Coloana infinita peste timp, opera lui Brancusi continua sa uimeasca si sa incante prin tainitele frumusetii pure a formelor; sa "exprime bucuria curata", cum insusi marturisea cel care a revolutionat arta secolului XX. "Sculptura trebuie sa exprime bucuria curata", spunea creatorul "Maiastrei". Iar zborul ei in lume a desavarsit visul innoirii, atat de mult cautat de artistul pornit, la inceputul secolului trecut, din Hobita Gorjului spre inima capitalei culturale a Europei, pentru a-si implini aceasta menire.

Astazi, dupa aproape cinci decenii de la moartea artistului, Franta ne restituie imaginea operei lui Brancusi vazuta de Brancusi insusi prin intermediul aparatului de fotografiat. O selectie de 40 de tiraje moderne dupa fotografiile originale realizate de Constantin Brancusi (1876-1957) fac obiectul unei expozitii in premiera in Romania - "Constantin Brancusi fotograf"- inaugurata, ieri, la Muzeul National de Arta al Romaniei, in Rotonda Salii Auditorium. Evenimentul este inclus in seria manifestarilor pregatite de institutia din Calea Victoriei cu prilejul Anului Francofoniei.

Spatiul intim al atelierului

Exponatele - infatisand aspecte din atelierul artistului, imagini ale lucrarilor sale maiestrit asezate in mediul in care au prins viata, alaturi de autoportretele sculptorului inconjurat de operele sale, precum si textul pliantului, tiparit cu acest prilej, ne introduc in atmosfera atelierului sau, fie din Montparnasse 54, fie din Impasse Ronsin (Paris), locul unde a trait si a creat pana la sfarsitul vietii (intre 1917- 1927, a locuit la nr. 8, iar intre 1928-1957, la nr. 11). Privitorul are astfel ocazia sa poposeasca, pentru o vreme, in ambianta sculpturilor din lemn, piatra sau bronz, "printre socluri si mobile, materiale brute si unelte". Cuvintele apartin lui Brancusi, care considera ca "operele trebuie privite in mediul in care au fost create" pentru ca spatiul din jurul unei sculpturi este la fel de important ca si opera. "Fantana lui Narcis" (1910), "Domnisoara Pogany II" (1912 ), "Maiastra" (1914-1915 ), "Principesa X" (1914 ), "Leda" (1920), "Nou-nascut II"(1920), "Pestele in atelier" (1924.1926), "Pasare in spatiu" (1931) si "Domnisoara Pogany III", din acelasi an, sunt numai cateva din titlurile imaginilor prezentate publicului, alaturi de cateva autoportete ale artistului, vederi din atelier cu Brancusi lucrand la una din Coloanele fara sfarsit, toate acestea pot fi vazute gratie donatiei Muzeului National de Arta Moderna - Centrul Georges Pompidou din Paris, prin intermediul Ministerului Culturii si Comunicarii din Franta.

"La moartea sa, Constantin Brancusi lasa peste 560 de negative si mai mult de 1.000 de fotografii realizate de el insusi", noteaza, in textul pliantului istoricul Raluca Bem Neamu de la Muzeul National de Arta. "Toate imaginile erau surprinse in spatiul intim al creatorului, in atelier, si ilustrau aspecte legate de creatia proprie. Specialistii au identificat mai multe functii ale fotografiei lui Brancusi.

Promovarea operei in afara Parisului

Principalul scop ar fi promovarea operei sale in afara Parisului. Atent la modul in care publicul ii recepta lucrarile, Brancusi a raspandit astfel in lume imagini ale atelierului propriu si ale lucrarilor sale in diferite variante. Mai mult decat atat, cercetatorii au demonstrat faptul ca Maestrul isi documenta creatia cu ajutorul fotografiei, imaginile constituind o ocazie de a inregistra vizual lucrarea finita, dar si un mijloc de a obiectiva stadiile de creatie ale unei lucrari sau de a stabili locul acesteia in cadrul creatiei sale.

Citeste si:

Fotografia constituie de asemenea un adevarat manifest vizual pentru opera sa, aceasta forma de exprimare dandu-i ocazia lui Brancusi sa reflecteze asupra sculpturii in general si asupra propriilor lucrari in particular", continua autoarea. Preocuparea lui Brancusi pentru fotografie dateaza din primii ani ai stabilirii sale in Franta. In 1921 il avea ca profesor pe Man Ray, celebru in domeniul fotografiei de avangarda. "Decizia lui Brancusi de a-si fotografia singur creatiile este deslusita de o anecdota conform careia, asistand la o sedinta foto a lucrarilor sale, acesta observa ca o sculptura din bronz nu mai are stralucirea obisnuita. Intrebat fiind ce s-a intamplat cu lucrarea, fotograful declara cu naivitate ca, pentru a obtine o fotografie buna, a trebuit sa atenueze efectele luminoase ale bronzului prin pudrare. Furios, Brancusi l-a gonit pe fotograf", relateaza Ruxandra Bem, moment care a marcat debutul sculptorului in arta fotografiei.

Gestul sau vine sa confirme dorinta sa de perfectiune, de veghe continua asupra legaturii dintre formele pe care le slefuia indelung si a ideii de ansamblu, a ghipsurilor intermediare pe care le pastra in atelier. A zabovit asupra temei pasarilor timp de 45 de ani pentru a le reda "harul, zborul, elanul", dar nu credea ca va reusi vreodata. S-a spus ca "Brancusi credea ca a atins caracterul de perfectiune definitiv doar in Coloana fara sfarsit si seria Cocosilor".

Henry Moore: "A fost misiunea speciala a lui Brancusi de a elimina ceea ce era de prisos si de a ne da din nou constiinta formei"

Exegetii operei brancusiene din intreaga lume i-au relevat esenta si sensul artei sale remarcand ca "a facut din exotic clasicismul cel mai pur al secolului". "Eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi", obisnuia sa spuna Mesterul de la Hobita, care lauda "desavarsirea artei create de omul primitiv, ce "uita de grijile domestice si lucra cu voiosie". Folosim acest prilej pentru a completa imaginea patriarhului sculpturii moderne, a operei sale, inserand cateva fraze, de altfel foarte cunoscute, spuse de sculptorul britanic Henry Moore (1898-1986).

"De la gotic incoace, sculptura europeana a fost napadita de muschi, de buruieni, de tot soiul de excrescente care ascundeau cu totul forma. A fost misiunea speciala a lui Brancusi de a elimina ceea ce era de prisos si de a ne da din nou constiinta formei. Pentru a ajunge la acest rezultat, a trebuit sa se concentreze asupra formelor foarte simple si directe, sa pastreze acestei sculpturi structura ei monocilindrica, sa rafineze si sa poliseze o forma unica pana o face sa fie aproape pretioasa".

Critica timpului a recunoscut unanim importanta istorica a operei brancusiene in dezvoltarea culturii contemporane, dincolo de valoarea ei individuala, de amprenta sa unica. "Aproape ca ar trebui sa-ti scoti palaria si incaltarile cand intri in acest loc (atelierul lui Brancusi, n.r.) nu numai din punct de vedere fizic, ci si spiritual", afirma arhitectul francez de origine italiana, Renzo Piano, autorul Centrului Georges Pompidou din Paris si al conceptiei spatiului in care este prezentat, astazi, in cadrul institutiei amintite, atelierul artistului. La moartea sa, in 1957, sculptorul lasa, prin testament, statului francez atelierul cu tot ce continea: 144 de sculpturi, 86 de socluri si obiecte de mobilier sculptate, 15 matrite, 38 de desene, o guasa, doua picturi, o impresionanta biblioteca si o importanta colectie de discuri. "Ceea ce privim este unitatea unei opere, este visul unui om", incheia Renzo Piano.

Expozitia, de a carei organizare s-au acupat Ana Zoe Pop si Raluca Bem-Neamu de la Muzeul National al Romaniei, este deschisa pana la 15 octombrie.