Exterminare, teroare, suferinta. Top cele mai CUMPLITE genocide din istorie!

Cati oameni au murit in "paradisul lucratorilor" nu va fi stiut niciodata cu siguranta, cert este ca Phenianul a fost in razboi cu propriul popor inca de la asumarea puterii lui Kim II-Sung, in 1945. Milioane de tarani au murit de foame, Coreea de Nord fiind invinuita ca a impiedicat in mod sistematic si deliberat ca ajutoarele umanitare sa ajunga in zonele cele mai devastate de penuria de alimente. Desigur, acest lucru nu include numarul considerabil de femei si copii, aproape un milion, care au murit in lagarele politice din Coreea de Nord in ultimii 65 de ani.

Multi cercetatori considera ca s-ar fi petrecut mai degraba un transfer al populatiei, decat un genocid. Totusi, cum se explica deplasarea fortata a mai mult de 14 milioane de etnici germani si aliati slavi din Uniunea Sovietica, din zonele ocupate ale Europei Centrale si de Est in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial, daca nu printr-un genocid? Daca acest transfer nu s-ar traduce printr-un genocid, atunci, ceva destul de asemanator s-a petrecut, avand in vedere ca intre jumatate de milion si doua milioane dintre acestia nu au supravietuit calatoriei. Desi, multe dintre aceste decese au fost cauzate de foamete si boli, multi civili germani erau, fie executati pe loc, fie trimisi in lagare de munca de catre sovietici, in special cei care erau suspectati ca ar fi avut legaturi naziste. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un genocid, avand in vedere orientarea impotriva unei etnii, in cazul de fata germanii si politica brutala a deportarii, comandata de insusi Stalin, ca mijloc de razbunare.

In ciuda faptului ca genocidele sunt, de cele mai multe ori, motivate politic, Rwanda este exemplul cel mai elocvent a faptului ca exista si alte considerente care genereaza astfel de acte. In cazul de fata, ne confruntam cu diferentele tribale. Masacrul de scurta durata, care s-a finalizat cu aproximativ un milion de victime, a fost apogeul concurentei etnice de lunga durata dintre Tutsi si Hutu. Aparent, Tutsi au controlat tara timp de secole, in ciuda majoritatii Hutu, care in cele din urma au doborat Tutsi printr-o rebeliune, in 1962. Tensiunile s-au mentinut la un nivel ridicat, fapt ce a determinat un razboi sangeros, in aprilie 1944, cand presedintele Hutu, Habyarimana, a murit in conditii misterioase intr-un accident de avion. Acest eveniment a provocat represalii sangeroase impotriva Tutsilor. Desi nu a fost o orchestratie a guvernului condus de Hutu, oamenii de stiinta sustin ca reactia spontana si violenta a fost sustinuta, pe scara larga, de catre fortele armate din Rwanda, in deplina cunostinta a guvernului, ceea ce-l face direct vinovat. In egala masura, responsabilitatea pentru acest masacru ar trebui asumata si de ONU sau puterile occidentale, care au refuzat sa intervina, la timp, prin masuri decisive. Fostul presedinte, Bill Clinton, a admis faptul ca lipsa de actiune in Rwanda ramane cea mai mare greseala a presedintiei sale. Potrivit descopera.ro, in niciun conflict interetnic recent, violul si tortura nu au jucat un rol atat de semnificativ precum in acest genocid. Mii de femei au fost violate pana au murit din pricina hemoragiilor interne sau torturate si ucise in chinuri.

Acesta este unul dintre putinele genocide din istorie care nu a fost nici motivat politic, nici orchestrat de guvern, producandu-se mai degraba, in mod spontan, fiind rezultatul impartirii, in 1947, a celei mai importante colonii a Marii Britanii: India. Momentul declansator a fost decizia impartirii statului in sectiunile hinduse si musulmane, luand astfel nastere India si Pakistanul din zilele noastre. Milioane de musulmani, hindusi si Sikhs au ramas pe partea gresita a frontierei nou formate, fiind din acest motiv fortati sa-si paraseasca casele si sa mearga sute de kilometri pana la noile locuinte. Pe parcursul acestui exod, care a afectat mai mult de 14 milioane de oameni, violenta a izbucnit intre diferitele factiuni religioase, conducand la aproximativ un milion de decese. Cea mai mare parte a fost centrata in jurul celei mai populate regiuni, Punjab. Este dificil de etichetat acest eveniment ca pe un adevarat act de genocid, intrucat nu a fost instigat de niciunul din guvernele indian sau pakistanez. Insa, incapacitatea acestora de a stopa brutalitatea a contribuit la macelul ce s-a desfasurat. In plus, avand in vedere motivatia religioasa, cu siguranta il putem cataloga drept un genocid, fiind printre putinele in care s-au implicat mai multe religii simultan.

Turcii otomani, sub conducerea ministrului de razboi, Enver Pasa, au condus unul din primele genocide, organizate pe scara larga, ale secolului XX. In urma Primului Razboi Mondial, turcii au ucis, deportat si infometat pana la deces mai mult de 1,8 milioane de armeni. Astazi, turcii refuza sa-l recunoasca ca pe un genocid, considerand, pur si simplu, ca evenimentele de atunci au reprezentat o deportare in masa, in urma careia oamenii au murit din pricina epuizarii sau neglijentei in timpul masurilor fortate. Majoritatea cercetatorilor au catalogat evenimentele, insa, ca un efort orchestrat de exterminare a unui grup etnic nedorit care a trait in interiorul granitelor Imperiului Otoman timp de secole.

Cand khmerii rosii rasturnat guvernul din Cambodgia in 1975, si au instalat un comunism utopic, primul act a fost sa anihileze pe oricine era considerat drept "dusman al statului": nu numai fosti membri ai vechiului regim sau militari, ci si jurnalisti, profesori, oameni de afaceri, intelectuali, budisti. Se estimeaza ca nu mai putin de doua milioane de oameni, aproximativ 20% din populatia acestei tari, au murit in mainile khmerilor. Daca nu ar fi fost invazia vietnamezilor din 1979, numarul victimelor ar fi fost cu siguranta mai mare. Conform descopera.ro, genocidul din Cambodgia a fost una dintre cele mai cumplite atrocitati pe scara larga din secolul trecut.

Niciun genocid nu este la fel de bine cunoscut, sau atent documentat, ca Holocaustul, care s-a concretizat prin eforturile nazistilor de a extermina nu numai evreii din Europa, ci milioane de oameni considerati "nedoriti". Pana la moartea lui Hitler, aproximativ 11 milioane de oameni, dintre care mai mult de jumatate, evrei, au murit prin exterminare in masa, deportare, foame sau suprasolicitare in lagarele inchisorii. Aceasta politica brutala a fost ignorata pana la momentul eliberarii primelor tabere de catre aliati, in primavara anului 1945. Ceea ce face acest caz atat de interesant, este faptul ca, spre deosebire de Rusia si China, Germania nu a avut antecedente de astfel de cruzime, cel putin nu la un asemenea nivel, fiind considerata, pana atunci, una dintre societatile cele mai educate din lume.

Campania de ucidere prin foame a ucrainienilor sau genocidul foametei din Ucraina, cum a mai fost denumit, a fost depasit in anvergura si victime doar de Marea Foamete din China, iar cauzele acestui masacru erau relationate cu nevoia Kominternului de a subjuga Ucraina, scrie descopera.ro. Kulacii, taranii care detineau peste noua hectare de teren agricol, au fost vizati de catre sovietici, fiind deposedati de bunuri si declarati inamici ai poporului. Mai mult de 10 milioane dintre acestia au fost trimisi in lagarele de munca din Siberia, iar o treime dintre acestia au murit de frig. Opresiunea, prin negarea dreptului la hrana si mijloacele cumplite de control utilizate justifica incadrarea acestui eveniment in randul genocidelor. De altfel, denumirea acestui genocid în limba ucrainiană este de Holodomor, adică „moarte prin înfometare".

Cu toate ca multi oameni considera ca Adolf Hitler este cel mai mare criminal in masa al secolului XX, Iosif Stalin nu s-a lasat mai prejos intrucat, a transformat intreaga natiune intr-un centru masiv de exterminare. Numarul exact al celor care au murit in urma instructiunilor sale directe, sau ca urmare a politicilor sale agrare esuate, nu va fi cunoscut cu certitudine, insa estimarile arata ca mai mult de 20 de milioane de oameni au murit. Printre acestuia se numara kulacii, anterior mentionati, precum si alti "dusmani ai poporului".

"Marele Salt Inainte", incercarea liderului Chinei, Mao Zedong, de a moderniza agricultura a dus la foamete in masa si, implicit, la moartea multor proprietari de terenuri. Desi nu a fost o actiune deliberata de a eradica populatia, ceea ce a transformat-o in genocid, a fost continuarea politicilor sale mult timp dupa ce devenise evident ca este o incercare dezastruoasa, condamnand astfel milioane de tarani la foame. Al doilea mare genocid, "Revolutia Culturala", a fost o epurare sangeroasa a "elementelor anti-guvernamentale", milioane de oameni murind in lagare. Se estimeaza ca din 1949 si pana la moartea lui Mao au murit intre 45 si 70 de milioane de oameni.