Maestrul Aureliu Razvan Ionescu: 'Asteptam o renastere pe toate planurile'

Exista in panzele pictorului atatea ecouri ce condenseaza frumusetea asteptarii de a fi si bogatia gandurilor rostite in imagini. Substanta universului sau imaginar - inspirat din atlasele vechi, din situri arheologice - reflecta, intr-o viziune si intr-un stil inconfundabil, in tonuri temperate, cu mangaieri de catifea, visul artistului care si-a propus sa se cunoasca mai bine, daruind. Asa s-au nascut „inscriptiile” si „taramurile”, „orasele suprapuse”, si, iata, o recenta expozitie pe tema „oraselor regasite” - geografii afective atemporale dintr-un ciclu mai amplu, intitulat „Cale” - spre care ne-am indreptat si noi spre a-i descifra sensurile, dar si punctele de sprijin ale unei meserii unde recunosterea poate veni sau poate intarzia...

Domnule Razvan Ionescu, va aflati intr-un punct al carierei dumneavoastra artistice in care numarati roadele. Puteti afirma ca, pentru a ajunge aici, nimic nu v-a abatut de la calea pe care ati ales-o in arta?
Calea aleasa de mine a devenit incet, incet un exercitiu al imaginatiei, fara a tine cont de obstacole.

Sa intram in povestea „oraselor regasite”...

Acestea reprezinta o reconstructie imaginara si afectiva a vechilor civilizatii. In majoritate dipticuri (serii de cate doua lucrari, n.r.), lucrarile se constituie in pagini de istorie. Eu m-am dus, la modul imaginar, pana unde am putut cu sapaturile mele sufletesti, afective. Ce a iesit la iveala se vede. De ce „orase regasite”? Simplu. Pentru mine, trecutul este fermecator. Strabunicii, bunicii, parintii, fratii si surorile apartin trecutului; eu insumi sunt din trecut, pentru ca in scolile in care m-am format nu am invatat decat din si despre trecut - indiferent ca era vorba de istorie, literatura, filozofie, chimie, fizica, istoria artelor. Platon, Socrate, Newton, Mendeleev, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Dante sunt toti din trecut. Si acest trecut m-a fascinat si continua sa ma fascineze. Trecutul exercita o forta atat de mare asupra mea fiindca are valori reale, autentice, iar trecutul mai are o trasatura, care, in acelasi timp, este si o forta extraordinara, si anume face ca prezentul sa fie efemer.

In arheologia dvs. imginara localizati o civilizatie anume?

Nu am localizat si nu localizez nimic. Eu am mers pe filonul vechimii, a ceea ce inseamna, in limbajul arheologului sau istoricului, marturiile unor timpuri de mult trecute - pe care le scot la lumina prin mijloacele picturii -, imagini care sa reflecte niste epoci istorice. Din toate aceste imagini - pagini de istorie - sunt foarte multe orase antice care au disparut, cum ar fi Pompei. Din lumea antica, foarte putine constructii sau monumente publice au mai ramas. Iar ceea ce credem noi astazi ca sunt inventii, socuri ale tehnologiei moderne, au fost inventate cu mii de ani inaintea noastra.

Ce va atrage in mod deosebit din spectacularul acelor lumi?

Eu am vazut, la Bodrum, in Turcia, pe malul Marii Egee, mormantul regelui Mausolos (Mausoleul din Halicarnas). Sunt acolo foarte multe marturii arheologice din acea perioada - se pot vedea urme unde a existat acest mormant si ma surprinde ca, atunci cand se vorbeste despre cele sapte minuni ale lumii antice, nu se spune ca unele dintre acestea mai pot fi vazute - Piramida lui Keops si mormantul de la Halicarnas despre care am pomenit. Ar mai fi ruinele Templului Zeitei Artemis din Efes (amfiteatrul si biblioteca - extrem de bine conservate).

Cultura nu prea e luata in seama in mass-media

Este prematur sa va intreb ce etapa urmeaza in creatia dvs. plastica, circumscrisa, presupun, tot investigatiilor afective cu care ne-ati obisnuit si care va individualizeaza in pictura actuala, a... efemerului, daca vreti?

In acest moment nu pot spune, fiindca nici eu nu stiu. Pot, mai degraba, sa vorbesc despre lipsa de preocupare, la noi, pentru promovarea culturii romanesti in lume. Institutele noastre culturale din strainatate fac niste demonstratii de folclor sau te miri ce. De altfel, vad in fiecare zi spre ce se indreapta interesele celor care detin controlul asupra mijloacelor de comunicare in masa. Sunt 3-4 subiecte predilecte in tara: pe primul loc e fotbalul, urmeaza cancanurile politice din Parlament - vorbe fara rost si fara efect - si vedetele de cartier: sunt pline ecranele de muschi pectorali si fesieri... feminini. Despre cultura, mai nimic sau extrem de putin.

Cum vedeti, intr-un asemenea context, viata artistului plastic, ale carui creatii trebuie sa circule? Il perturba toate acestea de la idealul sau, de la calea pe care si-a ales-o?

Artistii fac ce pot; isi expun lucrarile pentru a fi cunoscuti si se straduiesc sa aduca putina bucurie in suflet celor care au nevoie de ea. Ma gandesc nu numai la artistii plastici, ci si la muzicieni si poeti. De o vreme, m-a surprins insa placut sa constat preocuparea tinerilor pentru lectura, pentru studiu. Eu sper ca se va produce si la noi, in curand, o renastere pe plan cultural. Nu e departe momentul.

„Problema” artistului este bucuria de a crea

Dar cultura, in general, si arta in special costa bani multi. Apoi artistul trebuie sa traiasca din ce produce. Este idealism pur sa consideram ca artistul traieste de dragul artei?

Eu cred ca un artist care si-a luat meseria in serios nu isi pune niciuna dintre aceste probleme. Problema lui capitala e bucuria de a crea. Daca se intampla sa si vanda, e foarte bine. Dar el e preocupat de ceea ce trebuie sa faca si, daca acest lucru nu il face cu bucurie si cu totala daruire sufleteasca, nimic nu iese bine. Pot spune ca orice meserie facuta cu pasiune este o arta.

Cum vedeti creatia plastica actuala de la noi?

Cred ca artistii contemporani au o putere si o forta de a se impune in timp. Poate ca astazi nu sunt tratati cum s-ar cuveni si asta fiindca lipseste educatia artistica a oamenilor. Exista, de pilda, o categorie a oamenilor bogati, care aproape refuza orice imagine, indiferent ce i-ai oferi. Pe acesti oameni ii intereseaza sa aiba piscine, Jeep-uri, cat mai multe vile si amante. Repet, insa, cred ca o renastere culturala e foarte aproape. E nevoie de acest lucru. Eu cunosc cativa artisti din generatia mea si din generatiile mai tinere in care cred. Ei si altii asemenea lor vor produce acel declic pe taramul artelor plastice.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe