Redactor 9am: Nu esti la prima calatorie in Afganistan, ce anume te-a facut sa te intorci acolo si de ce ai ales Qalat?

Florin Ghioca: Sunt la a patra vizita in Afganistan, toate au fost in scop jurnalistic, concretizate pana acum in mai multe materiale publicate in presa romaneasca. Prima data am fost invitat de NATO si am fost surprins de ceea ce am vazut la fata locului. Atat de surprins incat cred ca mi-au scapat multe lucruri pe care ulterior mi-as fi dorit sa le fi observat. Astfel, la cea de-a doua plecare nu am mai ratat oportunitati de imagine si m-am intors cu tolba plina de fotografii reusite. Ele vor face obiectul unei expozitii si unui album foto la care lucrez in momentul de fata.

M-am intors pentru ca este o lume fascinanta, o civilizatie surprinzatoare si complexa, in ciuda simplitatii oamenilor de acolo. Am descoperit de fiecare data lucruri noi si m-am simtit tot mai atasat de locurile acelea. Nu in ultimul rand, a fi jurnalist in zone de conflict inseamna foarte mult, iar cei din bransa stiu asta. Am fost un norocos pana acum si sper sa reusesc sa imi pastrez in continuare ingerul pazitor prin preajma.

9am: Cine te-a ajutat sa ajungi in Qalat? Poti sa ne descrii evolutia acestei misiuni?

F G: Am povestit in articolul pe care l-am scris in Evenimentul Zilei, insa pe scurt, as vrea sa multumesc celor de la Ministerul Apararii pentru sprijinul logistic si fireste, trustului Ringier pentru ajutor. Fara sprijinul sefilor mei nu prea as fi avut cum sa fac aceasta deplasare. Practic a fost vorba de o misiune CIMIC (Civil-Military Cooperation), adica un transport umanitar de ajutoare pentru copiii din orasul Qalat, provincia Zabul, loc in care militarii romani sunt prezenti in numar mai mare. Ideea acestei campanii mi-a venit in urma cu un an, insa atunci s-a concretizat intr-o actiune umanitara pentru copiii romani din orfelinate. Ulterior, pentru ca am fost sprijinit de minister, am reusit sa duc un transport de ajutoare si copiilor sarmani si bolnavi din Afganistan. Era un mod de a raspunde celor de acolo, care mi-au oferit indirect posibilitatea e a face presa cu adevarat si de a fi in mijlocul celui mai important eveniment militar al ultimului deceniu.

9am: Ce inseamna ‘o zi obisnuita’ in Qalat?

F G: Nu prea exista zile obisnuite. Dupa cum spuneam, sunt un norocos. In perioada in care ajung eu in Afganistan parca este armistitiu, ca nu mai sunt atentate, cel putin nu in locul in care ma aflu eu. Chiar glumeam cu militarii romani si imi spuneau sa stau mai mult prin preajma... Dupa plecarea mea au cazut doua rachete in baza din Kandahar, iar inainte de sosirea mea, doi militari bulgari au fost raniti intr-un alt atac…

Citeste si:

Practic, cat am stat in aceasta vizita am lucrat incontinuu. Am fost insotit de cameramanul Rolf Vescan (Kanal D), un profesionist intr-ale imaginii, care a luat niste cadre excelente de acolo. Am facut materiale cu militarii romani, interviuri, am fost primii jurnalisti care au vazut la lucru noile transportoare blindate Piranha (si am avut ocazia sa asistam si la niste exercitii, pe langa misiunile lor obisnuite), am prins chiar si un concert Kid Rock, pentru militarii din Kandahar, dar am fost si primiti de general-maiorul olandez Mart de Kruif, comandantul RC South, adica cel care raspunde de zona cea mai fierbinte a Afganistanului, un militar NATO care isi are cartierul general in Kandahar si care ne-a oferit un interviu in exclusivitate. De obicei se ajunge foarte greu la el, insa noi am fost privilegiati de aceasta data.

Foto: Florin Ghioca

Si ca sa revin la intrebare, nu am stat locului in perioada petrecuta in Afganistan. Am fost in patrulare cu militarii romani, am mers si am daruit ajutoarele copiilor din Qalat, am filmat si am facut fotografii, am scris si am intervievat oamenii interesanti pe care i-am intalnit. In final, pot sa declar ca a fost o misiune reusita si le multumesc tuturor celor care au donat haine de iarna si jucarii sau care au contribuit la aceasta actiune.

9am: Aceasta campanie a fost destinata copiilor afgani, cum sunt acestia comparativ cu cei romani de exemplu? Ce sanse de viitor crezi ca au?

F G: Copiii din Afganistan sunt frumosi si in ochii lor citesti foarte multe, sunt foarte expresivi. Se diferentiaza de prin drama pe care o traiesc zilnic, prin saracia in care sunt obligati sa o suporte. Insa un zambet al unui copil afgan ridica soarele pe cer, mai ceva ca in istorisirile lui Creanga. E mare lucru sa poti sa faci un copil afgan sa rada. Noi am reusit asta, chiar daca nu la un nivel foarte mare. Dupa cum am mai declarat, poate ca este o picatura intr-un ocean, insa sunt fericit ca i-am facut pe cei 200 de copii din Qalat care au primit ajutoare sa aiba o iarna mai calduroasa si mai frumoasa un pic. Cine stie, unii dintre ei poate chiar vor putea sa o depaseasca. Si ca sa lamuresc problema, pentru ca multi oameni m-au intrebat, in Afganistan nu e cald decat vara, cand sunt si temperaturi de 50 de grade. Iarna, in februarie, am prins -25 de grade noaptea si -10 ziua, iar copiii de acolo umbla desculti si infasurati in carpe, sunt subnutriti si sufera de mai multe boli, au raie, conjunctivita…

Foto: Florin Ghioca

Sanse de viitor recunosc cu amaraciune ca nu prea au, decat daca razboiul din Afganistan se va termina si se va incepe o campanie nationala de refacere si reconstructie. Insa aici nu sunt deloc optimist. Dupa cum evolueaza lucrurile, cel putin cativa ani vor mai ramane trupele aliate in Afganistan, iar acest lucru nu este in folosul nimanui cred. Banuiesc ca ne dorim cu totii sa fie pace, chiar daca este un deziderat care e un pic prafuit in contextul international actual. De ajutat o sa incercam sa ii mai ajutam pe micutii afgani, chiar daca nu reusim miracole. Sper ca la urmatoarea deplasare sa facem mai multe pentru ei…

9am: Deci vrei sa te mai intorci in Afganistan. Cand se va mai intampla asta si de ce?

F G: Da, sper sa ajungem din nou in februarie, in aceeasi formula de doi, impreuna cu Rolf, pentru niste materiale despre militarii romani de acolo. Ne dorim sa aratam fata umana a razboiului si nu cautam senzationalul de acolo, asa cum am vazut ca procedeaza alti colegi ajunsi la fata locului. Chiar ne intereseaza povestile de viata ale militarilor romani. Acum a ajuns in zona batalionul de la Predeal, “Viperele Negre”. Sunt convins ca sunt oameni care au multe de spus si e bine ca lumea sa afle povestile lor, sa afle de la fata locului cum e sa participi la un razboi la mii de km de casa, sa ai contact zilnic cu realitatea cruda si deseori socanta de acolo…. Nu in ultimul rand, intentionam sa organizam si alte campanii, insa toate la vremea lor. Momentan ne bucuram ca am smuls o particica din realitatea afgana si am oferit-o cititorilor si telespectatorilor romani. Promitem sa revenim cu povesti interesante si cu imagini care ii vor interesa cu siguranta.