sai pseudo-democratici, a cautat sa-si recucereasca pozitiile, acumuland putere economica si influenta politica. "Europa" ramanea un tarm nebulos si inaccesibil, lupta politica purtandu-se intre partidele de opozitie, pro-romanesti, care vizau sub o forma sau alta idealul reunirii cu Romania "un ideal din ce in ce mai palid, pe masura ce Romania insasi se impotmolea in mlastina regimului Iliescu", si formatiunile pro-rusesti, cele care stapaneau in fapt puterea economica si urmareau mentinerea Moldovei in sfera de dominatie a Moscovei.
3. Cred ca primul soc, la nivel politic, legat de ideea de Europa, a fost resimtit in Moldova o data cu ratarea conferintei de la Helsinki din decembrie 1999, prilej cu care Bruxelles-ul invitase mai multe tari central si est-europene sa inceapa negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Cauza acestui esec a constituit-o instabilitatea politica interna: demiterea guvernului reformist al premierului Ion Sturza, printr-o alianta ad-hoc intre Partidul Comunist, aflat in opozitie, si crestin-democratii iesiti de la guvernare din cauza unor divergente cu ceilalti parteneri cu care formau o majoritate parlamentara. Principalul artizan al "debarcarii" guvernului Sturza a fost presedintele de atunci, Petru Lucinschi. Aceasta a fost, cel putin, perceptia unei importante parti a opiniei publice basarabene. Din acel moment, Moldova nu numai ca a sarit din "cartile integrarii europene", dar a lunecat pe toboganul unei restauratii comuniste, unica in tarile fostului tratat de la Varsovia.
Revenit la putere in urma alegerilor parlamentare anticipate din 25 februarie 2001, PCRM a arborat un discurs antioccidental agresiv. "Vom transforma Moldova intr-o Cuba a Europei!" - declara emfatic, la primul congres al formatiunii sale, organizat dupa castigarea alegerilor, Vladimir Voronin, devenit al treilea presedinte al Republicii Moldova. Discursul sau a venit ca un alt dus rece, dupa ani lungi de demagogie fals-democratica a trecutelor guvernari. Aceasta schimbare de directie aducea un plus de limpezime in peisaj, chiar daca suna extrem de prost, pe fundalul eforturilor pe care le faceau fostele tari comuniste intrate intr-o cursa contra-cronometru pentru admiterea in UE. inceputul extinderii spre Est a Uniunii Europene ne-a pus poate pentru prima data cu adevarat problema ce se intampla cu Basarabia. Cine suntem noi, cetatenii Moldovei? Ce vrem? Incotro mergem? Si am inceput sa privim in jurul nostru, la ce fac vecinii. Brusc, Europa si institutiile europene au devenit singura speranta a moldovenilor. Si speranta aceasta nu a fost lipsita de temei. De la 1 ianuarie 2002, a intrat in circulatie valuta unica europeana si tot de la aceasta data cetatenii romani au capatat drept de circulatie fara vize in spatiul Schengen. Momentul a provocat o adevarata maree de moldoveni dornici sa obtina pasaport romanesc, in baza legii potrivit careia urmasii cetatenilor romani nascuti intre 1918 si 1940 "perioada in care Basarabia s-a aflat in componenta Romaniei" pot face cerere de redobandire a cetateniei romane. Astfel, se poate spune ca interesul material a precumpanit in fata sloganurilor patriotice, unioniste, care isi pierdusera vlaga.
La randul sau, Europa s-a implicat in afacerile basarabene. Gratie celor doua rezolutii succesive pentru Republica Moldova, adoptate in primavara si toamna anului 2002 de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Partidul Comunist a pus surdina ambitiilor sale de oficializare a limbii ruse si si-a domolit persecutiile la adresa Opozitiei.
Au trecut trei ani de la acele evenimente. Intre timp, peisajul politic s-a diversificat. Avem aceeasi formatiune de guvernamant, dar cu o frazeologie diametral opusa celei din primul mandat al presedintelui Voronin. A aparut un Partid Social-Liberal, format in special din tineri scoliti in Romania si in Occident, care a inceput sa proclame o "Europa a regiunilor" sau o Europa "federativa", asamblata peste granitele statelor nationale - si aceasta retorica a sunat ca un discurs de pe alta planeta intr-un mediu prizonier al unor etici si ideologii revolute, fie de esenta comunisto-ruseasca, fie bazate pe nostalgii romanesti interbelice. Esecul acestui discurs iluminist-paneuropean, ramanerea lui la nivel de tema de simpozion, plasarea intr-o zona aproape ezoterica vorbeste deopotriva despre retardarea societatii basarabene, dar si despre inadecvarea initiatorilor PSL fata de realitatile Moldovei anilor 2000 - realitati suspendate intre fantasmele revansarde ale comunistilor si orizonturile cvasiutopice ale Europei Unite.
4. "Impamantenirea" ideii de Europa in Moldova este interesant de urmarit pe teritoriul culturii, acolo unde asistam in ultimul deceniu la o confruntare dura, nelipsita de accente patetice, intre doua tabere ideologice si estetice diferite. Este vorba de scriitorii traditionalisti, sau "pasunisti", cum li se mai spune, cu trimitere la stravechiul mit pastoral al Mioritei, si de noua generatie literara, numita postmodernista. In fapt, nu e un "razboi" al varstelor biologice, ci un duel intre biografii si mentalitati diferite. Primul grup isi revendica meritele declansarii miscarii de emancipare nationala, gloria conservarii valorilor romanesti in perioada regimului comunist sovietic. Cel de-al doilea grup si-a propus, din start, un program radical de sincronizare si integrare cu literatura romana contemporana, conectarea la trend-urile estetice momentului, incluzand in notiunea de "postmodernism" nu numai o atitudine specifica a autorului in raport cu textul, o panoplie de proceduri tehnice si procedee de creatie, ci si o viziune mai larga asupra a ceea se inseamna caracteristicile lumii contemporane: diferenta, pluralismul, multiculturalismul, corectitudinea politica si convietuirea ca filozofie existentiala. Ca urmare, obsesia identitara a fost convertita de tinerii intelectuali in preocuparea pentru realizarea individuala, intr-un spatiu dez-marginit de pasiuni parohiale si comandamente colectiviste.
Evident, "piatra unghiulara" a acestor confruntari s-a fixat pe ideea de Europa. Pasunistii le reproseaza postmodernistilor, adesea intr-o maniera vulgara, scandalos-suburbana, departe de termenii unei polemici intelectuale, ca ar fi "cosmopoliti", "masoni", "sorosisti", "rupti de sufletul neamului", agenti platiti de KGB si CIA, ca "scriu versuri fara rima", ca nu-i respecta pe marii clasici, valorile nationale pentru care au luptat ei, "tribunii". Tinerii le obiecteaza lipsa verticalitatii sub regimul de ocupatie sovietic, tranzactionismul si atitudinile imorale, refuzul decomunizarii prin adoptarea legilor Lustratiei si a accesului la dosarele Securitatii, autismul, intoleranta fata de cei de alta parere, aliantele reprobabile cu national-comunistii din Romania, versatilitatea politica de dupa 1989, goana dupa privilegii, manipularea patriotismului in scopuri mercantile.
Ne vom reprezenta mai elocvent-simbolic acest conflict, pornind de la cunoscuta sintagma a poetului national Mihai Eminescu: "suntem romani si punctum". Exprimand dorinta de identitate a romanilor intr-o epoca de coagulare a constiintei nationale si de formare a statului unitar, acest panseu a fost absolutizat in Basarabia marcata grav de tarele rusificarii postbelice. Insa o data cu iesirea din colonialism, a trebuit sa intelegem ca a fi "romani si punctum" este insuficient. Ca din celebra sintagma eminesciana, dupa etnonimul "romani", trebuie scos punctul si pusa virgula, sau lasata conjunctia "si". Astfel, vom arunca o punte spre niste valori care ne leaga de ceilalti. Inclusiv de concetatenii nostri de alta etnie, in masura in care un asemenea istm, un spatiu al negocierii demne, o camera de depresurizare reciproca poate fi identificat in proiectul european. Si tocmai aici, in zona acestei virgule sau conjunctii copulative s-au produs marile schisme intre intelectualii din Moldova. Pasunistii nu vor sa mearga dincolo de "punctul" lui Eminescu. Nu ar insemna, se intreaba ei cu autosuficienta, sa ne tradam romanismul, sa cadem in capcana unei alte, mult mai perfide, "deznationalizari"? Dimpotriva, tinerii intelectuali critici au inteles ca nu-si pot realiza pe deplin idealurile nationale fara acest "si" final, ca atribut al unei identitati fundamental deschise. in Romania unde limba romana, grafia latina, tricolorul s.cl. erau de mult niste redute cucerite, problema s-a formulat, dupa revolutia din decembrie '89, la fel de transant-imperios: occidentalizarea, democratizarea, "reforma morala", schimbarea mentalitatilor, statul de drept, etc.
In Republica Moldova nu exista spatiu pentru o "a treia optiune". Esti sau cu Estul, sau cu Vestul. Atasamentul pentru civilizatia Occidentului insa nu se probeaza prin declaratii conventionale, ci prin aproprierea valorilor sale - aici se sustine marele examen. "Europa" ramane pentru Basarabia fermentul ebulitiei politice si culturale in anii ce vin.

---

Despre autor: