Ea stabileste o legatura intre culoare, forma si vibratia muzicala, o alianta a teatrului cu celelalte arte. Ca un fin analist, reuseste recucerirea limbajului cuvintelor, o evaluare lucida si profesionala a starii actuale a teatrului romanesc. Lumina ei interioara si echilibrul pe care i le citesti pe fata sunt rezultatul unei cautari spirituale neobosite.

Scriitura Marinei Constantinescu face un extrem de rafinat joc al neutralitatii. Teatrul ca investigatie a lumii si critica drept investigatie a teatrului sunt imaginile care domina eleganta comentariului si generozitatea analizei. in tot ce face cauta misterul teatrului, marcheaza drumuri si optiuni estetice.

A fost distinsa cu Premiul UNITER pentru Cel mai bun critic de teatru, cu Premiul revistei VIP pentru editiile 2005 - 2006 ale Festivalului National de Teatru. Este autoarea volumelor „A fost odata in Romania", capitolul despre fenomenul teatral in postcomunism din antologia internationala consacrata artei spectacolului in tarile din Europa Centrala si de Est dupa caderea Berlinului (publicata in America), „Danaidele - istoria unui spectacol" (publicata in limba franceza), a numeroase studii editate in Romania si in strainatate despre fenomenul teatral si complexitatea lui, realizatoare de emisiuni TV: „Cabina de montaj", prilej de intalnire cu mari nume ale scenei, a „Nocturnei artelor" si, din 2002, a emisiunii „Nocturne", toate, la Televiziunea Romana.

Membru al Senatului UNITER. Membru al boardului Soros, director de imagine, UNITER, profesor invitat la Academia de Teatru de la Limoges. Este director artistic si selectioner unic al FNT, editiile 2005, 2006, 2007.

Magdalena Popa Buluc: Ca director artistic si unic selectioner al Festivalului National de Teatru ce se va desfasura la Bucuresti intre 2 si 15 noiembrie, v-am ruga sa ne prezentati noutatile acestei editii. La dumneavoastra, timpul teatral se defineste ca timp al unui creator. Dupa un an de munca infernala, dupa traversarea unor momente dramatice, dupa nopti nedormite, ne aduceti din nou un festival de teatru, de anvergura, cu 11 module. Pasiunea, din pacate, e greu de platit ...

Marina Constantinescu: Munca infernala este de trei ani. Trei ani duri, grei, cumplit de grei. si, daca stau bine si ma gandesc, e vorba de mult mai mult. E vorba despre anii de cand imi fac meseria. Cum cred mai onest, mai profesionist, mai responsabil. De devotiunea mea absoluta fata de teatru si artistii sai, de pretuirea mea fata de ei, de respect, de faptul ca am avut puterea intotdeauna sa recunosc si sa-mi asum greselile, sa recunosc atunci cand nu am inteles ceva dintr-un act artistic, sa caut aventura creatiei cu orice pret si pana la capat. Cred in masura.

Citeste si:

Dar in ceea ce am facut in profesiune si, nu de mult, in viata mea m-am hotarat sa o las la o parte. M-am hotarat sa iubesc fara masura, cu alte cuvinte! Ca sa nu regret mai tarziu, sa nu sufar cum imi marturisea domnul Paler in ultimul timp ca i s-a intamplat. in tot ce este irational, ca iubirea, nu trebuie sa te autocenzurezi, trebuie sa lasi ca pasiunea, ca nebunia sa se vada, sa fie ca un zbor al fiintei care isi depaseste limitele, orgoliile, neputintele. Tot acest interval de saptesprezece ani m-a condus aici.

Caut aventura creatiei cu orice pret. Este vorba despre o experienta fabuloasa, asimilata in timp, despre intalniri minunate cu mari artisti, de aici si de aiurea, despre un stil pe care am incercat sa-l imprim pana in cel mai mic detaliu Festivalului, despre mult, prea mult zbucium si nesomn, despre o tensiune pe care nu o inteleg si pe care refuz sa o inteleg, o tensiune legata de absenta unui sistem, de felul in care unii descopera existenta acestui eveniment cultural, nu doar teatral, cu nici o luna inainte ca el sa inceapa - persoane importante, implicate direct prin functiile pe care le au - despre viata mea, la urma urmelor. Cu bune, cu grele, cu momente unice, cu enorme dezamagiri. Umane.

In acesti ani, am calatorit imens prin tara. Pot sa vorbesc despre evolutia sau involutia unor locuri, a oamenilor, despre zecile de povesti pe care le-am auzit sau le-am spus, despre situatia drumurilor, despre realitatea absurda din trenurile de noapte unde te poti sufoca de o caldura nefireasca sau, dimpotriva, poti sa dardai chiar daca iti pui pe tine toate hainele din geamantan, despre gari - imi amintesc adesea de un subiect pe care George Calinescu l-a dat odata la un examen scris, in Amfiteatrul Odobescu, la Litere, „Gara la Garagiale" - despre ce se vede pe geam, despre tihna unor orase sau agitatia altora.

In acesti ani am continuat sa-mi fac saptamanal emisiunea „Nocturne" de pe postul national, sa scriu, aici, cu unele sincope, cronica dramatica de la „Romania literara", sa-mi onorez colaborarile la radio, invitatiile, sa fac cumparaturi, sa platesc facturi, sa fac lectiile cu Luca, sa citim, sa mergem la bazin, la schi, la concerte. Sprijinul meu neconditionat si generos a fost familia mea, au fost prietenii care m-au insotit peste tot cu grija lor, cu telefoanele, cu umorul, cu dragostea lor.

Nu as fi reusit nimic singura. Cum nimic din ce am creat, cu minutie si inventivitate, nu s-ar fi vazut daca langa mine si cu mine nu ar fi fost echipa mea, cu cativa oameni remarcabili uman, moral si profesional. Anvergura de anul acesta este munca de trei ani, felul in care am stiut sa lucram in prezent si cu ochiul la viitor. De doi ani stim cine si-a facut timp in agenda ca sa raspunda afirmativ invitatiei noastre. Festivalul National de Teatru este, la ora asta, cel mai important eveniment teatral, ca proiect si ca tip de profesionalism, de seriozitate in toate contactele pe care le-am avut.