Tocmai am terminat clasa a VII-a si fiecare zi de scoala reprezinta pentru mine o batalie unde, chiar daca nu castig, doresc macar sa nu fiu calcat in picioare de catre copitele invingatorilor.
Lupta este de multe ori inegala, caci perfectii cl
Tocmai am terminat clasa a VII-a si fiecare zi de scoala reprezinta pentru mine o batalie unde, chiar daca nu castig, doresc macar sa nu fiu calcat in picioare de catre copitele invingatorilor.
Lupta este de multe ori inegala, caci perfectii clasei au aliati puternici si neobositi: parinti, profesori, meditatori, fara sa mai fie vorba de logistica.
Razboiul este total, se duce pe toate fronturile si prin toate mijloacele. Inamicii au diplomati de elita, care fac vizite de lucru sau organizeaza dineuri, in toate colturile scolii, incepand cu cabinetele profesorilor, pe coridoare, in fata cancelariei, la intrarile scolii, la colt de strada sau langa statuia poetului.
Runda de negocieri se duce, de obicei, pentru marirea vreunei note buclucase, sau chiar pentru stergerea ei din agenda, devenita celebra, a profesorului.
Actiunea este, de multe ori, incununata de succes, partile implicate sunt multumite deoarece fiecare primeste de la celalalt ceea ce nu are.
Lupta corp la corp nu prea conteaza la mine in clasa, caci degeaba ma antrenez cand colegii mei se joaca afara sau casca gura la televizor! Degeaba geniile clasei iau note mici in lucrari, ei au plusuri paranormale, care apar la momentul potrivit. Degeaba geniul se incurca la ascultat, profesorul stabileste ca merita 10 si, ca sa-si linisteasca glasul constiintei, intreaba clasa: Ce nota sa-i dam? E clar ca raspunsul nu poate fi decat unul singur, mai ales ca respectivul e seful sau subseful clasei, e cel care corecteaza temele la romana, matematica, engleza, care-i spune pe indisciplinati, adica domnisorul + sau -.
Partea frumoasa a bataliei sunt momentele, destul de rare, cand iti surprinzi adversarul. Este o placere sa-l vezi uimit cand tu ai luat la vreo olimpiada mai mult decat el, care s-a tarat in namolul unor rezultate mediocre. E o incantare sa-l auzi ca nu s-a putut prezenta la concurs deoarece a avut meci de baschet cu echipa nationala de juniori ( VRAJEALA, ca a avut turneu sau ca i s-a facut rau pe drumul catre concurs).
De aici, batalia se muta pe frontul psihologic si parapsihologic, caci, dupa ce iti faci cunoscute performantele, toti sar ca o ceata de ulii, numindu-te mincinos cu atata insistenta, incat ajungi sa te crezi si tu asa. Revoltat, iti promiti ca la anul sa inveti si mai mult, si mai bine, ca rezultatele obtinte sa fie incontestabile, desi stii bine ca nimic nu se va schimba. Atunci, ai doua variante: ori te lasi de invatatura, caci si asa nu apreciaza nimeni efortul si stradania ta, ori stai toata vara cu burta pe carte, la fel ca in anii trecuti.
Clasa noastra este, in scoala, sinonima cu perfectiunea. Stau marturie cei 18 premianti si mentionati, printre care si subsemnatul. Batalia anuala, dusa cu inversunare, pe frontul vazut si nevazut, a fost rasplatita de directiune cu excursie gratuita, de doua zile, in cadrul concursului "Cea mai buna clasa", care a inceput taman cu doua luni inainte de inspectie. Bucuros ca voi merge in excursie cu colegii, premianti si nepremianti, am cerut parintilor 300.000 de lei, bani de cazare si mic dejun si 700.000 lei bani de mancare, deoarece aveam asigurat doar transportul. Enervat, tata mi-a refuzat rugamintea din doua motive: primo, nu-i plac masochistii, secundo, excursia fiind gratuita, nu aveam nevoie si de bani.
Serbarea era pe sfarsite cand am parasit campul de lupta, unde invingatorii isi imparteau triumfatori prada de razboi, felicitandu-se reciproc. Forfota elevilor si parintilor, zambetele profesorilor, comentariile, linguselile, piramidele de flori minunate imi pareau decoruri ale unei ceremonii funebre. Asistam la uciderea fara mila a inca unui an din copilaria mea si nu doream sa fiu de fata la aceste funerarii.
Acasa am fost primit ca un invingator incontestabil, iar mandria si bucuria familiei mele au fost premiul cel mai frumos, singurul care m-a facut sa sper ca voi participa si eu, candva, la o batalie adevarata. Atunci voi avea sansa sa-mi aleg armele, spunand ca Fat - Frumos: Ba in lupta, ca-i mai dreapta!


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.