In ziua de 30 noiembrie a fiecarui an crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Apostol Andrei, "cel dintai chemat la apostolie" de Mantuitorul lumii. Sfantul Andrei, pe care Isus l-a facut "pescar de oameni", traia in Betsaida, localitate de pe tarmul Marii Galileii, si era fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia in Scytia Minor (teritoriul de azi al Dobrogei), fapt pentru care este socotit crestinatorul protoromanilor. Episcopul Eusebiu din Cesareea Palestinei (260-340), socotit primul istoric al crestinismului, scrie in cartea a treia din "Istoria eclesiastica": "Sfintii apostoli si ucenicii Mantuitorului s-au raspandit pe toata fata pamantului locuit de oameni. Dupa traditie, lui Toma i-a revenit Partia (Tara partilor), lui Andrei Scytia, lui Ioan Asia Mica, unde a si murit la Efes...". Prin Scytia se intelege partea occidentala si de nord a Marii Negre. In Scytia Mica (Dobrogea de azi), se intemeiasera cu secole inainte coloniile grecesti de la Istria (sec. al VI-lea i.Chr.), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia). Poetul Ovidiu (43 i.Chr.-18 d.Chr.) a fost exilat de Imparatul Augustus la Tomis, unde a murit dupa sapte ani. El ne ajuta sa recunoastem in "Tristia" si in multe alte poeme, trimise ex Ponto (de la Marea Neagra), mediul socio-cultural din Scytia Mica a primului secol. La aproximativ trei decenii de la moartea lui Ovidiu, dupa Sinodul Apostolilor de la jumatatea secolului intai, Sfantul Andrei a ajuns pe malurile Dunarii si a fost primit de catre o uriasa multime "inflacarata de cuvintele sale", cum scrie Papa Pius al II-lea dupa izvoarele istorice avute la indemana. Din aceasta lume "barbara" el a revenit in Tracia, Grecia si Ahaia. La Patras, langa Corint, a fost torturat si martirizat cu capul in jos pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus de atunci "Crucea Sfantului Andrei". Corpul sau a fost inmormantat acolo de Maximilia, o convertita la crestinism, dar mai tarziu ramasitele sale pamantesti au fost transferate la Amalfi, Italia, intr-un mormant in care se pastreaza si azi.
Pe 30 noiembrie 1976 Papa Paul al VI-lea a predat pretioasa relicva a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras si matrimoniului Bisericii bizantine ca semn al aceluiasi drum spre unitatea crestinilor si spre impacarea Bisericilor surori, Catolica si Ortodoxa. Dupa aproape doua mii de ani de crestinism moastele capului Sf. Apostol Andrei au fost aduse pentru prima data si in Romania in 1996, intr-un pelerinaj impresionant, in Moldova si la Gurile Dunarii, la Iasi si la Galati.


Conform traditiilor medievale, Sfantul Andrei este intemeietorul Bisericii din Constantinopol si prin urmare ocrotitorul spiritual al Patriarhiei Constantinopolului. Potrivit unei legende, moastele Sfantului Andrei au fost transferate in secolul al IV-lea de la Patras in Scotia de catre sfantul scotian Regulus, care s-ar fi nascut la Patras. Aceasta este explicatia pentru alegerea Apostolului Andrei ca sfant ocrotitor al Scotiei si a crucii in forma de X ca simbol al Scotiei pe drapelul britanic. Si fostul Imperiu Tarist l-a "nationalizat" pe Sf. Apostol Andrei, considerandu-l inca din secolul al XIX-lea ocrotitor al marelui popor pravoslavnic. In acest sens steagul fostului Imperiu Tarist incorpora o cruce in forma de X, bleu pe fond alb, "Crucea Sfantului Andrei". Abia in 1995 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ziua Sfantului Apostol Andrei sa fie marcata in calendar cu cruce rosie, ca mare sarbatoare ortodoxa. In 1997 BOR a decis ca ziua de 30 noiembrie a fiecarui an sa fie cinstita drept "sarbatoare nationala bisericeasca, nelucratoare, impreuna cu Ziua nationala a Romaniei, 1 Decembrie".
Tuturor celor pe care ii cheama Andrei si Andreea le dorim un crestinesc "La multi ani!".