Rachete fantoma pe cerul Suediei

In anul 1946, Suedia a fost survolata de numeroase aparitii inexplicabile. Pana la 30 iulie se primisera sase sute de rapoarte, iar numarul acestora a ajuns, la sfarsitul anului, la circa o mie. Daca se pun la socoteala si observatiile similare, facute tot in 1946, in alte tari din Europa, se ajunge la circa 2000 de cazuri. Majoritatea rapoartelor vorbeau de obiecte zburatoare luminoase, ori de avioane cu aripa foarte scurta, semanand cu rachetele, in special peste zonele din spatiul aerian al Suediei si Finlandei. Uneori, obiectele efectuau manevre de picaj, redresare, intoarcere brusca etc. pe care o racheta nu le putea realiza, zburand cu o viteza variabila, cand redusa, cand mai mare decat a oricarui avion din epoca. Aparitiile au fost vazute adesea si pe ecranele radarelor. Atat puterile din est cat si cele din vest au dat asigurari ca nu este vorba de rachetele lor. La 11 iulie 1946, ambasada americana de la Stockholm trimitea un mesaj secret Departamentului de Stat, neexcluzand ipoteza ca rachetele sa fie sovietice. La 27 iulie, ziarul Chicago Tribune socotea ca, in 26 de zile, fusesera vazute peste 500 de aeronave fantoma. Multe rapoarte au venit de la martori seriosi si credibili. La 11 august, dupa investigatii efectuate de o comisie militara, autoritatile suedeze au recunoscut oficial ca "rachete fantoma – obiecte misterioase avand forma de mosor si cu o coada de foc – au devenit o imagine obisnuita in Suedia".
Cateva dintre aceste obiecte au fost vazute cazand intr-un lac, dar n-au putut fi gasite, in ciuda investigatiilor ulterioare; altele au explodat, producand si pagube, cum a fost cazul in 16 august, la Malmö. Circa treizeci de fragmente, provenite aparent din aceste obiecte zburatoare, au fost supuse studiului. Ele
s-au dovedit a fi din materiale cunoscute, fara insusiri deosebite. La 13 august 1946, New York Times scria ca statul major general suedez considera situatia ca extrem de periculoasa, adaugand ca nu va putea tolera mult timp violarea teritoriului sau. In august, Suedia a fost vizitata discret, in
scopul informarii oficialitatilor americane asupra acestui subiect, de catre
generalul locotenent James H. Doolittle, cel care a organizat, intre altele, bombardarea orasului Tokio in cursul celui de al doilea razboi mondial. La 23 august 1946, experti englezi, reveniti din Suedia, au inaintat guvernului britanic un raport in care excludeau ca rachetele sa fie de origine sovietica, intre altele deoarece ele manifestau caracteristici imposibile, conform legilor cunoscute ale aerodinamicii. La 23 decembrie 1946, oficialitatile suedeze declarau ca "In pofida eforturilor sustinute [...] nu am obtinut nicio dovada concludenta ca in vecinatatea Suediei au fost efectuate experimente cu proiectile avand forma de rachete [...] dar nu putem respinge anumite fapte, socotindu-le doar rezultatul imaginatiei oamenilor". Autoritatile suedeze au incercat sa calmeze spiritele si sa reduca la minimum agitatia mediatica in jurul fenomenului. In octombrie 1946, numarul semnalarilor de rachete fantoma
s-a mai diminuat. Interesant ca "proiectilele" zburatoare asemanatoare au aparut in august si deasupra Frantei si Norvegiei, in septembrie deasupra Greciei si a Marocului, apoi a Portugaliei, Germaniei, Belgiei si Olandei. Pana in zilele noastre, nimeni n-a putut explica, in mod satisfacator, cele intamplate. Intre timp s-a descoperit insa ca obiecte zburatoare si lumini stranii
fusesera vazute deasupra peninsulei scandinave inca din anii treizeci. In noiembrie si decembrie 1933, in apropierea granitei dintre Suedia, Norvegia si Finlanda, au fost semnalate misterioase lumini care zburau de-a lungul vailor sau a tarmului marii. Cele trei tari au intreprins investigatii comune pentru depistarea misteriosului avion care putea fi responsabil pentru aceste zboruri. Pana la sfarsitul anului 1934 au existat 487 de cazuri raportate, unele avand probabil cauze obisnuite, altele venind de la persoane care nu prezentau incredere, dar si o buna parte cat se poate de serioase si care au ramas, pana azi, inexplicabile. Mentionam, in treacat, ca in Scandinavia exista un loc, anume in valea Hessdalen, la sud-est de Trondheim si la circa 30 de kilometri nord-vest de oraselul Roeros din zona centrala a Norvegiei, in care, si azi, sunt vazute sistematic lumini inexplicabile, uneori chiar obiecte de mari dimensiuni, grupe de lumini multicolore sau pulsatorii etc. stationare, leganate sau zburand cu viteze de pana la 30.000 km/ora.