Vizita la Étaples, pe coasta franceza a Canalului Manecii, la un pictor cu care eram prieten de vreo doua decenii. Se stabilise in Franta prin 1982,
dintr-un motiv foarte simplu: sotia descoperise ca intretinea o amanta si nu mai avea viata la Bucuresti. Si din cauza sotiei, dar si din cauza amantei, care se plictisise sa faca amor pe ascuns si se dorea luata cu acte in regula. Oricat au fost ele de vigilente, n-a stiut niciuna cand si cum a sters-o din Romania si a evitat sa-si deschida atelier la Paris, tocmai spre a i se pierde urma definitiv. Parisul mai era umblat de alti romani.
Normal, la Étaples n-a avut niciun gand sa se calugareasca si s-a incurcat in cele din urma cu o duduie care-i servea uneori de model. Si vreme de patru ani a fost linistit, frantuzoaicele fiind mai refractare decat romancele la ideea de legalitate. Insa a facut imprudenta sa trimita o scrisoare in Romania si sotia a reusit sa-i afle adresa, prin intermediul acelorasi prieteni asa-zisi binevoitori. Amanta nu s-a lasat nici ea mai prejos. Apoi, rand pe rand, au plecat in cautarea artistului si, dupa ce l-au gasit, n-au mai vrut sa se intoarca la Bucuresti. S-au acceptat intre ele, s-au imprietenit si cu frantuzoaica si viata de toate zilele a prietenului meu a fost pusa la zid. Totusi, convietuirea in patru nu
s-a dovedit a fi niciodata un dezastru incontinent, dupa cum mi s-a spus, de cele mai multe ori chiar avea sarmul ei.
Azi asa, maine tot asa, pana cand, din nimic, se isca un scandal de proportii. Culant, ca sa linisteasca lucrurile, pictorul le propunea sa-i pozeze pentru una din temele preferate ale vietii sale artistice: Cele trei gratii. Mai maraind, mai bodoganind si injurand cum numai femeile stiu sa injure, cele trei asa-zise gratii incepeau sa se dezechipeze de bluze si fuste, apoi de ciorapi si de restul, si se tolaneau flatate si importante intr-un pat intins cat un sfert de hectar. In atelier se asternea atunci o liniste desavarsita si prietenul meu, fara sa le scape o clipa din ochi, picta in tacere ceea ce pretindea ca ar fi inca din tinerete capodopera vietii sale.
Am ajuns la Étaples chiar atunci cand artistul tocmai incheiase o asemenea capodopera si o lasase sa se usuce pe sevalet. Era un amestec greu de imaginat de arcuri, pistoane si piulite, sclipind toate din muchii, ca si cum ar fi fost spalate cu kerosen. Unii ar fi socotit ca era o pastisa aiurita dupa Fernand Léger, cu vagi ecouri din Braque. Alte opt variante erau ingramadite de-a valma in debara, ceea ce insemna ca prietenul meu nu depasise numai un singur scandal. Am privit indelung capodopera, primind explicatiile de rigoare, apoi le-am privit si pe cele trei gratii, care continuau sa se linguseasca in patul imens, si mi-am spus, resemnat: "Asta e situatia…"
La Bucuresti, sotia a aflat despre amanta sotului ei prin intermediul acelorasi intermediari asa-zisi binevoitori. Si certurile s-au tinut lant, fie pentru ca el lipsea cam multe nopti de acasa, fie pentru ca atunci cand se reintorcea din escapadele lui nocturne, mirosea a parfum mult mai bun decat cel al ei. Dar adevaratul scandal a izbucnit abia atunci cand amanta a inceput sa se recomande prin urbe drept consoarta artistului, ceea ce le intrecea pe toate. Si, nemairabdand incontinentele vexatiuni, sotia si-a impachetat
intr-o buna zi toate lucrurile, inclusiv parfumul acela vulgar, intr-o valiza cu care s-a retras in Moldova, la o sora a sa. Parinti nu mai avea.
Acesta a fost momentul cand el a socotit ca ar fi cazul sa se replieze in Franta, departe de orice scandal. Si daca n-ar fi trimis scrisoarea aceea nenorocita in tara, nici pana astazi nu ar fi putut nimeni sa stie unde se afla. Insa s-a intamplat ceea ce s-a intamplat si, impreuna cu metresa de la Etaples, amanta din tara si sotia legitima de acasa a reusit sa se adapteze la noua lui situatie, aceasta devenind cu timpul de invidiat. Totusi, situatia nu are nimic senzational in ea. Si in Romania exista cupluri devenite treptat un menaj in trei. Asa ca nu e nimic de mirare. De mirare sunt numai cei ce nu reusesc sa faca fata unor asemenea ciudate imprejurari.