Ultimul tar

Tarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Nikolai Alexandrovici Romanov, care s-a nascut la data de 18 mai 1868, a fost ultimul imparat al Rusiei. Domnia sa, care a inceput in 1894, s-a sfarsit odata cu Revolutia rusa, cand, impreuna cu familia sa, a fost executat.
Conform istoricilor, titulatura Tarului era "imparat si Autocrat al intregii Rusii, tar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei, Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stapan al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia si Finlanda, Print de Estonia, Livonia, Curlanda si Semgalle, Samogitia, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria si al altor tari, Stapan si Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Polotk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk si a toata Regiunea de Nord, Stapan si Suveran al tinutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei si al Provinciilor Armenesti, Suveran al Printilor Montani si Circasieni, Stapan al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen si Oldenburg, Print Mostenitor de Norvegia, si asa mai departe, si asa mai departe, si asa mai departe".
Nicolae era fiul imparatului Alexandru al III-lea al Rusiei si al imparatesei Maria Feodorovna (nascuta Printesa Dagmar a Denemarcei). Din cauza faptului ca intre el si tatal sau nu existau "puncte comune", Nicolae fiind prea bland in viziunea tatalui sau, care era dur si pretentios, el nu a fost pregatit sa urce pe marele tron al Rusiei.
Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, si la scurta vreme dupa aceea s-a casatorit cu Printesa Alix, cu care a avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si tareviciul Alexei.
Se pare ca atat incornoarea cat si sfarsitul domniei tarului au fost marcate de semnul mortii: cand a fost incoronat, mii de persoane care s-au imbulzit sa-l vada pe imparat au murit calcate in picioare.
Dupa ce ca era incoltit din toate partile pe plan politic, tarul era nevoit sa indure si tragedia bolii singurului sau fiu, Alexei. Mostenitorul tronului suferea de hemofilie si parea ca nu va trai multa vreme. Atunci a intrat in scena Rasputin, care, incet, dar sigur, s-a infiltrat in familia tarului. A inceput prin a o cuceri pe tarina Alexandra, care vedea in el pe mesagejul lui Dumnezeu. O data cu declansarea primului razboi mondial, situatia s-a complicat, si ulterior, in urma unor intrigi tesute de curteni, Rasputin a fost asasinat.
In 1917, tarul Nicolae abdica in favoarea fratelui sau spunand ca "lasam mostenire succesiunea noastra fratelui nostru, Marele Duce Mihail Alexandrovici, si ii dam binecuvantarea noastra la urcarea pe tron". Totusi, Marele Duce Mihail a refuzat sa accepte tronul si a abdicat a doua zi, ceea ce a insemnat ca trei secole de istorie a dinastiei Romanov s-au incheiat.
Desi abdicase, Guvernul provizoriu de atunci a decis sa-l sechestreze in resedinta imperiala pe Nicolae si pe familia sa. Incercand sa-i indeparteze de capitala, acestia au fost mutati in Siberia, in august 1917. Ei au ramas acolo pe durata Revolutiei din Octombrie, ca mai apoi sa fie mutati de guvernul bolsevic intr-un oras controlat de Armata Rosie, Ecaterinburg. Tarul si familia sa, inclusiv tareviciul Alexei grav bolnav, precum si cativa servitori care ii insotisera, au fost impuscati in subsolul Casei Ipatiev de un pluton de executie bolsevic condus de Iacov Iurovski in noaptea de 16 iulie spre 17 iulie 1918. Temandu-se ca Legiunea Ceha va cuceri orasul si-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bolsevici au hotarat lichidarea imediata a familiei imperiale. Dovezile ca aceasta executie s-a facut cu stiinta si cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe, multi istorici vazand in aceasta o razbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare al liderului bolsevic, Alexandr Ulianov, in urma tentativei esuate de asasinare a tarului Alexandru al III-lea in 1887. S-a crezut multa vreme ca trupurile lui Nicolae si ale familiei lui au fost aruncate intr-un put de mina in locul numit Patru Frati. Se pare ca de fapt asa a fost, insa dupa ce s-a aflat ca trupurile celor din familia regala zac acolo, Iurovski a ascuns mortii in alta parte. Se pare ca acestia au fost ingropati intr-o groapa comuna la circa 19 km nord de Ecaterinburg.
Pe 4 august 2000, Nicolae si membrii apropiati ai familiei lui au fost canonizati drept sfinti de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumiti "mucenici", atata vreme cat moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credinta lor crestina; in schimb ei au fost canonizati drept "cuviosi (supusi patimirii)". Ei erau deja venerati de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de cativa ani inaintea canonizarii.

---

Despre autor: