Vicepremierul George Copos este pe cale sa dea o noua teapa statului roman, in urma privatizarii Athénée Palace SA. Mai exact, una dintre firmele demnitarului, Ana Hotels, este favorita in preluarea pachetului de actiuni pe care statul le detine la Athénée Palace SA, pentru ridicola suma de 500.000 de dolari. Implicit, preluarea Athénée Palace SA inseamna dobandirea controlului asupra Hotelului Hilton. Culmea, aceasta suma o stabileste chiar firma Ana Hotels, deoarece ea este singura care a mai ramas in cursa pentru privatizarea Hotelului Hilton. In mod paradoxal, Ana Hotels este unica dintre cele care au cumparat caietul de sarcini care indeplineste conditiile impuse de organizatorii licitatiei. Indeplineste, insa, un cuvant mult prea pretentios, intrucat totul pare facut ca firma in care George Copos detine pachetul majoritar sa aiba intaietate, desi pretul oferit este mult sub valoarea de piata a hotelului. Aceasta licitatie aminteste de alt gen de privatizari, desfasurate, in trecut, in care concursul este doar de ochii lumii, castigatorul fiind stabilit dinainte.

In realitate, George Copos ofera 500.000 de dolari pentru a-si putea asigura controlul asupra unuia dintre cele mai cunoscute hoteluri din Romania. Presiunile politice in acest caz sunt foarte mari, deoarece, chiar daca nu mai administreaza firmele sale, viceprim-ministrul are un cuvant greu de spus in privatizarea acestui obiectiv. Reprezentantii MTCT se tem de o eventuala razbunare a lui Copos, in situatia in care se va reorganiza o noua licitatie si, ca atare, sunt resemnati ca Athénée Palace Hilton va intra pe mana patronului rapidist.

Licitatia, chiar daca se va repeta, se anunta a fi o mascarada, in care Ana Hotels va defila catre o victorie stiuta de toata lumea, dar acceptata de statul roman, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Se pare ca a fi viceprim-ministru a devenit o mare afacere in Romania, dovada stand milioanele de euro pe care Copos le-a castigat in numai cinci luni de cand se afla la guvernare.

Hotelul a intrat in vizorul investitorilor o data cu relansarea sa, in anul 1996, atunci cand a devenit un etalon al unitatilor de cazare din Bucuresti. Athénée Palace a fost, la vremea respectiva, renovat si a intrat pe piata cu 275 de camere, catalogate la cinci stele, nemaipunand la socoteala restaurantele, centru de afaceri, salile de conferinta, centrul de fitness si zona de shopping de care acesta dispune. In anul 2003, cifra de afaceri a acestei unitati de turism a fost de peste 527 miliarde de lei, cu un profit net de 113 miliarde de lei. La vremea respectiva, modernizarea a fost finantata de trei divizii ale cunoscutului grup francez Vivendi, la care au mai participat, dar intr-o masura mai mica, si SC Athénée Palace, CMC International, reprezentata de omul de afaceri Mihai Carciog, si Harpcorp Romania.

Vivendi isi vinde actiunile

Desi au fost implicate mai multe firme, controlul asupra cunoscutului hotel din centrul Capitalei a revenit, la vremea respectiva, societatii Athénée Phenix Group SA, un consortiu care includea toate firmele participante la relansarea hotelului. In toamna anului trecut, Vivendi Universal a primit o instiintare din partea Uniunii Europene, prin care i se impunea sa isi lichideze afacerile din domeniile secundare, printre care si turismul. Astfel, cele patru hoteluri care se aflau in portofoliul Vivendi trebuiau, in cel mai scurt timp, instrainate.

Anuntul privatizarii

Printre aceste hoteluri se afla si Athénée Palace, manageriat de reteaua internationala Hilton pe o perioada de 20 de ani. Concomitent, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului a decis sa vanda actiunile pe care le detinea statul roman, prin intermediul societatii Athénée Palace SA. Astfel, privatizarea SC Athénée Palace SA devenea cheia preluarii hotelului, intrucat aceasta firma este cea care detine 35,6% din actiunile Athénée Phenix Group SA, proprietarul hotelului. Insa cei care achizitionau acest pachet de actiuni aveau, automat, drept de preemtiune, in momentul in care o alta firma actionara la firma-mama, detinatoare a hotelului, dorea sa-si vanda partea din actiuni detinute.

Momentul ingineriilor financiare

Momentul a fost mai mult decat prielnic pentru un eventual investitor, care dorea sa devina actionar majoritar la Hilton. Exact in aceasta perioada, celalalt actionar principal din SC Athénée Phenix Group, prin cele trei divizii ale sale, care detineau, impreuna, 52,9% din firma, este obligat sa vanda actiunile sale. Desi, initial, o eventuala preluare a Hotelului Hilton ar fi parut imposibila, din cauza impartirii actiunilor intre mai multi parteneri, o data cu evenimente aparute in toamna anului trecut, un expert al ingineriilor financiare putea observa ca este momentul oportun pentru o mare afacere.

O licitatie controversata

Pentru ca era in joc privatizarea unuia dintre punctele de atractie a Bucurestiului si, mai ales, deoarece legea o cere, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului a decis organizarea unei licitatii, astfel ca, oricine este interesat de preluarea hotelului, sa poata participa la procesul de privatizare. Insa, in mod paradoxal, nu oricine poate participa la licitatia anuntata. Mai exact, conditiile drastice de participare, unele dintre ele chiar absurde, reduc numarul celor care se pot implica in privatizare la cateva nume. Un cerc restrans de firme, special parca pentru a favoriza o anumita societate.

Prima conditie, ilogica

Prima dintre aceste conditii este, aparent, logica: ofertantul sa aiba inscris in obiectul de activitate hoteluri, restaurante si baruri. Am precizat aparent logica pentru ca, in aceasta situatie, domeniul de activitate al cumparatorului nu este semnificativ, atata vreme cat managementul hotelului este asigurat de o echipa renumita pe plan international, respectiv staff-ul lantului hotelier Hilton. Mai precis, intreaga politica de conducere a unitatii de turism este asigurata, conform contractului, de cei de la Hilton inca, cel putin, 15 ani de acum incolo. Deci, actionarul majoritar nu are un factor de decizie relevant in aceasta situatie, el fiind doar beneficiarul unei cote din profitul anual. Exemplificand aceasta conditie, relativ nejustificata, putem face afirmatia ca un jucator de Loto care a castigat peste noapte, o avere fabuloasa, nu se poate inscrie in cursa pentru achizitionarea pachetului majoritar, chiar daca oferta sa este superioara celorlalti competitori.

Persoanele fizice, eliminate

A doua conditie de participare la licitatie este ca ofertantul sa aiba o cifra de afaceri de cel putin 40 de milioane de dolari. O solicitare care pare, la prima vedere, justa. Este normala dorinta statului roman ca prin aceasta cerere sa atraga investitori seriosi, cu o putere financiara remarcabila. Insa, in realitate, si aceasta conditie este deplasata. A cere unei firme sa aiba cifra de afaceri de ordinul zecilor de milioane de dolari pentru a putea achizitiona 41% din societatea SC Athénée Palace SA, detinatoarea a doar 35% din Hotelul Hilton, este ciudat si irelevant. In acelasi timp, conditia urmatoare, ca ofertantul sa aiba conturi auditate, naste noi semne de intrebare. Aceasta solicitare, implica faptul ca ofertantul sa fie persoana juridica, nicidecum fizica, ceea ce creeaza un dezavantaj pentru cei din urma si nu poate explica in ce masura ar reprezenta acest fapt o garantie pentru vanzator, respectiv Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Reguli pentru un ofertant

Ultima conditie impune ofertantilor sa aiba certificare ISO 9001, adica certificarea sistemului de management al calitatii. Un nou semn de intrebare si in acest caz. De ce este nevoie ca acela care cumpara niste simple actiuni sa fie nevoit sa suporte asemenea conditii draconice, din moment ce managementul este asigurat, in totalitate, de angajatii retelei hoteliere Hilton, firma recunoscuta, pe plan international, pentru serviciile ireprosabile si seriozitatea in relatiile de afaceri.

Citeste si:

Prima licitatie, un esec

Prima licitatie a avut loc in decembrie 2004, in preajma Craciunului, si a fost un esec. Mai precis, unul dintre ofertanti, o persoana fizica ce reprezenta un grup de investitori din Israel, a depus o contestatie in instanta, prin care reclama afectarea grava a drepturilor legitime si a raporturilor juridice reglementate de Legea concurentei. Acest act normativ sanctioneaza restrangerea mediului concurential, inclusiv prin clauze de nulitate. Un alt ofertant care a protestat a fost, la vremea respectiva, Parc Hotels, care s-a aratat profund nemultumit de conditiile impuse la privatizare, concluzionand ca, atat timp cat accesul este restrictionat, raportul cerere-oferta este distorsionat.

Ana Hotels, favorita

Relevant in aceste plangeri este faptul ca, in afara de unul singur, toti cei interesati au avut ceva de obiectat. In mod paradoxal, cel de-al treilea ofertant indeplinea cu brio toate conditiile, desi, asa cum am prezentat anterior, acestea sunt restrictive. Ofertantul caruia i se potrivea ca o manusa caietul de sarcini era Ana Hotels, care s-a aliat cu Tehnofrig SA. Strategia, in sine, era foarte buna: alegerea unui caiet de sarcini foarte greu de indeplinit, astfel incat ceilalti competitori sa se "elimine" singuri. Ramane un singur potential cumparator si, de aici, lucrurile sunt foarte simple.

Desi pretul de pornire a negocierilor pentru cele trei milioane de actiuni pe care statul le scotea la vanzare era de peste 300 miliarde de lei, valoarea pachetului de actiuni poate scadea dramatic, in conditiile in care exista un singur ofertant calificat. Surse bine informate din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT) au precizat ca pretul actiunilor poate ajunge la 3.000 de lei/actiune. In conditiile unui singur ofertant si uzitandu-se de legea pentru accelerarea privatizarii, Ana Hotels, impreuna cu Tehnofrig SA, poate achizitiona actiunile statului cu numai 500.000 de dolari de fiecare.

O ecuatie cu un singur castigator

Actiunile pe care la are in portofoliu statul roman, prin MTCT, cuprinde, printre altele, si cei 7.000 de metri patrati pe care se afla constructia in care functioneaza Hotelul Athénée Palace Hilton. La o adica, castigatorul licitatiei poate invoca aceasta suprafata ca o majorare de capital si, astfel, sa castige intaietate intre ceilalti actionari. Astfel, cumpararea de actiuni de la Vivendi devine o simpla formalitate.

Totusi, pentru a nu scapa din mana ocazia, desi sectia a VI-a Comerciala a Tribunalului Bucuresti avea pe rol, la vremea respectiva, cauza privind anularea licitatiei, Ana Hotels a fortat "mana", inainte de a castiga licitatia, contactand reprezentantii grupului Vivendi. Surse credibile sustin ca vicepremierul George Copos s-ar fi deplasat personal la sediul Vivendi Universal din Paris, impreuna cu Ilie Nastase, cel care ar fi facilitat intrevederea, pentru a pune la cale un eventual transfer de actiuni de la partea franceza catre Ana Hotels. Fostul mare jucator de tenis a confirmat vizita la Paris, dar nu la grupul Vivendi, ci la Federatia Franceza de Tenis. Nici alaturarea numelui sau de cel al lui Copos nu a fost pe placul lui Nastase, acesta reactionand virulent si precizand ca nici macar nu este prieten cu vicepremierul.

Confirmarea vizitelor in Franta

Totusi, societatea Ana Hotels a confirmat, intr-un comunicat remis redactiei, ca se afla in negocieri cu MTCT pentru o eventuala preluare a pachetului de actiuni de la stat. De asemenea, directorul general al firmei, Simona Constantinescu, a mentionat ca ea a intreprins vizita la Paris, intrucat George Copos, o data cu depunerea juramantului de senator, s-a retras din orice functie executiva detinuta in companiile sale.

In ciuda acestui fapt, este bine cunoscut faptul ca vicepremierul este actionar majoritar la holdingul Ana, detinand 99% din actiuni. Vizita la Paris a reprezentantilor Ana Hotels, oricare ar fi fost aceia, este o dovada a sigurantei pe care o afiseaza compania romana, care se considera, deja, castigatoare a licitatiei. Altfel, nu se explica de ce exista acest interes imens pentru pachetul de actiuni detinut de firma franceza, procente care, in final, vor fi decisive in stabilirea viitorului patron al Hotelului Hilton. Ecuatia acestei afaceri, desi foarte incalcita, din pricina multitudinilor de firme implicate, are o rezolvare foarte simpla: acei 500.000 de dolari care, folositi cu dibacie, pot aduce in sanul firmei Ana Hotels o perla a turismului national.

MTCT nu reactioneaza la critici

In continuare, Tribunalul Municipiului Bucuresti a analizat situatia contestata de unul dintre ofertanti, cu prilejul licitatiei din decembrie, dar, in urma cu putin timp, a dat solutia respingerii solicitarii reprezentantului oamenilor de afaceri israelieni. Decizia instantei implica o continuare a negocierilor, in prim-plan aflandu-se, cum era si firesc, singurul ofertant ramas in competitie, Ana Hotels-Tehnofrig. Desi se confrunta cu numeroase alte oferte care, la prima vedere, sunt mult mai rentabile din punct de vedere financiar, MTCT nu are de gand sa modifice criteriile care au stat la baza selectiei initiale si sa organizeze, asa cum ar fi normal, o licitatie deschisa.

In acest timp, auzind despre oferta interesanta lansata de MTCT, au aparut si alti investitori, potenti financiar, dornici de a prelua pachetul de actiuni scos la privatizare. Printre acestia, se numara omul de afaceri Gigi Becali, care, in urma cu doar cateva zile, s-a declarat revoltat de faptul ca, desi a facut o oferta de 10,5 milioane de dolari, a fost respins, din start, sub pretextul ca nu indeplineste criteriile de selectie, alese de fosta conducere a MTCT.

Concurentul-surpriza: un concern austriac

O alta oferta a venit, pe 15 aprilie a acestui an, din partea concernului european EPIC (European Privatization& Investment Corporation). Oferta acestora, care s-au aratat deosebit de interesati de achizitionarea Hotelului Hilton, cuprindea, printre altele, si suma de patru milioane de euro, ca punct de pornire a negocierilor. Totodata, EPIC a confirmat ca se afla in tratative avansate cu Vivendi, de la care are promisiuni ferme de transferare a actiunilor detinute de diviziile concernului francez la societatea Athénée Phenix Group SA.

Un alt detaliu extrem de important in aceasta tranzactie il reprezinta faptul ca EPIC si Vivendi au relatii de colaborare foarte stranse, din moment ce, in anul 2001, EPIC a consiliat Vivendi in preluarea a 66% din actiunile detinute de statul ceh la societatea de apa si canalizare din Praga (Prague Water Works).

Consortiul EPIC, cu sediul in Austria, la Viena, are afaceri in majoritatea statelor din centrul si estul Europei, fiind unul dintre cei mai puternici investitori si consilieri financiari din zona, cu o cifra de afaceri de peste doua miliarde de euro. Si in Romania, EPIC s-a implicat in mai multe privatizari, dovada stand solicitarile AVAS pentru realizarea mai multor tranzactii importante de pe piata romaneasca de capital, cum ar fi: privatizarea Caromet SA, URB Rulmenti.