MARIAN ILEA

Draga vere Iustinian, tacerea mea din ultimele saptamani te-a facut sa-ti inchipui ca te-am uitat. Adica am dat de bine si nu-mi mai amintesc de necaz. Te inseli, Iustiniane, gandind asa despre varul tau Iustin. Sa nu razi nici tu si nici altii din Desistea cand ma vezi in fotografia pe care ti-o trimit. Is imbracat in haine de miner. Asta pentru ca acuma lucrez la minele din Medio-Monte. Is ortac cu Berinde, care-i tot de la noi. Vei mai cunoaste ca m-am angajat inca in aprilie sa dau peste planul de productie cu cel putin douazecisiunu la suta. Aici viata ii tare faina. Dupa ce iesim din sut luam masa, mergem la club, unde ascultam radioul, citim carti ori jucam sah. Salariul inca nu l-am ridicat, dar am aflat ca se castiga bine. M-am hotarat, draga vere Iustinian, sa raman si sa ajung miner. Varul tau Iustin, adica eu, se gandeste la tine si din gandirea asta am scos ca si tu ai putea deveni miner, mai ales ca te pricepi la dulgherie si mai ales ca la noi in Desistea in anii astia sunt multi tineri care n-au ce lucra. Vorbeste si cu ei si veniti cat mai multi. Aicea, care se angajeaza si face contract pe un an, ii scutit de impozitul agricol. Daca te hotarasti sa vii, eu te astept cu drag.
Draga vere Iustinian, in randurile de mai jos iti scriu despre maistru meu Muresan Petru si felul lui de comportare in zilele de sarbatoare. Omu acesta ii maruntel, dar iute si umbla in uniforma de miner, iara pe pieptul lui stralucesc Ordinul Muncii si Medalia Muncii. Astea doua is decoratii care le primesc aia mai buni dintre aia buni. Maistrul iese la plimbare cu cei doi copilasi. Noi il salutam si zambim, ca avem drag de omul asta crescut de mic la mina, printre mineri. Avem drag de el, ca-l cunoastem ca sef care lucreaza cot la cot cu noi. Avem in el un reazem, cu sprijin de zi cu zi. In mina Steaua Rosie, la orizontul plus cincizeci nu trebuie sa-l cauti mult, il gasesti stand de vorba cu minerii mai tineri. Ii invata, vere Iustinian, si ii place sa se mandreasca in fata lumii cu minerii lui. Asa-l cunoastem pe maistru Muresan Petru si asa il vei cunoaste si tu. Eu ti l-am aratat in zi de sarbatoare, cand se ocupa de cei doi copii, si unde ai putut vedea ca nu si-a uitat nici datoria de tata. El trebuie sa creasca oameni noi, comunisti, care cand vor deveni mari sa ajunga mineri destoinici, asa cum a fost si tatal lor. Draga vere Iustinian, aicea in Medio-Monte is cladiri faine, cu pravalii in care gasesti ce nici cu mintea n-ai gandi, numai sa ai bani. Tot aicea avem si Sanatoriul de Noapte de la intreprinderea Miniera, pe care ti-l prezint ca sa afli unde ai putea locui atunci cand o sa ajungi miner. Cand vine noaptea si cand se face frig ori ploua maruntit, in sala de lectura ne adunam mai multi si ascultam radioul, jucam sah ori citim carti. Aicea stam cinspe tovarasi care ne odihnim in Sanatoriu. Minerul Roman Ioan ii de netrecut la sah. Joaca si castiga partidele cu vagonetarul Tudor Nicolae. Mai si pierde cateodata. Stam mai multi langa ei si ii urmarim cum misca figurinele. Vagonetarul Branduse Gheorghe si ajutorul de miner Simo Vasile is si ei amatori de sah. Eu ma dau mai la o parte si dupa putina vreme ma absoarbe cititul cartii "Minerii" - de Ighisev. Asta-i cartea pe care am imprumutat-o de la biblioteca sanatoriului, vere. De cand ma odihnesc aicea, m-am ingrasat trei kilograme.
Stau bine si cu planul de productie, asa ca si eu si Conducerea suntem multumiti.
La orele douazecisidoua intra in sala de lectura sora medicala. Tovarasa Bilan ne zice: "Poftiti la culcare, tovarasi". Ne indreptam spre camerele de dormit frumos mobilate, aerisite si curate. Ultimii se duc Roman Ioan si Tudor Nicolae. Roman e vesel. A mai castigat doua partide. Asa se incheie fiecare zi la Sanatoriu. Draga vere Iustinian, vei afla ca dupa odihna din timpul noptii, dimineata, minerii si ortacii lor servesc masa, isi pun in genti pachetele cu suplimentul pentru ora zece si se indreapta catre mina. Suntem, vere, bine alimentati, odihniti si la nevoie tratati cu medicamente. Asa ca putem lucra cu forta si mult spor.
Cand avem cate o pauza in front, maistrul Muresan Petre ne asaza pe bolovani, se pune in fata noastra si ne spune povesti despre oras. Asa am aflat ca-n unamienouasutezece apele au navalit dinspre munte de au umplut strazile si curtile de pe "Ulita mica", "Ulita lautarilor" si cartierul "Csüroskert".
Bietii mineri au scos apa din case cu ciuberele. Casa lui Muresan era pe o ridicatura. Asa au scapat. Apele n-au ajuns la instariti, numa la cei saraci.
Dupa alti noua ani, apele au daramat cateva case. Instaritii radeau. De-abia in unamienouasutecincizecisicinci apele au fost stavilite. Tot din povesti am aflat si de greva minerilor din nouasutesapte. Era p-atunci un ziar la care-i zicea "Népszava" si care scria ca oropsitii vietii ridica pumnii si izbesc cu sete, cu ura si cu cruzime in exploatatori.
Atunci jandarmii unuia Mesaros au imprastiat trei sute de mineri, iar o delegatie s-o dus la Budapesta, unde s-o ales cu promisiuni.
inainte de a merge la fronturile de lucru, maistru ne spune ca azi, in urma eliberarii patriei noastre de catre Armata Sovietica, minerii isi vad realizat visul pentru care au luptat inaintasii lor.
Are dreptate Muresan Petru, draga vere Iustinian, caci vei afla ca avem la mina si bai muncitoresti, iar in oras o baie comunala. Acestea dovedesc grija guvernului nostru pentru sanatatea oamenilor muncii.
Cand si cand ma gandesc la curtea gospodariei colective din Desistea. Te vad ca faci ultimele verificari la semanatori, ca esti plin de voie buna si pornesti cantand catre camp. Sa nu uiti, vere, ca n-ai cum pierde nici un minut din timpul prielnic si ca e vorba de painea poporului. Noi am invatat aicea, la lectiile de politica, despre metoda tractoristului Buneev. Asa se pot obtine numeroase realizari, asa pot indica graficele numai depasiri de norma si economicii la motorina, ulei si piese de schimb. In urmatoarea mea scrisoare o sa-ti prezint mai pe larg aceasta realizare, daca nu te hotarasti sa ajungi in Medio-Monte.
Draga vere Iustinian, cand ma plimb prin pravaliile din oras vad ca paltonul acela s-o ieftinit cu zece lei si celalalt cu sapte si cunosc ca luna trecuta am depasit planul, stiu ca si asta a contribuit la ieftinirea paltoanelor.
Si mamele care-si plimba odraslele prin oras invata sa pretuiasca pacea de astazi. Ele n-au cum sa mai fie prinse pe nepregatite de catre dusmanii pacii. Asa vom intari, draga vere, pozitia internationala a lagarului pacii si socialismului.
Iti mai scriu si ca duminica tinerele vlastare din Medio-Monte si-au aratat maiestria in manuirea trotinetelor si tricicletelor in Piata de Fan. Apoi fiecare clasa si-a luat angajamentul cu mult simt de raspundere, afirmand de la un microfon n-o sa aiba nici un corigent.
Draga vere Iustinian, saptamana trecuta am fost intr-o vizita organizata la fabrica de butoaie "Tudor Vladimirescu" din oras. Cei de la mina au dorit sa-l cunoastem pe comunistul Recsei Peter, care a propus o inovatie pentru focaritul butoaielor. Vei cunoaste ca pentru ca butoaiele sa capete forma binecunoscuta, inainte de a fi prinse cu cercuri trebuie indoite. Mai intai se incalzeste lemnul, altfel s-ar rupe. La operatia aceasta i se zice focaritul butoaielor. Pana la comunistul Recsei se lucra pe cateva vetre deschise in care se aprindeau focuri si se asezau butoaiele cu gura in jos. Butoaiele alea, draga vere, erau cu doagele drepte, prinse doar la un capat si asteptau cinspe minute ca sa poata fi indoite. Caldura aia neuniforma ardea unele doage, altele se rupeau la indoire. Comunistul pe care ne-am dus sa-l cunoastem o facut un cuptor de caramida zidit in pamant cu doua camere de incalzire captusite cu tabla si acoperite cu capac. Asa caldura se repartiza la fel inspre toate doagele. Productivitatea la doage crestea de cinci ori.
Eu cand l-am cunoscut pe Recsei, vere Iustinian, am fost mandru si am prins a-mi sfarma mintea sa ajung sa-i seaman si sa ajung sa vina la mine alti tovarasi ca sa ma cunoasca.
Draga vere Iustinian, aici la mina, la fiecare intrare in sut, noi invatam multe istorii din vechime. Atunci cand noi munceam pamanturile din Desistea, in Medio-Monte erau patroni la fiecare mina. Pentru aia omul valora mai putin decat o salopeta. Puteau sa arda muncitorii in flotatie, nu insa si salopetele. In vremurile alea batranul miner Pop umbla cu fiul sau Ludovic. Ii cauta de lucru. Mainile lui batatorite de munca batusera la multe usi. Darzul miner isi pleca fruntea. Degeaba. De lucru nu se gasea. Ludovic era prea fraged. Mizeria l-a silit pe batran sa-l duca pe Ludovic la mina. Stapanii l-au primit cu un salariu de mizerie. La saispe ani Ludovic a inceput munca. Copilul care radea voios slabise, imbatranise. Anii treceau greu, Ludovic umbla adus de spate, cu fruntea incretita. Pe fata chinul ii zugravise cute adanci. Prin unamienouasutetreizecisipatru minerii someri se imbulzeau cu zecile. Printre ei si Ludovic. Prin unaminenouasutepatruzecisipatru ce devenise Ludovic? S-a dat prins de armata sovietica. A ajuns comunist.
Draga vere Iustinian, iti scriu in incheiere despre felul in care noi, minerii, aplicam critica de jos in sus. Avem dreptul la cuvant si suntem ascultati. Am avut si cazul sefului de echipa Popovici Toader, care si-a permis manifestari hidoase de gatuire a acelei critici. Avea merite. A fost laudat si nu s-a mai efectuat controlul asupra activitatii sale zilnice. Asa a ajuns acest tovaras, draga vere Iustinian, la o crasa infundare, la neluarea in seama a parerilor si observatiilor muncitorilor, degenerand intr-un gatuitor al criticii de jos. Din aceasta stare noi, toti minerii din Medio-Monte, am tras invatamintele necesare.
Aflu in incheiere, chiar astazi, vere Iustinian, o veste imbucuratoare, la intrarea in sut ni s-a spus ca starea tovarasului doctor Petru Groza, presedintele Marii Adunari Nationale, ii buna in general. Temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, respiratia si altele sunt normale. Boala tovarasului evolueaza normal, iara medicii indica odihna si tratament corespunzator.
N-am avut cum sa nu-ti scriu o veste atat de minunata. Acum inchei asteptandu-te sa sosesti in Medio-Monte ca sa putem lucra impreuna la mina si sa putem iesi in oras, sta la o bere si povesti mai multe decat putem prin vorba scrisa.
 
Al tau verisor Iustin, in saisprezece iulie anul unamienouasutecincizecisisase

---

Despre autor: