Sa luam atitudine fata de lipsa de respect a oamenilor din jur si sa multumim mai des!

“Traim niste vremuri pe care le simtim putin cam dure. Experiente grele, momente stresante si crize propovaduite peste tot nu fac decat sa ne inraiasca. E o scuza ce incerc sa o formulez in minte cand ma gandesc la faptul ca am uitat <<sa multumim>>. Nu am omis sa facem gestul, rostim cuvantul sau schitam zambetul ci chiar am uitat cum se multumeste. Putin prea rai si prea egocentristi luam tot ceea ce primim prea repede si prea fortat”...

Asa isi incepe o bloggerita reflectia sa cu privire la societatea romanesca actuala. Este trist, dar adevarat, ca oamenii nu mai stiu sa spuna “multumesc”, ca prea des ne lovim de ochi rai si injurii, ori de cate ori tensiunile de zi cu zi ne domina.

Ce conduita etica? Ce cod deontologic poti sa mai invoci intr-o lume care seamana mai degraba cu un joc pe computer in care esti fortat sa alergi si sa te iei la intrecere, la propriu, cu semenii tai, pentru a supravietui?

Vorbim atat de des despre criza financiara, dar nu vedem ca de fapt, criza Lumii este o criza a valorilor, cum multi au mai spus-o pana acum. Si da, poate ca totul porneste de la acest simplu “multumesc”. Din moment ce ne aratam disponibilitatea de a fi recunoscatori fata de tot ceea ce este in jurul nostru, fata de oamenii care ne fac un bine sau care pur si simplu ne zambesc, atunci de ce sa nu profitam si sa multumim. Un sincer “multumesc” poate reprezenta pentru cel care il primeste, un nou inceput, o speranta, un indemn sa faca bine.

“A multumi nu este un lucru blamabil. A multumi inseamna a iubi, a tolera, a valorifica sentimentele si increderea celor din jur. De cele mai multe ori acest lucru poate fi inteles gresit; unii te pot lua in gluma, altii pot crede ca esti ironic pentru ca ai multumit pentru un lucru mic sau nesemnificativ (…) Nu vreau sa cred ca traim intr-o vreme a mitocaniei generale in care lumea da si ia, pretinde, cere, fura, plateste, reproseaza si doar asteapta. Vreau sa daruim, multumim, rasplatim si recunoastem”, scrie Incasha, aratand ca se poate si altfel.

Sa ne incepem ziua prin a multumi ca vedem rasaritul, sa le multumim celor din jur ca sunt acolo, alaturi de noi, si ne ducem la culcare cu multumirea ca stim sa ne bucuram de viata.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.