Dominata de un sir de scandaluri care-i dezvaluie fragilitatea institutionala, televiziunea publica este in mod paradoxal o organizatie suprareglementata. TVR are o lege proprie, are regulament de organizare si functionare, are regulament intern, are Contract Colectiv de Munca, jurnalistii au separat Statut si Comisie de Etica si Arbitraj, publicul are (vorba vine) un Ombudsman etc. Peste toate acestea cade acum, picat dintr-un OZN, un Cod de conduita aplicabil jurnalistilor si colaboratorilor din TVR. Discutii aprinse s-au iscat in jurul prevederilor Codului pentru ca el ar interzice exprimarea unor opinii in orice forma (articole, carti, interviuri, conferinte etc.) asupra unor "probleme controversate". Dincolo de faptul ca ambiguitatea formularilor asasineaza orice principiu moral, se poate vedea si din OZN eroarea de fond a acestei stranii aparitii etico-administrative.
Nascut cu chin in 1999, prin obligatia legala din Legea 41/1994 , Statutul Ziaristului din SRTV a respectat principiile formularii oricarui cod etic, deontologic sau de conduita: principiul adoptarii prin consens si pe cel al consimtamantului individual. S-au ales atunci prin vot mai multi jurnalisti din TVR care au negociat cu administratia fiecare articol din Statut, apoi jurnalistii au semnat (sau nu) pentru adoptarea variantei finale. Spre deosebire de mai vechiul Statut, Codul de conduita recent este un text necunoscut jurnalistilor si colaboratorilor TVR, el nu apare nici azi pe site-ul institutiei, asupra lui nu s-au putut exprima cei carora li s-ar aplica. Desi invoca modelul BBC, conducerea TVR nu face diferenta intre "regulament", decis de Consiliul de Administratie la propunerea conducerii executive si "cod de conduita etica", pe care il adopta corpul ziaristilor, stabilind normele acceptate si respectate de toti. Asadar, un cod inventat degeaba, o coada inutila la numeroasele prevederi care interzic destule jurnalistilor televiziunii publice: sa lucreze altundeva in afara invatamantului academic (L.41/1994), sa exprime "opinii negative" si "opinii critice" referitoare la organizarea si functionare SRTV (ROF), sa faca parte din partide, sa faca propaganda pentru ele (Statutul ziaristului) s.a.m.d.
Reglementari peste reglementari care n-au dus la consolidarea constiintei profesionale si etice a jurnalistilor din serviciul public, ci la instalarea trainica a oportunismului, atat timp cat autonomia institutiei nu ar cum sa fie asigurata de un Consiliu de Administratie politizat. Asa se explica de ce n-au sarit ca arsi cand a aparut documentul nelegitim, pentru a-si apara profesia si libertatea expresiei, ci au facut declaratii prudente si gesturi de umilinta. Manuit ca un instrument restrictiv si de pedeapsa, Codul de conduita al TVR e suspect de a fi copilul din flori al conjuncturii: e nevoie de el acum, repede, pentru cineva sau ceva anume. Dupa care va avea soarta tuturor regulamentelor institutiei, adica va fi incalcat, ignorat, uitat pe veci.