Samuel Mutzner a insemnat o victorie a impresionismului in pictura romaneasca. Artist complex, cu o personalitate puternica, inzestrat cu sensibilitati remarcabile, Mutzner va da iubitorilor de frumos, alaturi de Grigorescu, intr-un alt registru, cea mai personalizata expresie plastica a BUCURIEI DE A TRaI.

Opera sa, pe nedrept marginalizata mult timp, a cunoscut, in ultimele doua decenii, o binemeritata reevaluare, astfel incit , astazi, Samule Mutzner este considerat si apreciat drept unul din marii maestri ai artei romanesti, cu un aport considerabil in patrimoniul nostru cultural. Din creatia acestuia, pe care am avut prilejul de a o studia temeinic, sistematic si, nu in ultimul rind, cu sufletul, va voi prezenta citeva lucrari de exceptie, dintre care unele de neegalat in toata pictura romaneasca.

"Surorile" (Fete in gradina) - 1926 - este un tablou care m-a tulburat profund din primul moment in care l-am vazut. Atita lumina, culoare, viata, reunite pe suprafata unei pinze, iti incinta sufletul si trimit catre eternitate clipa. O clipa magica, desprinsa dintr-o insorita zi de vara, din universul unui cliseu de viata, care ne aduce in inima linistea, calmul, desfatarea, unduirea delicata a frunzelor, vibratia omenescului si poezia de neegalat a naturii.

O lucrare care se ridica la inaltimea altora semnate de ilustrul P.A. Renoir, cum este "Surorile", ne arata, o data in plus, cit de mare este acest pictor, cit de actual este mesajul sau artistic. O alta lucrare, pe care as considera-o un unicat prin calitatea sa artistica de exceptie, este "Nud in peisaj" (1925). Dintr-un subiect banal si oarecum conventional, Mutzner reuseste aici realizarea unei capodopere care poate fi considerata una dintre cele mai frumoase, mai vibrante picturi din arta romaneasca moderna.

Aceasta ipostaza a feminitatii, surprinsa tulburator sub o "ploaie" de raze de soare, de petale colorate, devoalata printr-un inspirat joc de lumini si umbre, redata cu multa gingasie, cu admirabile nuantari, se constituie intr-un ideal al "frumosului" atins de catre Mutzner, pictat cu ochii, cu gindul, cu inima. Aceasta opera oglindeste toata credinta sa, flacara sufletului sau.

Citeste si:

La rindul sau, "Fata cu lalele" ( 1927 ) introspecteaza resorturile ascunse ale senzorialului printr-o compozitie in care fiecare element ne da un prilej de meditatie, de contemplare si de adinca simtire. Linga un viu si "optimist" vas cu lalele, care reflecta lumina, un personaj misterios, cu o evidenta melancolie, o nostalgie in priviri, isi cauta repere in adincul sufletului pentru a merge inainte, in tainicul creuzet interior care da ratiune si sens existentei noastre sub soare. Frumusetii directe a florilor i se alatura o "frumusete" spirituala a fetei ingindurate, tot astfel cum optimismul, tristetea si - de ce nu? - speranta coexista laolalta in aceasta pictura, realizare de prim rang a anilor 1925-1928 in creatia lui Mutzner.

"Scurteica visinie", realizata tot in anul 1927, surprinde si prin valentele sale cu caracter simbolic, integrate instinctiv acestei reprezentari, care ne ofera o neasteptata gama de impresii. Interesul sau pentru personajul infatisat este doar unul strict pictural, intr-o senina simfonie cromatica, a carei poezie ascunsa, interpretata pe note lejere, care exploateaza lumina sub toate aspectele ei, convinge prin profunzimea sentimentului care o anima.

In "Culesul viei" (1932), subiectul narativ descriptiv este transfigurat printr-un demers a carui principala calitate este sinceritatea. Transpunerea plastica nealterata a unor sentimente traite, oglindire a unui motiv eminamente decorativ, trecut prin prisma personalitatii sale, vor da forta, grandoarea, vitalitatea si echilibrul acestei compozitii convingatoare prin linie, culoare, lumina, dinamism.

Toate aceste virtuti descoperite prin propriile sale trairi ne vor da un moment dintr-un spectacol al vietii cu care niciodata nu ne vom mai intilni, dar care ramane etern, imortalizat de o mina de geniu si o pensula incarcata de culoare pe o pinza. Vraja vibratiei aerului care invaluie, intr-o tacere mareata, remarcabila "Natura statica - flori, fructe si carte" nu se poate explica sau invata. E un secret al lui, o tresarire de suflet care palpita acolo, bagheta magica care insufleteste niste flori, pictate cu multa dragoste, cu o siguranta si o intensitate a emotiei care ii confera valoarea de arta.