Lewis "Scooter" Libby, seful de personal al vicepresedintelui american Dick Cheney, a fost trimis in judecata, vineri, 28 octombrie 2005, fiind acuzat de sperjur, obstructionare a justitiei si marturie mincinoasa, in legatura cu dezvaluirea identi
Lewis "Scooter" Libby, seful de personal al vicepresedintelui american Dick Cheney, a fost trimis in judecata, vineri, 28 octombrie 2005, fiind acuzat de sperjur, obstructionare a justitiei si marturie mincinoasa, in legatura cu dezvaluirea identitatii unui agent acoperit al CIA, Valerie Plame. Dupa punerea sa sub acuzare, Libby a demisionat. Daca va fi gasit vinovat, el risca o pedeapsa de pana la 30 de ani de inchisoare. Scandalul adanceste criza politica a Administratiei Bush - care a inceput cu lipsa unei solutii viabile la sirul nesfarsit de atentate din Irak si a continuat cu incapacitatea de a interveni eficient la dezastre nationale ca uraganele Katrina si Rita. Scandalul Valery Plame zguduie Casa Alba si ameninta sa faca si alte victime. Itele afacerii duc pana la vicepresedintele Dick-Cheney, eminenta cenusie a actualei Administratii. Unii analisti vorbesc deja despre un nou "Watergate".
Lewis Libby - unul dintre arhitectii invaziei din Irak
"New York Times", din 29 octombrie a.c., dezvaluie ca "Libby a facut parte din cercul intim de apropiati ai presedintelui Bush, indeplinind simultan nu mai putin de trei functii-cheie: asistent al presedintelui, sef de personal al vicepresedintelui si consilier al lui Dick Cheney pe probleme de securitate nationala".
Libby a fost unul dintre principalii arhitecti ai invaziei americane din Irak. Acuzarea sa - pentru sperjur si obstructionarea justitiei - este foarte grava pentru Casa Alba: procesul ii implica cat se poate de direct, pe presedintele Bush, vicepresedintele Cheney si grupul ultra-conservator PNAC (Project of a New American Century).
Procurorul special din Departamentul Justitiei - Patrick Fitzgerald - a specificat ca ancheta legata de dezvaluirea calitatii de agent CIA a lui Valerie Plame Wilson, nu s-a incheiat inca. Karl Rove, prietenul din copilarie si consilierul politic al presedintelui Bush, ramane subiect al anchetei, chiar daca, deocamdata, el nu a fost pus oficial sub acuzare.
La Washington se vorbeste deja despre un nou "Watergate". Senatorul democrat Harry Reid a explicat miza procesului astfel: "Este vorba de maniera in care Casa Alba a fabricat si a manipulat informatia pentru a argumenta razboiul din Irak, discreditand pe oricine indraznea sa se opuna presedintelui".
Dezvaluirea identitatii unui agent CIA - Valerie Plame Wilson - a facut parte din arsenalul de "trucuri murdare" ale Administratiei Bush, pentru a-l discredita pe sotul lui Valerie - fostul ambasador Joseph Wilson - care demascat in presa minciunile Administratiei privind asa-zisele "arme de distrugere in masa" ale lui Saddam Hussein, negasite nici pana in ziua de azi. Fantomaticele "arsenal neconventional" a constituit apoi pretextul invaziei din Irak, din martie 2003.
Ambasadorul Joseph Wilson si afacerea cu "uraniul nigerian"
Potrivit cotidianului italian "La Repubblica", la sfarsitul lui 2001, un diplomat african (nenominalizat) ar fi plasat serviciului italian de informatii (SISDE) o serie de documente referitoare la o presupusa tranzactie cu uraniu intre Nigeria si Irak. Unul dintre documente - datat 6 iulie 2000 - "confirma" vanzarea a 500 de tone de uraniu nigerian catre regimul lui Saddam Hussein. Documentul era insotit de o scrisoare - datata 10 octombrie 2000 - in care se facea referire la un asa-zis "Consiliu Militar Suprem". SISDE a transmis imediat scrisoarea catre CIA.
Era insa vorba de o grosolana "dezinformare". "Consiliul Militar Suprem" din Niger nu mai exista de peste zece ani. Adica, din 1989! Semnatarul scrisorii din 2000 era Elhadj Habibu, ministru de Externe nigerian, dar tot cu zece ani in urma!
Pentru a cerceta toata afacerea cu "uraniul nigerian", CIA - care aduna probe contra lui Saddam - l-a trimis la fata locului in februarie 2002, pe fostul ambasador american Joseph Wilson. A carui sotie - Valerie Plame Wilson - era agent CIA, sub acoperire. Dupa o ancheta minutioasa, Joseph Wilson s-a lamurit ca toata documentatia privind traficul cu "uraniu nigerian" era o "gogoasa" grosolana si a redactat un raport catre CIA in acest sens.
Pe 28 ianuarie 2003, presedintele Bush - desi se afla in posesia raportului Wilson - declara cu seninatate ca "Saddam Hussein a achizitionat recent cantitati semnificative de uraniu din Africa", ducand dezinformarea pana la capat.
Dupa inceperea razboiului cu Irakul (20 martie 2003), Joseph Wilson a publicat in "New York Times", la 6 iulie 2003, un articol intitulat "Ce n-am gasit in Africa". Fostul ambasador scria: "Daca informatiile mele au fost ignorate (de Administratia Bush, n.n.), pentru ca ele nu corespundeau ideilor preconcepute despre Irak, atunci putem presupune ca am intrat in razboi sub false pretexte".
Cronologia unui scandal
Articolul lui Wilson a cazut intr-un moment cat se poate de prost pentru Administratia Bush, incapabila sa produca vreo dovada ca Bagdadul detinuse, intr-adevar, arme de distrugere in masa, care sa justifice invazia americana. Din ce in ce mai multe voci sustineau ca Washingtonul "exagerase" riscul pe care Irakul l-ar fi reprezentat la adresa securitatii Statelor Unite. Joseph C. Wilson mergea, insa, mai departe: dezvaluirile sale demonstrau ca Administratia Bush nu "exagerase", ci mintise in mod deliberat.
La 7 iulie 2003, Casa Alba - care sustinea inca teoria mincinoasa a "armelor irakiene de distrugere in masa" ca pretext al invaziei - a trebuit sa recunoasca public ca "referirea la uraniul african din discursul presedintelui Bush a fost incorecta".
O saptamana mai tarziu, la 14 iulie 2004, "New York Times" dezvaluia ca Valerie Plame, nevasta lui Wilson, "este ofiter operativ CIA specializat in arme de distrugere in masa". Jurnalistul Robert Novak preciza ca a primit aceasta informatie de la "doi inalti oficiali ai Administratiei Bush". Acestia i-au spus ca Valerie Plame a fost cea care le-a sugerat superiorilor ei sa-l trimita pe Wilson in Nigeria. Informatia a aparut si in publicatia "Newsday", care preciza, in plus, ca Valerie Plame "lucreaza sub acoperire". Sau, mai bine spus, lucra. Fiindca, evident, un spion deconspirat este un spion terminat.
Convins ca deconspirarea sotiei sale a fost un act de razbunare la adresa lui si totodata o tentativa de intimidare, Joseph Wilson s-a adresat justitiei. Fostul diplomat l-a acuzat direct pe Karl Rove, principalul consilier al presedintelui Bush, ca a orchestrat aceasta "scurgere de informatii". Evident, Casa Alba a negat vehement acuzatiile.
In decembrie 2003, Departamentul Justitiei a deschis o ancheta in "afacerea Plame", dosarul fiindu-i incredintat procurorului Patrick Fitzgerald.
La 15 februarie 2005, Justitia ii condamna pe doi ziaristi - Matthew Cooper de la "Time" si Judith Miller de la "New York Times" - pentru refuzul de a-si dezvalui "sursele" in cazul Plame. La 6 iulie 2005, Cooper incepe sa vorbeasca, si se pronunta pentru prima data numele lui Karl Rove, consilierul politic al presedintelui Bush ca autor al "razbunarii" contra lui Joseph Wilson.
Pe 18 iulie, Bush declara plin de emfaza: "Daca a incalcat cineva legea, atunci nu va mai lucra in aceasta Administratie." Lucrurile incep sa se precipite. Pe 30 septembrie 2005, Judith Miller marturiseste ca sursa dezvaluirii calitatii de agent CIA, sub acoperire, a lui Valerie Plame Wilson nu era altul decat seful de personal al vicepresedintelui Dick Cheney, Lewis "Scooter" Libby. Pe 28 octombrie a.c., Departamentul Justitiei il inculpa oficial pe Libby care demisioneaza imediat din functii.
Deconspirarea lui Valerie Plame - pusa la cale in biroul vicepresedintelui SUA Dick Cheney
Potrivit legislatiei din Statele Unite, orice oficial cu acces la informatii clasificate care deconspira identitatea unui agent american aflat sub acoperire comite o infractiune si este pasibil de inchisoare. In lumea serviciilor secrete, aceasta fapta este considerata una dintre cele mai grave forme de "tradare", intrucat nu zadarniceste doar o misiune, ci pune in pericol vieti omenesti. Poate provoca reactii in lant, distrugand intregi retele informative.
Valerie Plame Wilson activa de mai bine de 20 de ani in structurile CIA. Ea era ceea ce in jargonul Agentiei se numeste "Noc", adica ofiter cu acoperire neoficiala (Non-official cover). Acesta este genul de "falsa identitate", cel mai dificil de furnizat pentru un serviciu secret. Valerie Plame poza in specialist in energetica, lucrand in domeniul privat. O acoperire excelenta pentru un spion specializat in armamentul de distrugere in masa.
Ca "agent acoperit" Plame a participat la multe misiuni extrem de sensibile pentru interesele SUA. A aflat secrete de stat, a cunoscut identitatea reala a altor agenti. Toate aceste informatii de importanta vitala pentru securitatea SUA pot fi smulse prin tortura, in cazul in care Valerie Plame ar fi rapita. Nu poate fi exclusa nici ipoteza ca o organizatie terorista, sau un serviciu secret strain ar putea incerca sa o asasineze. De aceea, ambasadorul Wilson a subliniat necesitatea adoptarii unor masuri de protectie speciala pentru sotia sa.
Ancheta "Departamentului Justitiei" a stabilit ca planul deconspirarii lui Valerie Plame Wilson a fost "clocit" chiar in biroul vicepresedintelui american Dick Cheney. Deocamdata, singura persoana pusa oficial sub acuzare este Lewis "Scooter" Libby. Dar investigatia continua, dupa cum subliniaza procurorul Fitzgerald. Intr-o pozitie foarte delicata se afla si Karl Rove, principalul consilier al presedintelui SUA, poreclit si "creierul lui Bush".
Libby este acuzat ca a deconspirat identitatea unui agent acoperit, dar si ca mintit atat agentii FBI (pe 14 octombrie 2003 si 26 noiembrie 2003), cat si membrii Marelui Juriu care cercetau afacerea Valerie Plame, in martie 2004. Libby a sustinut ca a "auzit" doar despre calitatea lui Plame de la ziaristi, care i-ar fi cerut confirmarea.
Ancheta Departamentului de Justitie, condusa de procurorul Fitzgerald, a documentat insa ca Libby a aflat de calitatea secreta a lui Plame chiar din gura lui Dick Cheney, in biroul acestuia, in ziua de 12 iunie 2003. Ulterior, Libby a discutat acest lucru cu alti cinci oficiali ai Administratiei Bush - care ar putea fi, la randul lor, inculpati - cu ofiteri CIA, cu un subsecretar de stat si cu Ari Fleischer, pe atunci secretarul de presa al Casei Albe.
Ancheta lui Fitzgerald a mai stabilit, pe baza de probe, ca Libby este acela care a transmis informatia unor reporteri - printre care Judith Miller de la "New York Times" si Matthew Cooper de la "Time" - carora le-a relatat nu ca "auzise" de la alti ziaristi, ci ca stie sigur ca Plame este "agent CIA", intr-o perioada in care relatiile dintre Agentie si Casa Alba erau tensionate.
Lewis Libby si "Cabala" Cheney-Rumsfeld
Ca membru al grupului neo-conservator "Project for a New American Century" (PNAC), Lewis "Scooter" Libby a fost unul din cei mai ferventi sustinatori ai invaziei americane in Irak. De altfel, inca din 1992, Libby elaborase, impreuna cu Paul Wolfowitz (din Pentagon), un document care facea pentru prima data referire la asa-zisele "razboaie preventive" impotriva statelor care aspirau "la un rol mai mare, regional sau global".
Liderul necontestat al neoconservatorilor de la Washington este vicepresedintele Dick Cheney. El a fost cel care, dupa controversatele alegeri din 2000, a adus la Casa Alba grupul "Project for a New American Century", ai carui membri au fost instalati in cele mai inalte functii ale Administratiei Bush. Cu exceptia CIA si a Departamentului de Stat, incredintat lui Colin Powell. Institutii puternic marginalizate si culpabilizate in timpul primului mandat al actualului presedinte american.
Fostul sef de personal al Departamentului de Stat, colonelul Lawrence Wilkerson, a denuntat recent "cabala dintre vicepresedintele Statelor Unite, Richard Cheney, si secretarul Apararii Donald Rumsfeld", care ar functiona pe canale secrete, in afara celor guvernamentale. Si care a preluat practic, conducerea Administratiei Bush.
Aceste afirmatii incendiare sunt sustinute si de fostul secretar pentru problemele de securitate nationala din fosta Administratie Bush Sr., Brent Scowcroft, care sustine ca tandemul Cheney-Rumsfeld a atras Statele Unite, prin dezinformari flagrante, in razboiul din Afganistan si Irak. Intr-un articol din "New Yorker", Scowcroft lasa sa se inteleaga ca George W. Bush este doar o marioneta manipulata de vicepresedintele sau.
Colonelul Lawrence Wilkerson, seful de personal al Departamentului de Stat sub Colin Powell, a fost, insa, mult mai transant. E a explicat la postul de radio NPR, ca "Dick Cheney si-a creat la biroul sau un adevarat guvern secret, dupa modelul lui Bush Sr., si o replica la National Security Council". Acest consiliu de securitate paralel, controlat de vicepresedinte, spioneaza si adeseori submineaza NSC-ul oficial al presedintelui Bush. Membrii NSC au renuntat sa mai utilizeze posta electronica, dupa ce au aflat ca oamenii lui Cheney le intercepteaza mesajele - a dezvaluit Wilkerson. E sustine ca s-a ajuns la o situatie de neimaginat, in care vicepresedinte il controleaza informativ pe presedinte.
Colonelul Wilkerson sustine ca la Casa Alba s-a creat, in secret, un "al doilea guvern american", condus de Dick Cheney. Poate mai influent decat guvernul lui Bush. Acest guvern paralel ar fi responsabil, in opinia fostului sef de personal de la Departamentul de Stat, pentru abuzurile si torturile practicate de militarii americani. Autorizarea unor asemenea practici a venit de la Dick Cheney, este de parere Wilkerson. El a explicat: "Exista un fir evident care duce de la vicepresedinte pana la comandantii militari, trecand pe la secretarul Apararii (Rumsfeld), pentru autorizarea torturii, in scopul obtinerii de informatii."
Lewis Libby era unul dintre "oamenii de incredere" ai vicepresedintelui. Este greu de crezut ca el a actionat de capul lui in cazul Valerie Plame. Desigur, o eventuala inculpare a lui Dick Cheney ramane utopica. Si totusi, acest scandal ar putea sa-l coste chiar si pe vicepresedinte.
"Time" relata, la 31 octombrie 2005, ca - in urma declansarii procesului lui Libby - Bush si-a pierdut increderea in Dick Cheney, Karl Rove si Andrew Card, cei care aveau o influenta decisiva asupra presedintelui. S-ar putea ca acest scandal sa fi fost picatura care a umplut paharul, pe fondul acutizarii crizei de popularitate pe care actuala Administratie o traverseaza.
"Presedintele si-a pierdut increderea in cei trei oameni pe care ii asculta cel mai mult", relata "Time". Cheney, Rove si Card au fost piesele esentiale la ultimele doua alegeri prezidentiale, iar Bush tinea intotdeauna cont de sfaturile lor. Acum, singurele persoane in care Bush mai are incredere sunt sotia sa, Laura, si Condoleezza Rice.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.