Cainele flocos, fara pretentii de rasa, era primul care se bucura cand intrai pe poarta.

Bunica isi stergea mainile muncite pe sortul legat la brau si te pupa zgomotos, ino-dandu-si lacrimile in barba de bucuria revederii. Pe pirostriile din fata cuptorului de paine fierbea cazanul cu mancare pentru oratanii, iar din bucataria de vara venea parfum de chisalita.

Mintea iti era ocupata numai de gandul ca, de acum incolo, cateva luni bune, toata lumea avea sa stea la picioarele tale desculte: batatura bunicii, izlazul cu vite, gaste si rate, garla lenesa din vale, ulitele prafuite, parleazurile, livezile.

Asta era vacanta de vara a generatiei noastre, a decreteilor. Nu aveam internet, nici programe TV cu muzica, nici Play Station, nu visam la plaje exotice. Citeam pe rupte tot ce ne pica in mana, apoi puneam in practica aventurile ciresarilor, ale muschetarilor.