Pentru ridicarea Combinatului Siderurgic de la Calarasi, Romania a cheltuit in timp aproape doua miliarde de dolari. Din nefericire pentru acest obiectiv strategic, revolutia a venit prea devreme, cand mai era putin ca investitia sa fie finalizata.

Asa s-a ales praful de o importanta productie de fonta, profile grele, profile mijlocii pentru diverse industrii, traverse metalice si altele. Dupa '90, niste japonezi si coreeni au venit in vizita, le-au placut investitiile noastre moderne si dusi au fost.

Tot atunci s-a infiintat SIDERCA SA Calarasi - o societate pe actiuni incapabila sa produca ceva -, care a supravietuit in timp ca o gaura neagra a economiei nationale, fiind subventionata in dese randuri de la buget. Adica din banii contribuabilului.

Tentative soldate cu esecuri

Dupa unele studii de fezabilitate s-a ajuns la concluzia ca salvarea combinatului ar consta in punerea in functiune a laminorului de sina de cale ferata si profile grele.

Firma Manessmann s-a aratat interesata de afacere, insa nu existau materii prime pentru dezvoltarea unei afaceri serioase si mai ales profitabile. In loc sa astupe definitiv aceasta gaura neagra a economiei, Guvernul neocomunist a aprobat, in 1993, o ivestitie de 65 de milioane de dolari pentru otelaria electrica de la SIDERCA.

Concomitent, au fost angajate credite de la Bacorex, care n-au mai fost returnate vreodata. Investitia a fost gata abia in 1999, cand s-a produs si prima mie de tone de sina de cale ferata. Doi ani mai tarziu, Compania Nationala Cai Ferate "CFR" SA a cumparat 100 de tone si le-a montat, pana in prezent produsele comportandu-se corespunzator.

Revenind la tentativele de privatizare a combinatului, ne vom intoarce in 1996, cand au depus oferte 18 societati romanesti si straine. Din motive care deocamdata ne scapa, autoritatile romane n-au fost capabile sa duca la bun sfarsit ceea ce incepusera, privatizarea devenind mai intai esec, apoi istorie.

Peste alti doi ani, trei firme au vrut din nou sa cumpere SIDERCA, insa tot fara succes. Dupa un an de tratative cu niste austrieci, acestia s-au retras de la negocieri, spalandu-se pe maini. In realitate, ei nu doreau sa produca sina de cale ferata, ci otel pentru tevi, ca apoi sa poata fi cumparata fabrica PETROTUB din Roman. Sina o produceau si o produc foarte bine in Austria, neavand nevoie de concurenta.

Datorii de 39 de milioane de dolari

Drept urmare, in baza Incheierii judecatorului sindic din 10 august 2000, formulata in Dosarul nr. 30/F/bis/2000, la SIDERCA SA Calarasi a fost declansata procedura falimentului, in conditiile in care productia fusese sistata din decembrie, un an mai devreme.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB, actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS), in calitate de creditor principal (detinand aproape 50% din masa credala), a fost cea care a solicitat declansarea procedurii falimentului.

La acea ora, datoriile SIDERCA SA se situau la nivelul a circa 1000 de miliarde de lei, respectiv 39 de milioane de dolari americani, dupa estimarile SC PricewaterhouseCoopers, care a fost numita drept lichidator.

Din declaratiile acestei firme mai aflam ca: "Inchiderea operationala totala a unui combinat care se intinde pe un teren de peste 600 ha si deci aproape imposibil de pazit si conservat corespunzator a dus la disparitia unei mari cantitati de echipamente si materiale", ceea ce impunea necesitatea unei vanzari cat mai rapide a activelor.

PricewaterhouseCoopers mai sustinea tot atunci ca o strategie de vanzare trebuie sa urmareasca separarea activelor in:

1. active viabile ce urmeaza a fi puse in functiune de cumparator: otelarie electrica, laminorul de sina si profile grele si utilitatile aferente;

2. active neviabile ce urmeaza a fi valorificate ca fier vechi sau dezmembrate si vandute la licitatii: uzina cocsochimica, fabrica de aglomerate si otelaria de convertizoare;

3. active neclasificate, asupra carora decizia trebuia luata ulterior, in functie de ofertele primite: fabrica de oxigen, laminorul universal de profile mijlocii s.a.

Italienii au fost mai cu mot

La inceputul anului 2001, Guvernul Nastase a aprobat un Program de Restructurare si Redresare Financiara a SIDERCA SA Calarasi, avand ca obiectiv principal repunerea in functiune a fluxului viabil al societatii. Primul pas care trebuia facut era constituirea unei societati comerciale cu capital mixt cu numele DONASID Calarasi.

Citeste si:

Spre sfarsitul anului, dupa ce a studiat indelung si competent patru oferte, executivul a autorizat APAPS (fost FPS) sa negocieze cu firma italiana AFV ACCIAIERRIE BELTRAME SpA.

In urma acestei decizii, la care a participat si AVAB, s-a incheiat un protocol (la 30.04.2002) ce stabilea termenii de constituire a SC DONASID SA: SIDERCA - 30% din capital si BELTRAME - 70%, urmand sa mai fie cooptati pe parcurs alti trei asociati.

Dupa aproape cinci luni de negocieri, in DONASID mai sunt atrasi CFR, cu o participare la beneficii si pierderi de 10%, italianul Tisocco Gianalfredo si romanul Ioan Lucian Muresan cu cate un procent. Astfel, actionariatul firmei nasite de Guvernul PSD ar fi trebuit sa fie, la data constituirii sale (09.01.2003), urmatorul:

- AFV ACCIAIERRIE BELTRAME SpA - 68%

- SC SIDERCA SA Calarasi - 20%

- Compania Nationala Cai Ferate "CFR" SA - 10%

- Tisocco Gianalfredo - 1%

- Ioan Lucian Muresan - 1%.

Asadar, dintr-o miscare de condei, italienii au mai diminuat participarea calarasenilor cu zece procente, ei instrainand doar doua procente, si acelea catre un membru al familiei si un "colaborationist" roman.

Care "colaborationist" i-a reprezentat in permanenta pe italieni, fara a avea vreun mandat in acest sens. Asta n-ar fi nimic, poate, daca pana si firma BELTRAME n-ar fi fost substituita la ceas de seara cu SC FI.AB SRL - la prima vedere o societate romaneasca.

SC FI.AB - experta in inginerii financiare
In concluzie, Adunarea Generala a Actionarilor SIDERCA a aprobat constituirea societatii mixte DONASID prin asociere cu BELTRAME - firma cu experienta in domeniu, dar avand mari greutati financiare, fiind supravegheata judiciar in Italia de cinci judecatori.

Ulterior semnarii documentelor de asociere, partenerul extern a fost inlocuit cu un "ilustru" SRL, fara nici un fel de aprobare din partea AGA SC SIDERCA, dar cu complicitatea organului competent in ale privatizarii, condus la acea vreme de Ovidiu Musetescu.

Fantoma FI.AB a fost infiintata in octombrie 2002 la Vicenza, cu numai trei luni inaintea inregistrarii DONASID, singura legatura dintre aceasta si BELTRAME dovedindu-se ulterior a fi una de rudenie intre proprietari. In plus, constituirea noii societati s-a facut cu incalcarea normelor metodologice ale AVAS, fiindca FI.AB nu avea nici un fel de experienta in domeniul metalurgic.

Poate doar in cel al ingineriilor financiare, dupa cum vom demonstra mai departe. De ce s-a folosit titulatura de SRL si nu sintagma italieneasca prescurtata SpA? Tocmai pentru inducerea in eroare a autoritatilor romane sau mai degraba cu complicitatea acestora, pentru a se crea impresia ca FI.AB este o societate carpato-dunareana, cand de fapt era italieneasca.

Aici ar mai fi de adaugat ca actele doveditoare emise de Raiffeisen Bank, prin care s-a atestat varsarea de catre italieni a unui capital de 97.251.000.000 de lei in contul DONASID, au fost semnate de directorul general Septimiu Valasutean, care, ceva mai tarziu, va fi numit in conducerea DONASID SA.

Tranzactie despre care exista date ca ar fi fost una cu totul si cu totul fictiva, adica masluita pe hartie, pentru ca in realitate italienii n-au adus nici un eurocent la Calarasi. Cat despre investitia de sapte milioane de euro promisa de asa-zisul investitor strategic, nici n-are rost sa mai amintim.

Vanzarea utilajelor combinatului

La data de 8 octombrie 2003, Eugen Nicolaescu, purtatorul de cuvant al PNL, concluziona ca "de la constituire si pana in prezent, functionarea noii societati se caracterizeaza printr-o serie grava de disfunctionalitati: partenerul strategic initial a fost inlocuit cu o firma cu un obiect de activitate fara nici o legatura cu cel al firmei SC DONASID SA, au aparut peste noapte doi investitori persoane fizice, ca sa nu mai vorbim de faptul ca singura activitate economica a constat in vanzarea utilajelor combinatului."

La aceeasi data, PNL a solicitat Autoritatii Nationale de Control si Parchetului National Anticoruptie demararea unei anchete care sa analizeze legalitatea operatiunilor efectuate de italieni in complicitate cu autoritatile romane de la acea data. Cum era si de asteptat, cele doua entitati aflate sub patronajul fostului executiv nu s-au sinchisit sa scoata adevarul la lumina in legislatura trecuta.

In episodul urmator vom demonta ingineriile financiare ale italienilor, prin care acestia au devalizat Combinatul Siderurgic de la Calarasi, ca apoi sa-l vanda cu un profit exorbitant si sa ne lase balta.