Dupa 15 ani, Ministerul Educatiei recunoaste ca nu detine parghiile de control asupra modului cum universitatile de stat cheltuiesc banii primiti de la buget. Performantele acestor institutii sunt zero, iar pe plan european nu au nici o reprezentativitate.

Nici o universitate romaneasca nu se regaseste in topul primelor 500 de institutii de invatamant superior din lume. Este logic ca fara performante la nivelul cercetarii, acestea nu se regasesc nici in primele 100 din Europa. Abia acum, dupa ultimele statistici ingrijoratoare, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului s-a autosesizat, in conditiile in care, de ceva timp, acest segment al Educatiei se bucura de cea mai mare si consistenta finantare din ultimii 17 ani. „Lipsesc parghiile de control asupra modului cum este cheltuita finantarea din invatamantul superior. Lipsesc economistii din domeniu care sa calculeze si sa urmareasca, pe termen scurt si lung, in ce si cum au fost investiti banii pe profesor, pe student, pe cercetare, pe institutie in general“, ne-a declarat o sursa autorizata. &bdquo ;Este o slabiciune a sistemului. Sunt universitati de stat care incaseaza mai multi bani din taxe decat din subventii. Nimeni nu controleaza ce se intampla cu acesti bani. Cheltuielile prostesti sunt acoperite de documente. Este normal ca senatelor universitare sa le convina, deoarece se face o mare confuzie intre evaluare si control. Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior nu are drept de control si acest lucru multumeste pe toata lumea“, ne-a declarat Gheorghe Radulescu, secretarul general al Agentiei Independente de Evaluare si Asigurare a Calitatii in Educatie (AEACE).

Cei mai multi bani, pe deplasari inutile