Dar cati dintre noi stim ca in spatele acestui banal apel de urgenta se ascunde o intreaga armata de profesionisti care raspund zi de zi la sutele de telefoane incercand sa rezolve cele mai nastrusnice probleme?

Ca sa fiu sincera si eu am avut indoielile mele legate de veridicitatea Apelului de Urgenta 112. Aveam impresia ca atunci cand tu, bietul cetatean, suni disperat sa-ti spui oful la celalalt capat al firului va raspunde doar... robotul. "Amabil" ca de obicei, acesta iti va prelua mesajul. Nimic mai mult.

In realitate, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel. Cu siguranta nici noi nu am fi reusit sa patrundem in "laboratorul de lucru" al Politiei Capitalei, unde, nu se intra deloc usor, fara ajutorul celor de la Biroul de Presa. Asa aveam sa aflam secretul lui 112.

Citeste si:

Primul pas: Serviciul de Telecomunicatii Speciale Bucuresti (STS), acolo unde ajunge prima data apelul dumneavoastra. De aici, este preluat si transmis mai departe la agentiile abilitate (Politie, Jandarmerie, Pompieri, Ambulanta) cu rezolvarea cazului. Ecuatia este simpla. Sistemul 112 functioneaza 24 de ore din 24, iar vestea buna e ca nu va taxeaza la buzunar. Asa ca daca vreti sa cereti ajutor in cazul in care pisica vi s-a catarat pe bloc si da semne ca nu mai poate cobori, ati ramas blocat in casa, raportati un furt sau informati ca ati fost batut de vecin procedura este aceeasi. La celalalt capat al firului va va raspunde un operator din cadrul STS. In functie de cat de urgenta va este doleanta cazul va fi preluat de una dintre institutiile competente in rezolvarea problemei cu care va confruntati.

MODERN. Pasul doi: Politia Capitalei, acolo unde este practic creierul intregii operatiuni. "Responsabilul de serviciu" si cel care s-a ocupat cu implementarea Sistemului National Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 (SNUAU), comisarul-sef Victor Coman, seful Serviciului Dispecerat, s-a prezentat la apel. "Haideti sa va arat cu ce dispecerat modern ne mandrim!" Intram intr-o incapere nu foarte mare. Pe perete, un monitor imens. Pe birou, cateva calculatoare si telefoane. In camera alaturata, prin peretii de sticla ii zaresc agitati pe operatorii de serviciu. Vreo zece la numar. Cu castile pe urechi, cu monitoarele in fata preiau de zor apelurile de urgenta ale cetatenilor. Nu mare lucru! Doar cateva mii pe luna. Telefoanele suna fara incetare. In rest, nu se aude nici musca. Privindu-i pret de cateva clipe am avut sentimentul ca ma aflu pe o nava