- Nevoia revenirii perpetue la Caragiale... De ce, domnule Radu Vasile Igazsag?
- Acest film are o mica istorie a lui, dar, evident, istoria adevarata, desi amuzanta, incepe in data de 8 august 1870, cand a fost celebra revolutie si republica de la Ploiesti. Dupa aceea a urmat textul din 1896 al lui Caragiale, care a asezat toata istoria intr-o lumina ridicola. Noi am mostenit aceasta varianta. Eu am dorit sa fac in 1984 acest film. Numai ca atunci nu prea s-a putut discuta un asemenea proiect; contextul nu a fost propice. Au mai trecut cativa ani, a mai venit o alta revolutie, cea din 1989. Din punctul meu de vedere, nu se putea face bascalie de asemenea lucruri, dar au trecut anii si, la un moment dat,
mi-am zis ca ar trebui reluata ideea de a face un film de animatie dupa acest text minunat al lui Caragiale. Apoi mi-am spus ca totusi, in 1896 cand l-a scris Caragiale, era deja un film. Ce-ar fi, mi-am zis, sa-l arat in film chiar pe Caragiale la vremea cand a comis textul respectiv si sa repovesteasca, el insusi, momentul ca pe o amintire din tinerete? Asa ca mi-am imaginat o zi din viata lui: se scoala de dimineata, se duce la frizer, se plimba pe strada si ajunge, inevitabil, la o crasma unde se intalneste exact cu personajele despre care el povesteste, in gand, pe drum, rememorand intamplarea. Rezultatul? Istoria revolutiei este infatisata prin intermediul desenului animat, cu personaje decupate din hartie, iar partea contemporana -1896 -, este un fel de fals document; am incercat sa realizam un fel de urmarire a drumului parcurs, intr-o zi, de Caragiale; am tratat acest material documentar ca un film de animatie. Totul este filmat cu putine fotograme, ca pe vremea respectiva: am facut fotografii peste care am desenat, am colorat - dupa formula vechilor filme colorate manual. Asa s-a nascut acest du-te, vino, intre Caragiale la batranete si o amintire animata din tinerete. Am reusit, asadar, sa concretizam ideea noastra dupa 20 de ani de la prima tentativa. La un moment dat, ne-am gandit ca ar fi interesant ca publicul sa vada si culisele realizarii peliculei. Si cum filmarea veche a devenit fotografie, fotograma initiala a devenit o fotografie desenata si colorata, mi-am zis ca se preteaza pentru o prezentare intr-o expozitie in care sa ridicam, cumva, un colt de cortina spre atelierul in care s-a nascut aceasta, sa-i spunem, cu un cuvant pretentios, ecranizare. In acest fel, filmul are, pana la urma, si sansa de a fi la dispozitia publicului, pentru ca un scurtmetraj nu are sansa de a fi difuzat - in afara de televiziune.
-Cu alte cuvinte, o instalatie justificata estetic sau/si din nevoia de a arunca o privire in oglinda devenirii noastre ?
- Putem sa-i spunem o instalatie, instalatie-document al traseului de realizare a unui film de animatie. Cel mai important lucru este ca publicul are ocazia sa vada o varianta, o perspectiva de recitire a textului lui Caragiale. Pentru ca, in el, ne regasim pe noi, din pacate. Adica nu prea ne-am miscat din lumea lui Caragiale. N-am cam facut noi, ca popor, pasi prea curajosi. Trebuie sa spun insa ca aceasta lume balcanica, dezorganizata in care ne regasim are farmecul si amuzamentul ei.
- Victor Rebengiuc face ''figura'' excelenta in rolul lui Caragiale. Cum a reactionat la propunerea dv. de a-l interpreta?
- De la inceput, in varianta de dupa 1990, cand am avut ideea de a-l introduce ca personaj pe Caragiale am optat pentru Victor Rebengiuc, care a ramas surprins. ''Cum sa joc eu intr-un film de animatie?!'', a replicat. I-am povestit cam cum ar fi. Au mai trecut inca zece ani pana cand am facut filmul si, de cate ori ne intalneam, ma intreba: ''Ce facem cu filmul ala, pentru ca mai imbatranim, murim si nu joc Caragiale.'' Am inceput in vara lui 1983 si l-am terminat in ianuarie 2004. E adevarat, e o ciudatenie sa incerci sa prezinti intr-o expozitie un film. Filmul e destinat proiectiei pe ecran, in intuneric sau pe monitor. Aici, pe langa filmul care ruleaza, am gandit si un altfel de spectacol: fix, tacut, al imaginilor. Am vrut sa intram intr-un fel in laboratorul de creatie al filmului, dar sa ne uitam oarecum printr-o lentila, deci sa vedem totul supradimensionat. Multi au fost surprinsi cum am abordat noi acest demers, care, in animatie, cere minutiozitate si dureaza destul de mult. Pentru filmarea cu actorii, in care am folosit costume de epoca, decoratii, sabii si bastoane adevarate, ne-au trebuit doua saptamani, in timp ce aceste mii si mii de fotografii si desene, decupate, colorate, lipite, ne-au luat jumatate de an.
*
* *
Productia este o reusita. Nici nu se putea altfel. Iar ''Boborul'' ori ne va ajuta sa mai aflam cam pe unde am ramas, de la Caragiale incoace, ori ne va spulbera toate suspiciunile care ne bantuie in materie de autobascalie... Filmul este proiectat, timp de trei saptamani, de miercuri pana duminica, intre orele 11.00 - 19.00.
Despre autor:
Sursa: Curierul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Inițiativa europeană prin care România ar putea recicla mai eficient sticla
Sursa: green.start-up.ro
-
Laura Olaru, antreprenoarea care a pariat totul pe genți: Trebuie să fii un...
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în săptămâna 1-7 aprilie în funcție de zodie
Sursa: garbo.ro
-
Emi Gal, fondatorul român care facilitează oamenilor lupta eficientă cu cancerul
Sursa: start-up.ro
-
Oracolul Îngerilor: Ce mesaj are Îngerul Păzitor pentru 29 martie 2024?
Sursa: kudika.ro
-
Eleni Skoura, ING Bank: Personalizarea înseamnă informația potrivită, la...
Sursa: futurebanking.ro
-
Inspector ITM, reţinut după ce ar fi beneficiat de un plin de benzină pentru...
Sursa: wall-street.ro