Investitorul spaniol Jesus Menchero negociaza de sambata cu satenii din Sohatu - Calarasi, ca sa le cumpere terenurile si sa faca acolo un oras industrial. Negocierile au inceput cu un adalmas de proportii.

Un val de bani inalt de 28 de milioane de euro se abate asupra comunei Sohatu din Calarasi. In urma viiturii s-ar putea sa rasara un oras mai mare decat multe resedinte de judet din Romania. Spaniolul care vrea sa construiasca orasul in Baragan a dat o petrecere pentru tot satul ca sa le inmoaie inimile taranilor si acestia sa-i vanda pamanturile mai repede.

Ziua de sambata, 10 mai 2008, va ramane pentru cei 3.500 de oameni din Sohatu acea zi de neuitat cand Jesus Menchero s-a coborat din Audi pe pamanturile lor si n-a vrut sa le cumpere imediat si sa se apuce de turnat temeliile orasului promis, ci a inceput, dupa obiceiul locului, cu un chef general, lasand afacerile sa mai astepte o zi.

Berea a curs ca la potop, cerul s-a innegrit de fumul de la gratare, sute de kile de jambon, mici, cascaval, cotlete, muschi tiganesc, babic, pastrama, salate si peste 2.000 de paini au disparut in gusi, in buzunare, in sacose, s-au saturat si cainii, si ratele. Lautari de la judet, ministri, ambasadori, oameni de afaceri, vedete de televiziune. O petrecere cum n-a mai fost niciodata in Sohatu. Cu foc de artificii la urma.

Pe la amiaza, strazile sunt pustii. Pe terenul de fotbal, acoperit acum cu un cort urias, ridicat in numai trei zile, roiesc masini cu bunatati. Abia la primul sfarait de mici incep sa apara oameni pe la porti si o iau agale catre corturi. Ulitele sunt si ele pietruite de cateva zile, dar numai pana dupa prima cotitura, pana unde se vede. Chiar si asa, e o incantare pentru sateni sa mearga pe drum si sa nu se murdareasca pe adidasi. Cativa mai norocosi au prins si asfalt, o pojghita de doua degete turnata in fuga peste pietrisul pus initial. Cum ajung la corturi, urmand indicatorul „Acceso invitados“, unde din clipa in clipa trebuie sa apara spaniolul cu camionul de bani, oamenii se vorbesc intre ei: „Facem ca la alegeri: mancam si bem si la urma tot cu cine stim noi votam. Adica cine vrea vinde, cine nu, nu“.

Jesus Menchero vrea sa cumpere 2.800 de hectare de teren la Sohatu, aproape 40 la suta din suprafata agricola a comunei (7.035 ha). Unde acum cresc vii primitive, intinse pe araci, si grau fosnind in asteptarea secetei, ca in anii din urma, vrea sa contruiasca un oras cu 54.000 de locuinte, 4.480 de spatii industriale, 122 de cladiri logistice, scoli, spitale, catedrala, un complex sportiv, gara, linie de tramvai, sosele. Spaniolul da un euro pe metrul patrat. 10.000 de euro hectarul. A mai facut asa ceva si in Spania si i-a iesit. Primarul Iulian Dumitrica a fost acolo, a vazut si s-a minunat. Acasa, le-a spus oamenilor sa nu vanda o sfara de pamant pana nu vine spaniolul. Mai mult de 10-12 hectare nu s-au vandut.

Acum, in asteptarea spaniolului, mos Anghel Urla, de 80 de ani, se intreaba ce va face cu banii. A lucrat fix 12.100 de zile la CAP si primeste 220 de lei pensie. Cand i-a murit nevasta, popa Balcau i-a luat 500 pe inmormantare, asadar nu e de trait cu o pensie cu care nici nu te poti ingropa. „Mai am un hectar, zice batranul, il dau. Nu stiu cat inseamna zece mii de euro. Mult, putin, eu il dau, ca nu mai am ce face cu pamantul.“

In Sohatu, nimeni nu prea are ce face cu pamantul. E un sat sarac, n-are nici un atelier de croitorie macar, nici o frizerie sau cizmarie, ceva. Doar cativa salariati, paznici prin Bucuresti. Nici farmacie n-are, nici dentist. Vreo zece sohateni muncesc in strainatate, nu se cunoaste ca aduc bani in sat. Tineretul a plecat la oras si nu se mai intoarce.

Petru Bouros, agentul imobiliar care se va ocupa de cumpararea pamantului, le spune verde in fata: „Oferta noastra este de 10.000 de euro pe hectar, de 4-5 ori mai mult decat pretul zonei. Nu se negociaza. Daca in 3-4 luni nu vom avea cumparate 80 la suta din terenuri, domnul Menchero se va retrage din Sohatu si va cauta alta locatie pentru acest proiect“. Dar satenii, deveniti parteneri de afaceri ai Grupului Menchero, nu il aud, acum se lupta pentru a apuca un mic, un cotlet, isi smulg maslinele din pumnii inclestati. Se strivesc in inghesuiala, beau, danseaza si isi fac vise. Pana nu se vor semna actele, Sohatul va ramane acelasi sat fara nimic altceva decat pamantul de 200 de kilograme de grau la hectar si cerul de deasupra.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.