Un fost detinut politic, expulzat in SUA de comunisti, cere statului daune de 50 milioane de euro

Un film documentar, inceputul calvarului

Corneliu Nestor Popescu, in varsta de aproape 73 de ani, arata, in actiunea depusa in instanta, ca in anul 1970 a inceput „prigonirea” sa de catre comunisti, care l-au urmarit si apoi l-au internat la Penitenciarul pentru detinuti politici de la Poiana Mare, unde i-au administrat diferite substante, unele cu efecte de stupefiante.

Disidentul anticomunist, la vremea aceea un tanar asistent de regie la Animafilm, a denuntat presiunile facute de directorul Ion Drughean, care le cerea angajatilor sa remonteze un film documentar despre un accident de munca mortal „petrecut in graba intrecerii socialiste”, pentru a musamaliza situatia reala, se arata in actiune.

Pentru ca a indraznit sa se revolte, Popescu a inceput sa fie hartuit de catre sefi, care nu ii mareau salariul si nu ii dadeau voie sa avanseze. De asemenea, nu i se permitea sa plece din tara in excursii organizate, arata Popescu in actiunea depusa in instanta. Din documentele eliberate de CNSAS, rezulta ca detinutul politic era filat permanent, astfel incat „securistii nu se mai ascundeau si ne urmareau pas cu pas, in rand cu noi”, se arata in actiune.

Intoxicat cu mancare otravita, la cantina

Din anul 1980, a inceput „sa frecventeze cercurile bisericii baptiste”. Din acel moment, situatia s-a agravat. In vara lui 1986, a facut parte din echipa care a reconstruit biserica baptista din Bucuresti, fiind fortat de imprejurari sa manance la cantina, conform declaratiei din dosar.

„Acesta a fost momentul intoxicarii mele cu substante necunoscute”, noteaza Nestor Popescu in actiune. Astfel, declara ca a inceput sa aiba „insomnii, tulburari de memorie, stari de anxietate, trahicardie, constipatie permanenta, anurie, care au culminat cu un rau general permanent”.

Din cauza starii de sanatate, a mers la un medic care i-a recomandat un tratament de dezintoxicare, ce nu a dat, insa, rezultate. Prin urmare, Nestor Popescu a apelat „clandestin” la o consultatie privata din partea unui alt medic, care i-a confirmat ca „toata simptomatologia este urmarea unei intreruperi bruste a unui drog ingerat o perioada lunga de timp”, a unor substante halucinogene, potrivit actelor de la dosar.

In toata aceasta perioada, noteaza luptatorul anticomunist in actiune, el a fost perchezitionat si urmarit permanent si i s-au confiscat „bunuri care reprezinta proprietate intelectuala”, precum scenarii de film, romane, nuvele cu caracter sociologic si politic. A fost anchetat in arest, timp de trei luni.

Securistii i-au confiscat disidentului fotografii de familie, fotografii prezentate la expozitii in timpul facultatii, fotografii istorice, diapozitive, o masina de scris, o biblie si mai multe carti religioase, arata in documenele de la dosar.

„Proprietatea intelectuala confiscata prin perchezitie zace si acum in beciurile Securitatii, fara ca nimeni sa mi-o inapoieze”, spune in actiune Nestor Popescu.

Arestat la iesire din Consulatul Elvetiei

Dupa tot ceea ce i s-a intamplat, in 1987, a formulat un "apel manifest anticomunist", la care a cerut sa adere toti intelectualii. Inca din ianuarie 1987, Nestor Popescu a incercat sa dea manifestul mai multor consulate din Romania, pentru a il transmite presei straine - Consulatul American din Bucuresti, la cel al Braziliei si la Consulatul Elvetiei. La iesirea din Consulatul Elvetiei, dupa ce lasase manifestul pe hol, a fost arestat de catre comunisti, potrivit actiunii din instanta.

„Am fost supus la interogatorii interminabile, abuzive, fara aparator, batut pana la lesin in arestul de cercetari penale din Calea Rahovei si la Penitenciarul Jilava”, noteaza Popescu in actiune.

In data de 24 octombrie 1987 fost judecat in secret la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, unde magistratii au decis sa il condamne pe viata si sa il inchida in penitenciarul de maxima siguranta cu profil de psihiatrie de la Poiana Mare. Pe 31 octombrie 1987, intr-o sambata, s-a judecat recursul, cu usile inchise. Recursul a fost, insa, respins.

Nestor Popescu a ajuns la Poiana Mare, un lagar de exterminare pentru luptatorii anticomunisti
„Inconjurat de un gard de sarma ghimpata si pazit de paznici cu caini-un adevarat lagar de exterminare", asa descrie luptatorul anticomunist penitenciarul de la Poiana Mare.

Corneliu Nestor Popescu ii acuza pe comunisti ca in penitenciarul de la Poiana Mare l-au supus unui stres enorm, „menit sa ma zdrobeasca psihic toata viata”. Acolo, detinutul politic spune ca a fost inchis cu bolnavi psihici violenti, „criminali de drept comun”.

Penitenciarul de la Poiana Mare apare si in Raportul Tismaneanu, unde se arata ca detinutii politici erau persecutati psihic. Conform raportului, „Cercetarile viitoare vor trebui sa faca lumina asupra amplorii acestui tip de represiune si sa stabileasca responsabilitatile, inclusiv din domeniul medical”.

Bolnavii psihic, indemnati sa il tortureze pe disident pana la epuizare

Nestor Popescu descrie, in actiune, modul in care era tratat in penitenciar: „De foarte multe ori am fost victima unor bolnavi psihic lipsiti de discernamant, pe care, odata intrati in criza, nimeni nu ii mai putea opri”. De asemenea, el spune ca bolnavii psihic erau impulsionati de personalul institutiei „sa ma atace, sa ma agreseze fizic, psihic, sa ma violeze si sa ma tortureze pana la lesin”.

Luptatorul anticomunist arata ca, desi a fost arestat abuziv, din dosare lipsesc actele care sa demonstreze acest lucru, „tocmai pentru a nu incrimina statul roman de intreg genocidul din acea perioada”.

Expulzat impreuna cu familia

Dupa mai mult de doi ani de inchisoare la Poiana Mare, timp in care sotia sa a facut nenumarate cereri catre statul roman pentru a afla ce s-a intamplat cu el si pentru a il elibera, in noapte de 21 spre 22 noiembrie 1989, Nestor Popescu e „ridicat” din Pavilionul Zero a inchisorii si escortat de un reprezentant al Ministerului de Externe pana la Aeroportul Otopeni.

A doua zi, el, impreuna cu sotia si cei doi copii minori erau expulzati din tara. Conform declaratiei avocatei lui Nestor Popescu, Liliana Poenaru, daca sotia detinutului politic nu ar fi cerut ca cei doi copii sa fie trecuti pe pasaportul sotului pentru a fi scosi din tara, el ar fi ramas in inchisoare, iar familia i-ar fi fost expulzata.

Drama a continuat si dupa expulzare

Nestor Popescu si cu familia sa au ajuns in Italia, iar de acolo, au plecat spre Statele Unite ale Americii.
Din cauza sanatatii fizice si mentale precare pe care luptatorul anticomunist o avea, nu a putut sa invete limba engleza si nici nu s-a putut angaja, in ciuda faptului ca era absolvent de filologie.

Din 1989, el nu s-a mai intors niciodata in tara pentru ca „frica in fata Securitatii nu a trecut nici astazi”, arata fostul detinut in actiune. „Valorile existentei mele au fost batjocorite si desfiintate”, mai adauga el.

Astazi, fostul detinut politic are reflexele „bulversate”, are timpanele sclerozate si sparte, nu vede bine si are confuzii de orientare, mai spune acesta.

50.000.000 de euro, daunele pentru chinurile indurate

In urma celor traite in perioada comunista, Corneliu Nestor Popescu cere in instanta statului roman daune morale in valoare de 50.000.000 euro, din cauza „suferintelor cauzate in anii grei de ancheta, detentie comunista, cat si a anilor care au urmat detentiei pentru ca refacerea vietii mele a fost dificila, aproape imposibila”.

El isi motiveaza cererea aratand ca, in perioada comunista, a fost considerat „un paria al societatii”, „am fost obligat sa mananc din gunoaie, pentru ca am fost dat afara de la serviciu nejustificat” si „am fost obligat sa prestez muncile cele mai grele din punct de vedere fizic, cele necalificate, indurand cele mai mari umilinte”.

Nestor Popescu acuza statul roman ca i-a incalcat, atat lui cat si familiei, drepturile fundamentale la viata si libertate. De aceea, cere instantei sa i se plateasca daune morale, atat de catre stat, cit si de catre securistii care l-au urmarit, de catre procurori, de judecatorii care l-au condamnat, de personalul de la Poiana Mare si de toti cei care au contribuit la „suferinta sa”.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe