Povesti din emigratie: Fara "sughituri patriotice", dar ROMAN

In mai mare masura decat, poate, orice emigrant, americanul Claude Matasa ar fi putut... sa nu se lege la cap cu necazurile romanilor. Unul dintre cei mai realizati oameni din intreaga emigratie romaneasca: profesor universitar, om de stiinta, patron, milionar etc. "posesor" a 6 limbi straine si al mai multor hoteluri in Florida, prin nastere jumatate francez (mama sa e nascuta Aurand), Claude Matasa asa a si evoluat: fara sentimentalism patriotic, pragmatic si globalist.
Cunostea bine Romania, dar motive pentru sughituri patriotice n-avea: in plina tinerete, banuit de pro-occidentalism, facuse puscarie la Castelu, jud. Constanta. In perioada "vieneza" (unde a invatat germana si a luat un nou doctorat, pe langa cel romanesc, la Technische Hochschule) "mai veneam prin tara dintr-un tic sentimental.
Dar curand am constatat ca in loc sa vad Bucurestiul cu vanzatoarele sale obraznice pot cu aceiasi bani sa vad Singapore", afirma intr-un interviu. Ca atare, s-a adancit in preocuparile sale americane. Cand, insa, prin anii '95 - '96, am aflat ca binecunoscutul politician David Funderburk, prieten al Romaniei, a fost sprijinit copios financiar de "nepatriotul" Matasa sa intre in Congres (ca sa avem si noi Omul nostru acolo) am cazut pe ganduri.
Cu atat mai mult cu cat nu puteam uita o discutie purtata chiar in casa Domniei Sale din Florida si-n timpul careia micile mele plangeri nationaliste (aoleu rusii, aoleu ungurii, aoleu ucrainenii) au fost puse aspru la punct: "Domnule, esti in urma timpului! Invatati computerul, lasati galceava nationalista si intrati in randul lumii!" Pe urma am inceput sa fiu atent: durul Matasa chema, gazduia si sprijinea in cariera tineri computeristi din tara. "O fac pentru ca sunt buni, nu pentru ca sunt romani" - se apara dansul daca incercai sa-l suspectezi de... patriotism. Mai in urma, vizitele in tara s-au intetit - curios lucru pentru unul dintre romanii care de la Spatarul Milescu incoace a calatorit cel mai mult in lume.
Oare sa se fi dezobraznicit intr-atat vanzatoarele noastre dupa Revolutie incat sa-l atraga asa de des in Romania?
Explicatia este insa alta - si ea dezvaluie o alta maniera de a fi patriot: mai presus decat o donatie de 100 de dolari, un balot de haine second-hand, zece declaratii ingrijorate despre tara, Claude G. Matasa adoptase solutia unui sprijin de perspectiva: reformarea invatamantului. "Poti chema in America 3-4 tineri ca sa-i perfectionezi, daca, insa, noi universitarii occidentali venim sa predam in universitatile tarii, vom instrui mult mai multi!"
Si astfel, Politehnica bucuresteana, Universitatea ecologica, Universitatea Valahia din Targoviste sau Universitatea Lucian Blaga din Sibiu au inceput sa-l aiba tot mai des la catedra si-n cele din urma "Doctor Honoris Causa".
Se intelege ca pentru cineva care era Membru al Societatii americane de chimie, membru fondator al Academiei Romano-Americane de stiinte si arte, al Academiei din New York, al Societatii Americane de Biomateriale, cadru universitar la Illinois University din Chicago sau la Nova S. Eastern University din Florida, unul dintre marii ortodonti ai lumii si dintre rarele nume cu sonoritate romaneasca din "Who's Who in America", nu putea fi atat de flatat, pe linie stiintifica, de onorurile universitatilor noastre incat sa-si cheltuie banii si timpul pe drumurile dincoace de Ocean. Atunci?
Explicatia nu poate sa stea decat in aceeasi ascunsa, dar statornica preocupare pentru un gen de patriotism discret, dar esential si pragmatic. Cand, cu un anume prilej, i-a vizitat pe romanii din judetele Harghita si Covasna, nu s-a indignat de "asuprirea" pe care le-o administreaza maghiarii majoritari, n-a dat fuga cu scrisori la oficialitati, ci le-a spus-o verde romanilor insisi: "Aveti legi, de ce nu le aplicati? Americanul are o vorba: nimeni nu-l iubeste pe cel care pierde.
Nu va mai lamentati si treceti la actiune. Indiferent cine greseste, sa raspunda in fata legii". Ce fel de patriot o mai fi si acesta - se vor fi intrebat unii traditionalisti zgomotosi, dintre cei care plang la icoane si sughita la tricolor. Numirea sa in functia de Consul onorific al Romaniei in Florida n-a fost imboldul special pentru o angajare pro romaneasca distincta: era demult Membru Fondator al celor mai importante organizatii pro romanesti din exil, precum Academia Romano-Americana si Consiliul Mondial Roman, cu sediul la Atlanta, Georgia.
Participarea sa concreta la lucrarile Universitatii de vara Izvoru Muresului l-a adus, anul acesta, impreuna cu doua filme documentare (in realizare proprie) despre romanii din Ucraina si Transnistria.
Adica, americanul Claude Matasa a tinut sa vada acele locuri unde traiesc romani pe care putini oficiali de-ai nostri, "patrioti platiti de la buget", au apucat sa le vada. S-a fotografiat cu Igor Smirnov - nu inainte, insa, ca intr-o convorbire la sediul Universitatii din Tiraspol (unde fusese invitat in postura sa de mare ortodontist), sa puna gazdelor o serie de intrebari incomode referitoare la relatiile republicii cu Rusia si la politica fata de romani.
Aflat in tara cu prilejul devastatoarelor inundatii din Moldova, a fost martor al prapadului la fata locului si a oferit generoase donatii. Claude G. Matasa exprima cu o desavarsita putere de convingere evolutia sufleteasca a emigrantului de calitate: de la aparenta desprindere de tara, la reconstruirea progresiva a unei Patrii, in datele ei fundamentale, eterne.

Centre de ospitalitate romaneasca in America: Atlanta, Georgia - Consiliul Mondial Roman

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe