diligenta cu luneta

* Daniel SUR (sociolog, poet, dramaturg, eseist): Draga Daniel, textul dvs. intitulat "A treia cale" ar putea vedea lumina tiparului, nu atat pentru noutatea abordarii unei teme obsesive, batatorite, de identitate culturala, cat pentru a etala inca o fateta din profilul autorului care sunteti. Dupa lectura din cenaclul U.S. si aparitia in Z.l. cu prezentarea (stenica) semnata de dl Mircea Martin, cred ca e de datoria foii sa va sustina in continuare, pe cat se poate in toate fatetele scrisului dvs. Chiar daca, in ce priveste eseul propus, la o lectura pricinoasa - sau numai amuzata -, cineva ar putea sa va dezbrace la piele, cu propriile dvs. argumente, extrase din pasagii dezarmante, ca acesta:
"Frenezia imitatiei are acum un caracter dogmatic. Ce mai conteaza ca am imbratisat lucruri pe care nu le pricepem, ca am acumulat artificial, ca n-am putut asimila de tot ceea ce aveam nevoie?! Ce importanta au toate aceste detalii? Nu aceasta e problema. Problema este ritmul. Ori imitatia da tarii un ritm bun. Cind nu imitam, viteza scade dramatic, de aceea este contraproductiv sa vorbim despre fond. Pierdem din elan. Ceea ce conteaza cu adevarat este sa descoperim golurile si sa le acoperim. In demersul nostru de a imita, trebuie sa dispara orice urma de asimilare critica a valorilor occidentale. E adevarat, din cind in cind, suntem scirbiti de unele caricaturi prost realizate, dar acestea sunt inconveniente minore, care nu ne pot determina sa ratam momentul."
Serios vorbind, va rog sa mai treceti peste text un ochi rece, stilistic (apar unele neglijente de culegere, probabil), atasati note de subsol unde e cazul (ce vrea sa zica "emergenta categoriei yuppies"?!?), si vom vedea.
* Ana VALO (Braila): Cum spuneam, m-am imprietenit cu unele din poemele dvs.: "Cinema online", "Un vis", "Alt vis", "Timpul-cal", "Numai iarna", si mai ales, "Cand vine iarna" (minus finalul, explicit, in plus). Fiindca, una peste alta, lasati inca o data impresia unei reale chemari in ale poeziei, imi iau permisiunea sa va cert cu simpatie, ca de la pseudonim la pseudonim: cand, anume, veti renunta la fite livresti, orisicat fumate, gen "inima lui Picasso", "nufarul lui Redon", "chiparosii lui Vincent" etc., sa va extrageti ochiul din plastica, asadar, si sa-l plimbati proaspat de-a lungul drumului, nu sa scrieti proza, doar ca sa va aflati drumul interior, personal? Nu spun ca aceasta lirica pe suporti din pre-fabricate n-ar avea un farmec, fie si obosit, spun ca puteti fi libera de ostentatia memoriei culturale, fara sa pierdeti nimic, dimpotriva. Iata-va in cel mai curat poem, dupa gustul meu, "Cand vine iarna":
Cand vine iarna
colind tara
intr-o vulpe.
Blana vie
imi palpaie prin padure,
umbra pierduta.
Toate fagaduielile
le las pe seama
hibernarii.
Tac in zapada
ca si cum blana
nu ar avea grai
ci numai furisari.
* Ilorian PAUNOIU (comuna Popesti, sat Meieni, judetul Valcea): Domnule poet, v-am citit cv-ul, este cutremurator. Sunteti bolnav, paralizat, din frageda pruncie. Cu acest handicap, ati invatat carte, ati scris si publicat din 1998 patru volume de versuri si unul de eseuri. Aveti la sertar inca trei volume delirice. Si scrieti inca unul de eseuri. La 40 de ani, impliniti in decembrie trecut, nu s-ar spune ca stati rau, deloc. Sigur ca este multa suferinta in viata dvs. Nici nu ne imaginam cata! Dar, fratele meu, nu este suferinta, durere, in tot omul? Si lipsuri, saracie, nu vedem noi la tot pasul? Apoi, ar fi posibila poezia cea adevarata fara asumarea suferintei profunde, a celei mai decente, chiar lucii, saracii? Raspunsul sec, deloc cinic, suna: nu! Eminescu, Bacovia, Daniel Turcea, chiar Sorescu pe patul expierii, la spital, au dat o rara poezie. Sigur ca bine ar fi fost sa avem bani! Sigur ca intr-o zi, acesti bani, vor veni. Si pana atunci?, o sa spuneti. O, pana atunci, daca, citindu-va, s-ar gasi cineva sa-si spele banii cei mai curati cu puritatea dvs., om s-a facut! "Il imburda Raiul", cu vorba Parintelui Cleopa.
Nu m-ai crezut, nu m-ai crezut,
O, marea mea de nevazut,
Ca te-am curtat c-un crin in mana,
Eu, albatros de langa luna!
Nu m-ai vazut, nu m-ai vazut,
Padurea mea de cerb cazand,
Ca te-am strigat in nopti tarzii
Sa-mi inverzesti carari pustii!
Nu m-ai stiut, nu m-ai stiut,
Tu, steaua mea, ca te-am durut,
Rostind taceri la masa ta
Din absolut.
Dar am sa vin pe-un curcubeu
La mare, crin, padure, stea,
si sa le spun
Ninsoarea mea.
* Bianca MARCOVICI (Haifa, Israel): Am primit chiar azi, marti, 25 ianuarie, Putin blond cu mult farmec. Arata chiar asa, cum spune titlul. Si coperta, si paginile, sunt de culoarea untului, o dulceata. Lista cu titluri publicate, din 1985 pana azi, m-a speriat: peste 20 volume de poezie! Ca sa-mi revin din sperietura am trecut la dedicatie si-am simtit cum imi sare pulsul. In fine, ca sa ma linistesc, pana la un comentariu mai amplu, am citit din prefata lui Paul Cernat (si tot nu m-am potolit):
"Fizionomia poetica a Biancai Marcovici - una dintre figurile importante ale liricii israeliene de limba romana si, as adauga, una dintre poetele importante pe care le avem in prezent - se vede cu mult mai bine in oglinda retrovizoare a acestei antologii reprezentative decat in oglinzile - expresive, dar partiale - ale fiecarui volum anterior".
Ii multumesc lui Mirel Brates ca v-a dat ghes sa ne scrieti. Si sunt multumit ca prietenul meu nu e singurul scribalau barosan de romaneasca din Haifa. In semn de vibratie la farmecul blond si pistruiat al poeziei dvs., am sa va trimit pe e-mail un poem dedicat altui prieten comun, Florin Mugur. Deocamdata, atat. Salom!
* Tatiana DRAGOMIR (Baia Mare): In diligenta urmatoare, va reproduc scrisoarea integral. Daca si proza cartii e la fel de bine scrisa, primiti de-acum entuziasmul meu necenzurat. Intrebati daca am gasit textul pe e-mail, in octombrie. Nu, din pacate. Daca l-as fi vazut si citit, nimic nu ma impiedica sa va imbratisez pe loc, toata. Saptamana viitoare, mai pe larg, dupa ce va parcurg romanul. Reveniti cu textul si scrisoarea, electronic.
* Eugen ILISIU (?): Va aman cu replica promisa. Chiar nu vad de ce sa faceti exceptie de la regula minimei politeti, aceea de a va prezenta in doua vorbe. Nu din vreo suspiciune insist, ci dintr-un principiu de lucru. La revedere, pe curand.
* Lavinia MOTOC (Chester, USA): Bine ati revenit. N-am sa dorm in bocanci, va raspund cat se poate de repede.

---

Despre autor: