Medicina de acasa. Incontinenta urinara (pierderi de urina)

Imbatranirea umana privita biologic apare ca un proces continuu, dinamic, cu valori ale parametrilor functionali ce difera de la o varsta la alta. Modificarile involutive morfo-functionale, comparate cu cele ale adultului pot induce in eroare si suntem ispititi sa apreciem drept stare de boala modificarile normale, firesti, determinate de senescenta.

Se estimeaza ca 10-15% din varstnicii de la domiciliu au incontinenta urinara; la cei spitalizati incidenta ajunge la 30-40%, cresterea avand loc in zilele care urmeaza spitalizarii.

Un examen clinic atent, la care sa se asocieze psihoterapia si un tratament medicamentos corespunzator, pot rezolva sau ameliora jumatate din cazurile cu incontinenta. Incontinenta presupune exagerarea reflexului de mictiune, prin imposibilitatea de a-l inhiba. Continenta presupune integritatea reflexelor medulare (musculatura neteda si striata), precum si a centrilor corticali si subcorticali.

Vor fi precizate durata, circumstanta debutului, relatia cu elino si ortostatismul, ritmul circadian. Examenul prostatei si cel ginecologic sunt obligatorii.
Cauze:
-Uretrite , cistite, cistopielite; prostatite, constipatii rebele; sarcini multiple, diabet, hipertensiune, sechele de accidente vasculare cerebrale, infectii acute pulmonare, urinare; interventii chirurgicale pe perineu, prostata, uter.
Tratamentul cu medicamente
-Siuretice, neuroleptice, barbiturice, beta-blocante, anti-colinergice.
Se va proceda la examinarea urinei: aspect, culoare, miros, examen microscopic si citobacteriologic.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe